"De la fiecare după posibilităţi, fiecăruia după nevoi" este principiul marxist după care liberalul Eugen Nicolăescu a compus Fantezia reformei în Sănătate. "Un asemenea ideal, prezentat adesea ca fiind esenţa umanismului, nu poate fi decât iluzia unor falşi moralişti: pretinzând că instaurează dreptatea economică, politicienii care urmăresc să impună acest ideal nu reuşesc decât să obţină o mizerie generală, autoritar distribuită", comentează acest principiu, pe pagina sa de internet, Partidul Naţional Liberal (PNL), al cărui membru marcant este Nicolăescu (sic).
După ce s-au lăudat cu "reforma fiscală" de dreapta, prin care s-au introdus "cote unice" de impozitare pentru fiecare sursă de venituri, actualii guvernanţi au reuşit să identifice sursele de finanţare pentru bugetul sănătăţii: profesiile liberale, jucătorii la bursă, depunătorii la bănci şi industriile tutunului şi alcoolului. Şi nu întâmplător au fost atacate aceste categorii prin impunerea taxei de 6,5% drept contribuţie la asigurările de sănătate şi prin introducerea faimoasei "taxe pe viciu". Profesiile liberale sunt garantul libertăţii de exprimare, iar industriile de tutun şi alcool, mari contribuabili la buget. În timp ce îşi spoliază cu cinism propriii contribuabili, Guvernul păstrează o prevedere legislativă din secolul trecut prin care tranzacţiile imobiliare au un caracter civil, şi nu comercial. Astfel, mătuşile, naşii şi alte rude le dăruiesc parlamentarilor diferite afaceri cu terenuri şi case, pentru care, prin evitarea caracterului comercial, nu plătesc TVA. Portiţele din legislaţie şi caracterul civil al acestor tranzacţii au făcut ca la buget să se strângă anul trecut venituri de numai 60 de milioane euro, în timp ce industriile de tutun şi alcool au hrănit bugetul şi, indirect, buzunarele potentaţilor zilei, cu mai mult de 1,6 miliarde de euro, aproximativ 8,3% din veniturile bugetare ale statului român.
Actualul PNL a tradus dictonul "prin noi înşine" al vechilor liberali în "după cum vrem noi". Fiecare ministru al actualului cabinet se crede ministru de finanţe şi impune propriile taxe: cultura - taxa pentru cinematografie, agricultura - impozitul pe teren majorat. Însă marele campion al fiscalităţii în România nu este ministrul Finanţelor, ci ministrul Sănătăţii. El şi-a creat propriul Cod Fiscal, taxele şi impozitele prevăzute de proiectul adoptat săptămâna aceasta de Guvern copleşindu-le pe cele impuse de ministerul condus de Sebastian Vlădescu. Ministru care oricum nu se supără, pentru că se poate lăuda în continuare cu faptul că nu a introdus, personal, nici o taxă nouă. El le tolerează, în schimb, pe cele impuse de predecesorul său, Ionuţ Popescu, dar şi fanteziile fiscale ale colegilor de cabinet.
Legea cu care se afişează Nicolăescu nu încalcă numai principiile liberale, ci şi principiul de bază al justiţiei. Caracteristica esenţială a dreptăţii, este definită încă din antichitate, de Justinian, ca “suum jus” (fiecăruia dreptul său, fiecăruia ceea ce i se cuvine). În momentul în care, pe lângă contribuţiile sociale plătite din salarii, eşti obligat să achiţi suplimentar 6,5% din celelalte venituri pentru ca ministrul să majoreze salariile medicilor, acest principiu îşi pierde orice valabilitate. Doamne fereşte să te îmbolnăveşti, pentru că, indiferent dacă ai sau nu asigurare, trebuie să le introduci medicilor în buzunar un plic burduşit cu bani, pentru care evident aceştia nu plătesc nici asigurarea de sănătate, nici impozitul pe venit, nimic. Iar diferenţa dintre avuţia scriitorilor, inventatorilor, jurnaliştilor, pe de o parte, şi cea a medicilor, pe de alta, este evidentă, şi în nici un caz în favoarea primilor.
