La prima vedere, legile care interzic producţia, comerţul şi consumul de droguri sunt menite să combată răspândirea unui viciu. Efectele pe care le generează sunt însă altele: apariţia structurilor mafiote şi o putere crescută a statului asupra propriilor cetăţeni.
Legislaţia antidrog îşi are originile în Statele Unite. Puţini sunt cei care ştiu că aceste legi au fost elaborate din motive pur rasiste. În 1875, când este promulgată prima ordonanţă care interzicea fumatul opiului, ea era îndreptată împotriva chinezilor care – susţineau legiuitorii – puteau folosi opiul pentru a suci minţile femeilor albe. Când cocaina este interzisă la începutul secolului trecut, are loc o campanie violentă de presă împotriva negrilor despre care se spunea că, folosind cocaina, devin supraoameni care nu pot fi împuşcaţi şi care dezvoltă un apetit sexual deosebit, astfel că ar putea ajunge să violeze femeile albe.
În fine, legea care interzice consumul de marijuana în 1937 era îndreptată împotriva muncitorilor imigranţi mexicani. Autorii legii afirmau că marijuana are “efecte violente asupra raselor degenerate”. Nici înainte şi nici după promulgarea acestor legi nu a fost oferită vreo dovadă cu privire la necesitatea lor, sau cu privire la faptul că ele ar fi benefice sănătăţii şi siguranţei publice.
Statisticile unui eşec
De altfel, nici astăzi lucrurile nu stau mai bine pentru susţinătorii legislaţiei antidrog. În Statele Unite mor anual, în medie, 390.000 de oameni din cauza alcoolului, 80.000 din cauza fumatului, 50.000 din cauza fumatului pasiv, 2.200 din cauza cocainei, 2.000 datorită heroinei şi tot 2.000 datorită aspirinei. Nu a fost niciodată înregistrat vreun caz de deces cauzat de marijuana. Prin urmare, toate drogurile ilegale luate împreună ucid anual mai puţin de 4.500 de oameni, adică mai puţin de 1% din cât ucid împreună alcoolul şi ţigările.
În România, decesele cauzate de consumul de droguri nici măcar nu apar în statisticile Ministerului Sănătăţii. Singura statistică a acestui minister se referă la distribuţia cazurilor de infecţie cu virusul HIV, după calea de transmitere. Astfel, în 2002, din 1338 de adulţi infectaţi, doar 2 erau utilizatori de droguri. Conform unui alt raport, în 2001au decedat în Bucureşti din pricina supradozei de droguri numai 15 persoane. Tot în 2001 erau înregistrate, la nivelul întregii ţări, 2134 de persoane dependente de droguri, adică mai puţin de unul la 10.000 de locuitori. Cu toate acestea, consumul de droguri este prezentat în presa noastră ca o problemă gravă.
Lipsa datelor cu privire la problematica drogurilor este cronică. În raportul său anual din 2003, Centrul European de Monitorizare a Drogurilor şi a Dependenţei de Droguri nota că, în cazul ţărilor candidate la integrarea în Uniunea Europeană, “tendinţele curente sunt greu de estimat, datorită lipsei informaţiilor. În unele ţări datele se limitează la informaţii calitative sau impresioniste care sugerează o continuă creştere a consumului de droguri.”
Bani şi propagandă
La drept vorbind, lipsa de date pare mai degrabă premeditată. Ea îi ajută pe cei implicaţi în lupta antidrog să nu apară în faţa opiniei publice şi să recunoască faptul că bani mulţi sunt cheltuiţi cu efecte nesemnificative – şi pentru a rezolva o falsă problemă creată de stat. În România, cheltuielile sociale directe privind problematica drogurilor sunt de peste 3,5 milioane de euro pe an, din care aproximativ 600.000 de euro sunt alocaţi de la bugetul de stat. Cu aceşti bani sunt finanţate, printre altele, campanii media ca “Depinde numai de tine” şi “Muzica antidrog”, editarea de manuale şi ghiduri metodologice, sau instituţii precum Centrele de Prevenire şi Consiliere Antidrog.
