De foarte mult timp, opinia publică întreţine mitul existenţei unor profesiuni liberale care simbolizează libertatea, independenţa şi neatârnarea faţă de patron sau de stat. Printre cei nominalizaţi ca făcând parte din această categorie sunt avocaţii, medicii, notarii, arhitecţii, experţii-contabili şi auditorii financiari.
Întâmplător, toate aceste profesii au ca unic for de coordonare o serie de organizaţii profesionale, cum ar fi Baroul, Ordinul Arhitecţilor, Colegiul Medicilor, Uniunea Notarilor Publici, Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din Romania etc.
Şi poate că tot întâmplător, aceste organizaţii profesionale sunt cele care „veghează” la buna desfăşurare a lucrurilor în interiorul profesiunii, ba chiar mai mult, stabilesc cine poate practica această profesiune şi cine nu.
Argumentele pentru care atestatele, sau dreptul de practică, sau dreptul de semnătură, sau legitimaţia de barou se eliberează de către organizaţiile enumerate mai sus sunt legate de competenţă şi profesionalism. Cine altcineva are competenţa de a stabili dacă cutare sau cutare cetăţean este sau nu un bun avocat, de exemplu, dacă nu chiar confraţii avocaţi care au experienţa necesară luării acestei decizii?
Numai că lucrurile nu sunt atât de simple: confraţii cu aceeaşi pregătire profesională sunt de asemenea şi viitorii competitori ai celor care doresc să intre în cercul exclusivist al celor care pot practica, legal, meseriile amintite. Interesul acestora este, evident, de a nu face piaţa prea permeabilă pentru concurenţă, vezi cazul notarilor, sau de a ţine cât mai mult pe tuşă concurenţii tineri care ar putea să scadă preţurile pentru a atrage clienţi, vezi arhitecţii şi avocaţii.
Faptul că exercitarea unei „profesiuni liberale” este condiţionată de acordul obligatoriu al unei organizaţii a competitorilor tăi direcţi este cu siguranţă neliberal, în pofida insistenţelor celor direct interesaţi.
Ca lucrurile să fie clare, să ne imaginăm o situaţie asemănătoare pe piaţa automobilelor, sau pe piaţa legumelor. Pentru a construi şi vinde o maşină, un întreprinzător ar trebui să ceară voie organizaţiei constructorilor de maşini, singurii competenţi să decidă dacă acea maşină este „funcţională şi vandabilă”. Iar pentru a produce roşii, un cetăţean ar trebui să ceară patalama şi chiar să dea concurs la organizaţia producătorilor autorizaţi. Asemenea organizaţii ar fi taxate imediat ca monopoliste şi anti-concurenţiale. Chiar şi dacă membrii lor ar fi de bună credinţă, faptul că ai nevoie de acordul competitorilor tăi direcţi pentru a oferi un produs sau un serviciu pe piaţă este o restrângere flagrantă a dreptului de a profesa liber.
Chiar dacă s-ar admite necesitatea unui control al celor care îşi asumă calitatea de avocat, medic, sau contabil, şi astfel pot induce publicul în eroare, existenţa acestor organizaţii de tip breaslă, care filtrează prin lege accesul la exercitarea unor profesii, este o soluţie nefericită.
Mai întâi, există şi alte forme de control care nu presupun practici anti-concurenţiale. De exemplu, cei care practică aceste profesii se pot înscrie într-un registru public în care clienţii lor să poată scrie dacă au fost sau nu mulţumiţi de serviciile lor. Sistemul referinţelor este practicat pe scară largă pe pieţele libere, de ce nu ar funcţiona şi aici? În acelaşi registru se pot înscrie şcolile absolvite, eventual mediile şi recomandările profesorilor, în cazul debutanţilor. În acest fel, potenţialii clienţi pot decide dacă vor apela la serviciile celor din registru sau nu.