De-a lungul istoriei, liberalismul s-a identificat cu garantarea drepturilor individuale împotriva puterii arbitrare a statului. Şi ce poate fi mai arbitrar decât stabilirea numărului maxim de farmacii la mia de locuitori? De asemenea, impunerea de taxe fără consultarea celor afectaţi, consumatori şi producători, şi rolul "educativ" şi "moral" al statului, cruciat al eliminării viciilor din România, arată mai mult a absolutism decât a liberalism. De aceea, "dragi tovarăşi şi pretini", nu pot să vă urez decât "Bine aţi revenit în Republica Socialistă România"!
Bogdan Enache a comentat:
28 Martie 2006 la 21:03
Lucrurile stau in felul urmator cu PNL :
PNL nu e - pur si simplu - un partid de oameni cu convingeri liberale.
1.Nu are o ideologie coerenta : masurile luate la guvernare sau pozitiile luate in opozitie variaza de la stanga la dreapta in functie de tactica de moment. Gasesti acolo de la socialisti pana la democrati (in sensul istoric de republicani-democrati sau radicali) si foarte putini oameni care stiu ceva despre liberalism, care il inteleg si incearca sa-l puna in practica.
2.Asta se datoreaza faptului ca, la fel ca toate celelalte partide romanesti post-comuniste, el nu reprezinta publicul in general sau un segment al populatiei, adica nu e inradacinat social, nu e catalizatorul si canalizatorul unor doleante ale populatiei (probabil nici nu exista inca in Roamnia un electorat liberal suficient pentru o miscare politica liberala autentica), ci un club - si inca un club de oameni care, in general, si-au facut averea prin demantelarea statului comunist, adica pe spatele statului, la fel ca ceilalti mari oameni de afaceri din celelalte partide, si care apoi si-au justificat noul statul printr-o retorica liberala, si care au propira lor agenda, in esenta non-liberala : cine si-a facut afacerile pe spatele statului, credeti ca o sa militeze pentru reducerea rolului statului ?
Cu orice noua reglementare, cu orice noua achizitie publica oamenii de afaceri cu conexiuni politice - din PNL si nu numai - prospera. Cum sa-si taie ramura de sub picioare ? E vreun lider PNL-ist care sa vorbeasca deschis depre capitalism, dereglementare etc ? Cine Tariceanu ? In opozitie condamna subvetiile date Tractorului Brasov si venit la putere le aproba pe deasupra ministrului finantelor (Ionut Popescu, atunci).
De unde politici liberale daca PNL e liberal doar cu numele ?
ana a comentat:
28 Martie 2006 la 21:03
A fi liberal nu inseamna neaparat a fi membru PNL. Nu este de mirare ca “urmasii” lui Bratianu sunt un fel de voyeur-sti care confunda un act ratat cu “esenta umanismului”, basca cu reforma sistemului. Nu traim in RSR, dar asta e un vis prea frumos, pentru ca la asemenea exponenti ai democratiei, de talia lui Nicolaescu si Vladescu…Apropo, sper ca n-ati cedat, nu s-a deschis deocamdata loteria vizelor. Dar daca vreti un loc mai in fata nu ezitati sa ma contactati. Si inca ceva, am votat oare cu PNL?!
QED
Bogdan Enache a comentat:
28 Martie 2006 la 21:03
Bratianu - democrat-nationalist si ilustru practician al Realpolitick-ului, dar strain de ce inseamna liberalism.
Nu e de nici un folos - dimpotriva - sa te prevalezi de numele lui Bratianu ca sa te recomanzi liberal.
Chatalin a comentat:
29 Martie 2006 la 10:03
Hm. Am trait sa o aud si pe asta: ca Bratienii (ca au fost mai multi, dupa cum presupun ca stiti) erau straini de ce inseamna liberalism.
Ion Bratianu, de pilda, a reusit in 1883 sa introduca un amendament la Constitutia de la 1866, marind numarul electorilor si introducand un al treilea colegiu electoral, facand posibila reprezentarea politica a taranilor si micilor oraseni.
Apoi, bineinteles ca Ionel Bratianu, de pilda, era nationalist. Cum ar fi putut sa fie unul dintre oamenii care au facut posibila unirea Regatului cu Transilvania?!
Bogdan Enache a comentat:
29 Martie 2006 la 11:03
Nu numai Ionel Bratianu, ci toti Bratienii erau strini de liberalism in dimensiunea sa esentiala. Nu trebuie confundat liberalismul cu democratia. Sunt doua curente diferite atat in princippe cat si in consecinte. E adevarat ca incepand cu mijlocul secolului al XIX-lea ele se intrepatrund (primul care semnaleaza simbioza e Tocaueville, dar si diferenta la 1848), dar raman doua lucruri distincte.