Revenind la Statele Unite, guvernul federal a cheltuit în 2003 peste 19 miliarde de dolari în războiul împotriva drogurilor. Programul de distrugere a cartelurilor columbiene a înghiţit 3 miliarde de dolari. La sfârşitul programului, John Walters, directorul Oficiului Politicii Naţionale de Control al Drogurilor (cunoscut şi ca “ţarul drogurilor”) a recunoscut că proiectul a fost un eşec. Totuşi miliardele au fost cheltuite. Şi, deloc întâmplător, Walters a insistat că, în ciuda eşecului, programul trebuie să continue.
Cercul de cretă
E totuşi înşelător să vorbim de eşec în cazul politicilor antidrog. Pentru că ele reuşesc să realizeze cel puţin două lucruri. În primul rând, apare mafia drogurilor, aşa că mafioţii ar trebui să fie fericiţi. Lucrurile sunt simple. Dacă azi s-ar interzice comerţul cu portocale, mâine ar apărea o mafie a portocalelor, iar poimâine statul ar înfiinţa o instituţie menită să combată mafia portocalelor. Paradoxal, structurile subterane ale violenţei sunt generate chiar de regulile impuse nouă de stat. Dar şi statul are de câştigat. Prin politicile antidrog el reuşeşte să smulgă taxe suplimentare de la contribuabili. Şi să îi controleze mai apăsat.
De exemplu, potrivit articolului 5 din Legea 143/2000 privind combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, “punerea la dispoziţie, cu ştiinţă, cu orice titlu, a unui local, a unei locuinţe sau a oricărui alt loc amenajat, în care are acces publicul, pentru consumul ilicit de droguri ori tolerarea consumului ilicit în asemenea locuri se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 5 ani şi interzicerea unor drepturi”.
Dar aceasta înseamnă că statul ne spionează în propriile locuinţe şi decide în locul nostru, ca un părinte grijuliu, ce avem voie să consumăm. Şi chiar dacă nu sunt consumator de droguri, dar cineva fumează o ţigară de marijuana la mine în casă, pot face puşcărie. În aceste condiţii, în care statul capătă asupra noastră puteri sporite de control, devine greu de înţeles cum anume ne mai este garantat dreptul la proprietate privată.
Pe de altă parte, conform articolului 28 al aceleiaşi legi, cheltuielile ocazionate de cura de dezintoxicare sau de supravegherea medicală a toxicomanilor sunt suportate de stat, deci de contribuabili. Iar acest lucru presupune un control fiscal sporit asupra noastră, pentru ca banii respectivi să poată fi colectaţi.
Spre deosebire de România, în Statele Unite “războiul împotriva drogurilor” continuă să stârnească dezbateri aprinse. Cei care i se opun susţin că printr-un asemenea război statul încalcă flagrant drepturi şi libertăţi fundamentale. Practic, putem vorbi despre un război al guvernului federal împotriva propriilor cetăţeni. Raportul din 2001 al organizaţiei Human Rights Watch consemna faptul că în Statele Unite există cea mai mare populaţie de persoane încarcerate din lume: peste 2 milioane, 57,8% dintre acestea fiind încarcerate pentru că au încălcat legislaţia antidrog.
Prin urmare, în lupa împotriva drogurilor există un perdant sigur: noi, cetăţenii contribuabili. Şi doi câştigători: statul şi structurile mafiote.
Gabriel Mihalache a comentat:
20 Aprilie 2006 la 17:04
Sunt complet de acord cu ce se afirmă aici, numai că vreau să atrag atenţia asupra termenului “toxicoman”. El se referă la toxicomanie, adică “Obişnuinţă morbidă de a folosi doze repetate şi crescânde de substanţe toxice.” (DEX ‘98) dar evident asta nu se aplică consumatorilor unei game mari de droguri, defapt majorităţii lor.