Apoi, aceste organizaţii îşi revendică monopolul legitimităţii ca for de profesionişti apelând la puterea coercitivă a statului, ori acest monopol intră în conflict cu dreptul oricui de a se asocia liber în vederea practicării unei profesiuni. De ce să existe un singur barou sau un singur ordin al arhitecţilor şi nu mai multe ordine sau barouri concurente? De ce să intervină statul, care nu are dreptul de a emite judecăţi privind competenţa în exercitarea profesiunii, dat fiind că vorbim despre „profesiuni libere”, şi să recunoască doar o singură organizaţie ca fiind reprezentativă? Dacă poate face asta, de ce să nu reglementeze statul aceste profesii în mod direct? Doar va avea un control mai eficient şi mai sigur! Deja anumite profesiuni nu pot fi exercitate decât de posesorii de diplome de licenţă recunoscute de stat, aşa că de ce să nu ofere statul toate avizele şi drepturile de practică într-un mod echilibrat şi transparent?
Odată ce o profesiune „liberală” apelează la puterea statului pentru a legitima o unică organizaţie care să-i reprezinte pe cei care o practică, gradul său de „libertate” trebuie pus în discuţie.
De aceea, cu părere de rău trebuie să afirm că mitul profesiilor „liberale” nu este nimic mai mult decât un mit. Realitatea este că, sub acoperirea numelui „liberal”, se ascunde o practică de breaslă profund neliberală, care aduce deservicii atât profesiilor respective cât şi tuturor celorlalţi. Nu întâmplător renumele unora dintre aceste profesii este atât de controversat. O piaţă liberă ar fi reuşit să cearnă mai bine competenţa de incompetenţă şi şmecheria de seriozitate. Din nefericire, profesiile „liberale” preferă certitudinea mediocrităţii breslei în dauna performanţei şi competiţiei libere. De un asemenea liberalism ne putem lipsi.
Cristian Ionut (Kiki) Vasilescu a comentat:
7 Aprilie 2006 la 15:04
Ai dreptate, exact ca in bancul cu Solomon (pt necunoscatori il reproduc aici: La Solomon vine un X sa se planga ca Y i-a inchiriat un magar orb. X ii cere lui Solomon sa i se faca dreptate, adica Y sa-i dea inapoi un galben, pt ca l-a tras pe sfoara. Solomon se gandeste si zice: ai dreptate. Sare Y, si argumenteaza ca X s-a folosit de magarul orb la fel de mult si de bine precum s-ar fi folosit de unul cu vaz, deci nu are de ce sa dea inapoi un galben. Solomon se gandeste, si zice: ai dreptate. Atunci, un sfetnic ii spune lui Solomon: dar marite imparat, nu se poate sa aiba in acelasi timp amnadoi dreptate. Solomon cugeta, si raspunde: Si tu ai dreptate.) Adica, argumentul e bun. Insa nu m-as lasa operat de un autodidact in ale chirurgiei. Nu stiu de ce. Sunt irational. Sunt limitat. Bate-ma, ucide-ma. Dar n-as face-o. Desi sunt de acord cu tine.
Gabriel Mihalache a comentat:
7 Aprilie 2006 la 15:04
E o diferenta intre a te lasa operat de un individ nepregatit sau pregatit altfel decat in sens mainstream si a avea alegerea de a o face.
Certificarea privata este posibila si preferabila. Personal, am diplome de la stat si diplome private. La interviuri “generez interes” majoritar cu cea de-a 2-a categorie.
Libertatea este libertatea alegerii. Nimeni nu te obliga sa te lasi operat de cineva anume. Tocmai asta e ideea, sa poti alege.
Filip Gadiuta a comentat:
11 Aprilie 2006 la 10:04
Tocmai am aflat cu mare mirare acu’ cinci minute ca pentru a inchide un ONG ai nevoie de un “lichidator”. Care lichidatori sunt organizati intr-o “Uniune”!
Tarifele difera. Unii cer 5000 de euro (asta e taxa de fraier). Altii se multumesc cu 8 milioane.
Ptiu, drace!
George a comentat:
11 Aprilie 2006 la 23:04
A, dar nu stii mici detalii.
In privinta Baroului am luat cunostinta de o anumita situatie oarecum hilara.