In ce sens ?
Liberalismul e preocupat de forma statului, in timp ce democratia de continutul sau ; primul vrea sa limiteze puterea acestuia, in timp ce cea din urma doreste sa o distribuie celor multi, tuturor. Un liberal se fereste sa creasca puterea statului, in timp ce un democrat doreste sa o foloseasca in folosul tuturor.
Dar sa revenim la Bratieni. Faptul ca atat I.C. Bratianu cat si Ionel I.C. Bratianu au promovat extinderea sufragiului, nu dovedeste decat ca au fost buni democrati nu si buni liberali. In tim ce clamau susu si tare drepturile si libertatile individuale, n-au sustinut niciodata libertatea economica. Cine a inventat lozinca “Prin noi insine”? Ce insemna de fapt ? Protectionism. Nu acesta era programul lui Vintila Bratianu, econmistul oficial al partidului ; tarife vamale, taxe pe resursele subsolului, inestitii publice etc…Totul in numele prosperitatii natiunii. E acesta liberalis ? Eu zic ca nu.
Liberalii din secolul al XIX, in speta Bratienii, au contribuit cel mai mult la dezvoltarea statului. Modernizarea a fost facuta prin stat. Statul a nivelat societatea, statul a abolit diferentele regionale, statul s-a erijat deasupra oricarei alte institutii sau organizatii civile, le-a supus, le-a exploatat in folosul sau (de exemplu, instrumetalizarea Bisericii ortodoxe)astfel incat nimic si nimeni nu putea pune piedica statului atunci cand s-a instalat regimul comunist. Nu au existat grupuri sociale, organizatii civile care sa fie o contrapondere a satului si care sa poata contesta in mod organizat comunismul.
Si apoi, adjectivul national nu era doar un ornament in onomastica partidului. Nationalismul economic a fost insotit de nationalismul cultural. Nu numai minoritatile, dupa Unire, in special ungurii, s-au lovit de dorinta Statului, la carma caruia se afla, oficial sau din umbra Ionel Bratieanu, pana in 1927, apoi de alti liberali, cu scurte sincope, ci si romanii din transilvania care doreau o anumita autonomie locala, se opuneau efortului de nivelare condus de la Bucuresti prin admistratie, scoala, biserica etc…
Liberalismul este filozofia si doctrina politica care acorda prioritate individului in fata statului. Ei, e exact ceea ce nu faceau liberali romani, Bratienii fiind exemplu de prim rang. Cititi discursurile lui Ion Bratianu sau ale lui Ionel Bratianu. O spun in mod clar : obiectivul lor e binele natiunii, individul are un loc secund in fata natiunii (mai ales in fata unei natiunii “milenare”, in “redesteptare”, ca cea romana).
In sfarsit, e bine sa tinem minte care a fost stilul de conducere al Bratienilor. I.C. Bratianu e cel care a inaugurat, ca ministru de interne intr-unul dintre numeroasele si scurtele guverne de la inceputul domniei lui Carol I, traditia presiunilor asupra votantilor prin intermediul prefectilor si jandarmilor astfel incat qlegerile erqu intotdequnq cqstigqte de guvernul care le organiza. Ionel, fiul sau, a reusit sa mentina practica cu aceleasi rezultate satisfacatoare dupa 1918, in epoca sufragiului universal masculin. Nu e o performanta de neglijat, tinand cont de complexitatea noului context. Ca prim-ministru, conducea guvernul si tara cu o mana de fier. Cand Averescu, ajuns prim-ministru prin bunavointa lui Ionel Bratianu si-a luat rolul de om politic in serios, acesta intervine pe langa Ferdinand si-l da jos de la putere. Pe scurt, Ionel Bratianu nu conducea ca un liberal, ci in mod autoritar - partidul, guvernul, tara. Si efectele acestui stil de a conduce au fost profunde : dupa moartea lui in 1927, in PNL a ramas un vid de autoritate, caci la umbra lui Ionel Bratianu, nimeni nu poate sa-si creeze o legitimitate solida, paridul este divizat in fractiuni si dizidente - partidul e slabit, in mare parte - nu exclusiv - din cauza autoritarismului defunctului lider. In mod similar, dominata asupra guvernului (”decada liberala”)a avut ca efect instrainarea noilor generatii care, in Romania Mare, aveau asteptari si aspiratii mult mai complexe, generatii care nu se regaseau in liderii liberali, in Bratieni, in stilulul lor de a conduce la fel ca pe vremea Vechilui Regat, a votului cenzitar, si care vedeau in liberali un partid corupt, anchilozat, depasit etc. Citeste articolele lui Cioran in aceasta privinta. Ionel Bratianu a blocat accesul la putere a noilor formatiuni politice dupa Unire, in special a taranistilor, a Ligii Poporului a lui Averescu, formatiuni cu un suport popular mai mare in epoca decat PNL. Drept consecinta, regimul democratic-liberal a fost discreditat in mintea noilor generatii, care, frustate, s-au indreptat spre curente extremiste, antidemocratice si antiliberale. Cum se explica altfel faptul ca nici un intelectual din generatia de la 1927 nu avea respect pentru democratie si/sau liberalism ? Nu vreau sa spun ca autoritarismul lui Bratianu e singura cauza a apritiei legionarismului, nicidecum, insa cel putin citind opiniile tinerilor din interbelic, blocajul puterii in mainile lui Bratianu, apoi a liberalilor, cu intermezzo-ul taranist, era o cauza de mare frustrare si de blamare a regimului in ansamblul sau.