Unele dintre cele mai populare droguri–cum ar fi LSD, canabis sau Ecstasy–nu produs dependenţă iar consumul lor nu e “morbid”, cu siguranţă în nici un sens relevant. Sigur, există studii şi cercetători care afirmă contrariul însă sunt de departe în minoritate, iar pe mulţi-i putem descalifica din cauza prejudecăţiilor politice făţişe.
Asadar, legea nu are în vedere numai pe toxicomani, pe oameni incapabili de autocontrol, în prinsoarea unei manii, deşi evident exista şi aceştia. Majoritatea celor persecutaţi sunt adulţi responsabili, productivi, care pur si simplu decid că ei sunt instanţa ultimă în ceea ce priveşte substanţele pe care le consumă, şi nu statul.
Dincolo de asta, comparaţia cu alcoolul şi tutunul este inevitabilă, iar guvernele lumii nu au raspuns acestei provocări aduse politicilor lor duplicitare, populiste şi ipocrite.
Serioja a comentat:
20 Aprilie 2006 la 23:04
Sunt de acord ca statul cheltuieste ineficient banii pe politicile antidrog si pe combaterea mafiei drogurilor, dar de unde stim ca numarul mic de consumatori invocat nu e tocmai rezultatul aplicarii legilor de prohibitie?
Gabriel Mihalache a comentat:
20 Aprilie 2006 la 23:04
Un economist care a studiat mai serios problema incriminarii drogurilor este Jeffrey A. Miron. Aici se gaseste o lista scurta cu cateva publicatii mai importante d-ale lui pe tema asta.
Serioja, incriminarea implica niste costuri pentru eventualii consumatori. Unii, cu siguranta, vor fi descurajati. Altii, vor consuma mai putin, sau vor risca mai putin gasind noi surse. Pe de alta parte, intrebarea ta despre magnitudinea acestui efect cred ca poate fi raspuns uitandu-ne la tarile in care consumul de canabis e pedepsit foarte lejer, permis sau tolerat fatis.
O sa caut niste studii in directia asta si revin. In orice caz, cred ca numarul de consumatori este destul de inflexibil la cheltuielile de persecutie. Mai degraba isi schimba comportamentul si atitudinea fata de risc decat sa renunte…
Marius Delaepicentru a comentat:
24 Aprilie 2006 la 11:04
Mda! Aprecierea cantitativa a mortalitatii directe nu cred ca este relevanta pentru pericolul social reprezentat de droguri. Ma voi referi mai jos doar la mortalitatea actuala, din cauze conexe consumului de droguri, si la principiile unei eventuale modelari a efectelor toxicomaniei in absenta prohibitiei.
N-as vrea sa credeti ca sunt un apologet al statului agresor, dar daca e sa facem bilanturi contabile, trebuie sa aruncam o privire si la numarul de tilhariti, de violati si de morti de moarte violenta, din cauza drogurilor. Nu mai zic de vinzarea de medicamente cu potential stupefiant, ce, cu o minima prelucrare in garaj, devin chiar droguri interzise, ele insele amestecuri cu puritate indoielnica, cu substanta activa greu de dozat, si de aceea mai periculoase in inducerea intoxicatiilor acute. In conditiile astea, cifra cumulata, de 4200 pentru cocaina si heroina, trebuie nitel ajustata. Nu mult. Pe semne, doar inzecita. Ma gindesc apoi la costurile decelarii rapide a influentei unui drog asupra soferilor. Cine plateste? Sigur, la cele 390000 de persoane ucise de alcool, se adauga si mortii in accidentele provocate de alcool, dar nu de asta ne ocupam acum. Si-apoi, alcoolul este o substanta relativ simpla pentru a o doza cantitativ cu cheltuieli minime. Revenind la droguri, nu s-a raportat inca o mortalitate cauzata strict de marijuana, dar cifra e in mod sigur inclusa in mortalitatea datorata fumatului in general. Atita timp cit, la fumatori, cancerul pulmonar este produs de gudroanele din materiile vegetale arse incomplet, e greu sa apreciem cit se datoreaza gudronului de tutun, si cit celui de cinepa. Cit din apa marii e apa de mare, si cit e apa de riu? (Esop) Citi fumatori mono-viciosi de marijuana cunoasteti? Eu stiu numai di-viciosi. Se impune, de aceea, distilarea datelor statistice, chiar daca au fost folosite doar ca premisa secundara.