Fiindca statulul juridic al Baroului este acela de Asociatie. Niste “baietzi” intreprinzatori s-au gandit ca Baroul vechi s-a cam invechit, asa ca au infiintzat inca unul, paralel cu cel existent. Si acum isi diputa intaietatea prin tribunale. Se acuza unele pe altele de tot felul de lucruri: cel nou zice despre cel vechi ca percepe o dijma nejustificat de mare si ca abuzeaza de pozitia pe care o are, jecmanind avocatii. Vechii, evident, zic ca noii nu au personalitate juridica etc.
Fiindca legea nu spune cate Barouri trebuie sa avem, fiecare, se pare isi poate infiinta propiul barou (asociatie).
Ce rezulta e ca nu prea mai stii cine e avocat si cine nu si ce trebuie sa faci ca sa devii avocat.
George
Dublin
Asa ca daca tot e profesie liberala, pai atunci chiar ca fiecare face ce vrea.
dimiz a comentat:
14 Aprilie 2006 la 03:04
Mai degraba decat sa arate o trista stare de fapt (nu suntem pe cat de liberi ar trebui) cred mai degraba ca articolul arata ca liberalismul nu poate functiona intr-o societate moderna.
In secolul 18 sunt convins ca era relativ ok sa te decizi ca esti doctor si sa te duci sa profesezi. Acum lucrurile sunt ceva mai complicate.
Dany a comentat:
16 Iulie 2006 la 08:07
Pai ideea ar fi sa poti profesa in orice dupa terminarea studiilor: vrei avocat, sa se faca un master specializat in asa ceva, vrei notar,,sa te specializezi in asa ceva. Cel mai bine ar fi ca statul, reprezentati prin facultati de stat + privatul, reprez. prin universitati particulare sa ofere posibilitatea formarii in asa-zisele meserii liberale. Esti bun, ramai in breasla, nu esti bun, te autoexcluzi.
cineva a comentat:
12 Octombrie 2006 la 18:10
A discuta despre profesiile liberale intr-o maniera similara discutiei despre construcorii de masini e complet eronat.
Profesiile liberale sunt acelea care presteaza in regim de independenta profesionala un serviciu public. Este una dintre zonele gri dintre public si privat. Trebuie facuta o deosebire clara intre independenta profesionala - presupune deplina liberatte de a-si exercita atributiile- si “independenta” fata de pregatirea profesionala. Nu cred ca cineva ar accepta sa fie aparat de un avocat care nu a mai citit o carte de drept din 1960 si care habar nu are de legislatia in vigoare.
Tocmai acesta este rolul unui organism unic profesional. Crearea unor criterii si conditii egale pentru exercitarea profesiei. Ce poate fi mai liberal decat atat? Nu uitati, viata dvs. depinde de avocati, medici, etc.. Nu este mai bine ca inainte de a li se da astfel de posibilitati de a influenta vieti, oamenii sa se incadreze intr-un sistem de criterii unic?
Exemplul vine chiar de la avocati: aceasta forma de exercitare ilegala a profesiei (pretinsul Barou Constitutional) primeste pe oricine achita o taxa (de fapt, ei o numesc DONATIE). Aveti curajul sa va dati libertatea pe mana unei persoane care a absolvit o facultate (cine stie pe unde si cum) si a platit o suma de bani?
Iata ce spune Curtea Europeana a Drepturilor Omului in speta prin care respinge plangerea inginerului pretins avocat Bota: “ordinele profesiilor liberale sunt institutii de drept public, reglementate de lege ;i urm[resc scopuri de interes general. … Uniunea … urmareste un scop de interes general, respectiv promovarea unei asistente juridice adecvate si, implicit, promovarea justitiei insasi … }n consecinta, Uniunea nu poate fi analizata ca asociatie …”
P.S.: Daca ati cauta, ati constata ca o lege privind infiintarea profesiei de avocat si a barourilor exista inca de la sfarsitul secolului XIX.
altcineva a comentat:
18 Octombrie 2006 la 11:10
de ce ar fi eronat?
ce competenta speciala au avocatii ca sa beneficieze de privilegiul unui singur barou si nu au constructorii de masini ca sa existe o singura firma constructoare de masini?
toata piata ofera servicii de utilitate publica, de altfel onorate avocat cineva, care exact este definitia utilitatii publice, in ce lege apare si care este ratio legis in a reglementa asa ceva ?