Bratieni au fost personaje istorice de prima importanta ; nu insa si liberali.
Chatalin a comentat:
29 Martie 2006 la 12:03
Trebuie sa tii cont de context, de situatia politica din tara, de relatiile cu alte partide, cu regii, cu marile puteri… De situatia generala a unei tari a carei infrastructuri era, la sf de sec 19, la nivel de ev mediu timpuriu european. In centrul Bucurestiului inca se mai cultiva porumb pe vremea aia!
Gandeste te ce spunea Mill in epoca, in On Liberty:
“For the same reason, we may leave out of consideration those backward states of society in which the race itself may be considered as in its nonage. The early difficulties in the way of spontaneous progress are so great, that there is seldom any choice of means for overcoming them; and a ruler full of the spirit of improvement is warranted in the use of any expedients that will attain an end, perhaps otherwise unattainable. Despotism is a legitimate mode of government in dealing with barbarians, provided the end be their improvement, and the means justified by actually effecting that end. Liberty, as a principle, has no application to any state of things anterior to the time when mankind have become capable of being improved by free and equal discussion. Until then, there is nothing for them but implicit obedience to an Akbar or a Charlemagne, if they are so fortunate as to find one. But as soon as mankind have attained the capacity of being guided to their own improvement by conviction or persuasion (a period long since reached in all nations with whom we need here concern ourselves), compulsion, either in the direct form or in that of pains and penalties for non-compliance, is no longer admissible as a means to their own good, and justifiable only for the security of others.”
Bogdan Enache a comentat:
29 Martie 2006 la 13:03
De acord cu ce spune Mill.
Insa, liberalii romani nu au pornit chiar de la zero, n-au trebuit sa instaleze mai intai despoti ca apoi sa faca un parlament etc. E adevarat - totalmente conform utilitarimului liberal al lui Mill, caci pentru el libertatea e o consecinta a unui calcul al fericirii colectivitatii, nu o valoare absoluta - ca subdezvoltarea tarii necesita un grad semnificativ de interventie a statului pentru a crea rudimentele infrastructurii moderne.
Dar ceea ce vroiam eu sa arat e altceva. Liberalii romani din secolul XIX - parintii PNL - nu s-au inspirat din donctrina politica numita liberalism, ci din domocratism, republicanism, radicalism sau national-democratism, adica o traditie filozofica si politica apropiata in anumite puncte, insa distincta in principii si consecinte de liberalism. In Franta nu a existat niciodata o puternica miscare politica liberala autentica. A existat, in schimb, pana aproape de al doilea razboi mondial un Partid radical puternic, pivotul Republicii a III-a. Radicalismul e democratism : accentul cade pe egalitate si nu pe libertate, pe binele public (care e acela ? cine il hotareste? cum il masoara?) si nu pe individ, desi, fara indoila, drepturile individuale sunt recunoscute oficial ; redistributia este acceptata pentru ca sporeste binele public, protectionismul e justificat in aceeasi termeni ; patria este un cuvant de ordine - toti cetatenii au datoria de a se sacrifica pentru ea ; scoala trebuie sa formeze cetatenii, adica invidizi dupa chipul si asemanarea celor care actioneaza in numele statului etc… National-liberalismul romanesc se inrudeste cu traditille omonime din Germania si Italia. Punctul comun in toate aceste trei cazuri de national-liberalism este absenta apararii consecvente a libertatii economice si primatul natiunii - inteleasa in sens organic, mistic, conform conceptiei romanticilor germani, si nu ca suma de indivizi ca la Locke de exemplu - asupra individului. Natiunea - in discursurile lui Ionel I.C. Bratianu, de exemplu - nu e o asociatie voluntara de indivizi, nici pe departe : ea precede invidul, ii predetermina apartenenta, nu e rezultatul unei alegeri voluntare a indivizilor ci consecinta logica a legaturilor de sange (mistica romantica de care vorbeam - probabil cea mai buna aproximatie a acestei metafore e originea comuna) si a comunitatii de limba.