Sa vedem acum cit ar costa societatea, legalizarea drogurilor. Ignor din start tendinta pronuntata spre eshec a consumatorilor de droguri, nefericirea lor si a celor din jur, precum si absenteismul din mahmureala. Desi, transpuse in cifre, acestea nu ar fi neglijabile. Dar as vrea sa vedem care ar fi potentialul epidemiologic al consumului de droguri. Daca, in urma legalizarii, cifra consumatorilor s-ar dubla, desigur, si cheltuielile directe pentru sanatate vor creste cu aceeasi masura. Nu numai cele de tratament a afectiunilor cronice nexe, dar si cele pentru intoxicatiile acute si/sau colective. Cel putin in weekend, incidentza ar exceda capacitatea de interventie a oricarui serviciu de urgenta. Il putem supradimensiona. Dar, cine plateste diferenta de capacitate, atita timp cit, dreptul la interventia de urgenta este independent de plata sau de neplata asigurarilor? Sigur, consumatorii s-ar putea asigura altfel, independent de stat. Intrebarea e: ce companie de asigurari iti plateste tratamentul, atita timp cit stie ca esti toxicoman? Care ar fi cota de asigurare, atita timp cit drumul catre sicriul toxicomanului are atitea scurtaturi? Cu alte cuvinte, speranta de viata a toxicomanului nu numai ca e mai scurta, dar dinamica ei este aproape imprevizibila, tinind seama ca si in lumea drogurilor exista mode. “Anul acesta se poarta cocaina de Columbia.” - ar suna o reclama dintr-un tabloid de lux. Daca as fi agent de asigurari, as incheia mai degraba polite pentru case de chirpici aflate in lunca inundabila a riului, decit sa platesc nesabuintzele toxicomanilor. Alta: daca s-ar legaliza drogurile, statul va fi obligat sa impuna o taxa pe viciu. Ca daca n-ar impune-o, s-ar transforma in statul Mama-domnului-Goe. Orice taxa pe viciu da nastere unei piete negre inverse. Dumpingul de contrabanda. Si, din nou, revenim la cheltuieli pentru combaterea contrabandei, a bandelor de traficanti, la fel de violente ca cele din timpul prohibitiei. Alte miliarde. Siguranta cetateanului va cere, de asemeni, cheltuieli suplimentare. Si aici, sa zicem ca ar putea fi menajat statul. Sa ne imaginam ca cetatenii ar forma patrule de vigili voluntari. Asta inseamna totusi cheltuieli. Daca nu de timp, cel putin pentru uniforme, si alte semne distinctive, precum si pentru instruirea vigililor. Nu mai zic ca, un vigil ar avea mai putzin ghes sa-si mature in fatza casei, dimineata, cind se intoarce obosit din patrula. Va fi tentat sa faca excese, in cazul in care un camarad de-al sau ar fi vatamat in cursul unei operatii de pacificare a unui grup de toxicomani de pilda, excese mai violente decit ar face un politist.
In concluzie, oricare ar fi supararea noastra pentru risipa de bani din impozite, continuu sa cred ca cele 20 de miliarde sunt inca solutia ieftina. Sigur, merita meditat la cit de mult isi poate baga nasul statul in viata intima a cuiva, precum si cit de mult, si in ce parte a sa se intareste statul, si in ce parte slabeste din aceeasi cauza, a prohibitiei drogurilor.