cum se poate face LOGIC distinctia dintre constructia de automobile responsabila de moartea a mii de vieti omaenesti, ranirea a zeci de mii si pagube de miliarde de dolari si asistenta juridica, pe ce criterii , criterii care rezista caror probe rationale, care este diferenta specifica reala, nu legala, intre a exercita profestia de avocat in speta a asista un client in confruntarea juridica si cea de consilier juridic, sau cea de sfatuitor competent?
evident ca problema baroului constitutional, care poate fi o alta adunatura de incompetenti care doresc monopol pe piata serviciilor de consultanta juridica, este diferita de problema existentei unei bresle care pretinde ca exercita o profesiune liberala. acesta problema deriva din problema principala si anume existenta baroului.
daca puteti oferi ratiuni suficiente dpdv logic pentru a sustine un barou, cum puteti exclude existenta unui alt barou ?
Tiberiu Kovacs a comentat:
3 Noiembrie 2006 la 17:11
Iata in dfirsit o parere clara si foarte simpla. Sustin cu vehementa ca punctul de vedere conform caruia baroul unic este o institutie anacronica si ilogica.
- Legea prevede foarte clar care sunt conditiile pentru a presta un serviciu public, barourile nu indeplinesc nici unul.
- Pentru a fi institutie de drept public trebuie sa indeplineasca anumite conditii imperativ prevazute de lege. Baroul nu indeplineste niciuna.
- Profesie liberala inseaman posibilitatea cetateanului de a alege un avocat ori contabil dupa ce criterii doreste. Baroul impune criterii de selectie aiurea tocmai pentru a inlatura concurenta. Nu avocatul x spune daca aspirantul y este competent ori nu ci clientul dupa indeplinirea seviciilor la care se angajeaza.
- In Romania profesie liberala inseamna protectie pentru familii, cunostinte, inseaman susrsa de inavutire si de promovare a unei oligarhii provenite din scoala de drept socialist care a promovat partidul unic, imoralitatea su servilismul timp, prezent in toate institutii le public din Romania iar in avocatura servilismul face parte din sistemul de referinta a valorii.
Av. Tiberiu KOVACS.
Silviu Hariton a comentat:
24 Februarie 2007 la 01:02
observatii juste, insa sa nu extrapolam de la un context limitat (tarile post-comuniste) la intreaga lume. aceste organizatii de “supraveghere” pe care le avem in Romania sunt mosteniri ale perioadei comuniste, iar practicantii care inca le controleaza sunt oameni formati in vremea respectiva. In secolul XIX, cand s-au manifestat prima data aceste asociatii, ele reprezentau manifestarea vointei libere a practicantilor si nu o impunere “de sus in jos.”
Mihaita a comentat:
10 August 2007 la 19:08
Si pentru ca in acea perioada au fost formati “ei”, noi trebuie sa invatam de la si dupa “ei” ?
Imi pare rau pentru generatia care a trait din plin vremuri in care libertatea se putea manifesta astfel, dar trezirea la realitatea faptului ca acea constrangere nu ar mai trebui sa existe absolut deloc pare sa nu mai vina !
Un exemplu pozitiv (zic eu) ar fi cazul cu telefonia nationala RDS. Pentru a disparea ideea de monopol din partea Romtelecom-ului, un handicap a fost instalat (PE O PERIOADA LIMITATA si RELATIV SCURTA) fata de RDS pentru a-i permite acestuia sa evolueze pana in stadiul in care poate reprezenta concurenta.
(handicapul era reprezentat, in mare parte de tarife marite apelantilor din reteaua
Romtelecom catre reteaua RDS)
Parerea mea este ca multe schimbari majore ar trebui facute, dar sunt aproape sigur ca nu se vor face atata timp cat inca “vegheaza” puternici sustinatori ai vremurilor trecute !
Advanced hosting services. a comentat:
23 Februarie 2009 la 18:02
Advanced hosting services….
Advanced hosting services….
Bubbi a comentat:
12 Aprilie 2011 la 01:04
That’s way the bestest answre so far!