In acest sens, national-liberalismul romanesc nu poate fi considerat liberalism tout court caci acesta din urma pleaca de la individ, de la primatul libertatii individuale, de la constituirea voluntara a natiunii etc…
de Molinari a comentat:
29 Martie 2006 la 13:03
Am deschis un topic dedicat pe forum. Va invitam sa contribuiti (si) acolo pe acest subiect. Sigur, puteti opta pentru varianta care vi se pare cea mai potrivita
Gabriel Mihalache a comentat:
29 Martie 2006 la 13:03
Discutia continua (si) pe forum.
Chatalin a comentat:
29 Martie 2006 la 14:03
Obiectivul politic asumat de romani la sfarsit de secol 19 era pastrarea independentei politico-economice a regatului, si asta nu se putea intampla decat prin consolidarea statului roman. Hai sa fim seriosi, cum poti sa vorbesti de liberalism clasic cand romanii de abia apucasera sa faca o emisiune monetara si sa puna pe picioare niste institutii fara control otoman si isi descopereau afinitati elective si cultruale cu ginta latina. Tarile romane nu aveau cadrul institutional adecvat libaralismului clasic
Bogdan Enache a comentat:
29 Martie 2006 la 14:03
Liberalismul sustine ca prin libertate se obtine atat prosperitate cat si dreptate. In cazul in care, liberalii ar fi acceptat, inca din 1866, sa zicem, principiul libertatii investitiilor straine cred ca, economic, tara s-ar fi dezvoltat mai repede. Pana la urma nu au venit taranistii in interbelic cu politica “Portilor deschise” ca raspuns la politica “liberala” “Prin noi insine” ? De alfel, cea mai importanta industrie era cea petroliera, iar majoritatea rafinariilor ploiestene erau investitii straine. In Romania nu erau pur si simplu suficienti bani sa exploatezi resursele de hidrocarburi.
Cat despre dreptate, statul nu detrmina decat grade de nedreptate. Nu produce nimic> Decat ditribuie. E un haiduc. primii care primesc sunt cei care il conduc si anturajul lor. in cele din urma saracii, ca sa stea linistiti.
Pe de alta parte, centralizarea excesiva, uniformizarea culturala a tarii, efortul de stergere a identitatilor regionale (moldoveni, munteni, ardeleni) a fost de asemenea nociva. 1. O administrare de la centru e mai ineficienta decat una locala 2. Cultural, oamenii isi pierd sentimentul autonomiei si asteapta sa vina cei de la centru sa rezolve ca prin miracol problemele locale. Cum sa existe o socientate civila puternica intr-o tara in care toti sunt dependenti de stat : biserica sprijina natiunea, adica statul caci clerul e salarizat de stat, aristocratia guverneaza, burgezia - intelectuali, profesori, medici, foarte putini oameni de afaceri (cei celebri, Malaxa, de exemplu, fac banii din industria de aparare sau feroviara, adica pe banii statului, ce competitie ! ce inovatie ! etc) - e incadrata in cea mai mare parte de stat, in fine taranii cer tot de la stat pamant. Statul si iar statul.
Chatalin a comentat:
29 Martie 2006 la 14:03
Bogdan, e un fir special pe forum pentru discutia asta. Poti sa continui acolo, daca vrei
Ai argumente foarte solide si interesante si cred ca sunt mai multi care vor sa comenteze pe topicul asta. E o discutie foarte importanta si necesara, cred.
http://forum.liberalism.ro/viewtopic.php?t=348