Gabriel Mihalache a comentat:
24 Aprilie 2006 la 14:04
Crimele care sunt asociate cu consumul de droguri, sunt cauzate tocmai de ilegalitatea lui, care le face prohibitiv de scumpe si vandute doar de traficantii violenti, dispusi nu numai sa se descurce fara politie si curti, dar la o adica sa se lupte cu politia si curtile. Ilegalitatea este motivul pentru care lumea drogurilor este una violenta. Oricum, exista nenumarate talharii cauzate de alcool sau saracie.
In ceea ce priveste soferii, acum alcoolul e legal insa e ilegal sa conduci sub influenta lui. De ce nu ar sta asa lucrurile si cu drogurile? Legalizarea inseamna doar legalizarea consumului si comercializarii. In rest, mai vedem.
Un argument generic ca, “uite, ca s-ar putea sa faca rau celorlalti” nu tine, pentru ca, la limita, si faptul ca e legal sa cumpar cutite de bucatarie sau cuttere ma poate ajuta intr-o eventuala crima.
Cat despre taxa pe viciu, nu exista nici o necesitate in acest sens. Poate sa taxare cu TVA si alte taxe normale. Sunt de acord ca toate taxele au potentialul sa creeze piete negre, insa eu nu stiu de nici o piata neagra a iaurtului sau a bicicletelor asa ca nu vad de ce ar aparea o piata neagra a canabisului, daca acesta e disponibil in magazine respectabile, la pretul pietei, incluzand 19% TVA.
Despre asigurari… actuariatul e o stiinta minunata, dar s-o si cunoastem
Pot exista foarte bine contracte de asigurari speciale pentru consumatorii de droguri, care in vasta lor majoritate sunt pasnici, productivi si cat se poate de “cuminti”. Un asigurator poate lua in calcul consumul de droguri al clientului asa cum poate lua si fumatul sau sedentarismul sau zona de risc a cartierului… e vorba, pana la urma, doar de calculul unor probabilitati de castig. Foarte foarte foarte putini indivizi sunt “neasigurabili”, mai ales pe teme d-astea. Asiguratorii asigura si acum consumatori de droguri. Ei stiu ce probabilitati exista pe tema asta si le iau in calcul, legal ilegal pe ei probabilitatea de realizarea a riscului-i intereseaza.
Imaginea asta a “toxicomanului” care ia cocktailuri cu speed, crack-cocaine si heroina, dupa care intra cu masina intr-un grup de prescolari si pe urma talhareste un non-stop e caricaturala si obscura inutil problema. Oamenii sunt in general decenti, indiferent de ce consuma. Violenta aici e impusa de stat, prin masuri abuzive de incriminare.
Marius Delaepicentru a comentat:
24 Aprilie 2006 la 17:04
Tilhariile datorate alcoolului nu legitimeaza in niciun fel legalizarea drogurilor, asa cum nu legitimeaza interzicerea lor sau a alcoolului. Sigur, atitudinea permisiva atrage o anume “stabilitate”. Iar amendamentul XVIII (anulat de amendamentul XXI) din Constitutia SUA a creeat o jurisprudenta foarte utila. Se pune totusi intrebarea: cum vom scapa de spirala lenei, a generalizarii sechelelor datorate transformarii repetate a creierului in muci, a degradarii zestrei noastre genetice, stiindu-se ca otravurile liposolubile se acumuleaza inclusiv in gonade, si sunt teratogene. Sevrajul este doar cel mai spectaculos aspect al dependentei. Despre depresiile rebele la oamenii cu istoric toxic statistica nu ne spune prea multe. Alcoolismul are o cazuistica mult mai bogata, e drept, dar de ce sa asteptam sa ne trezim cu fondul genetic alterat grav, din cauze chimico-vesele? Nu ne ajung ultravioletele naturale, miile de substante permise, dar care ne asediaza lent si constant, tatuajele, noxele industriale si rutiere? Si-apoi, daca recunosti dreptul la autodistrugere prin droguri, nu crezi ca e la fel de moral sa legalizezi si toluenul, si protoxidul de azot, si eterul, si alti inhalantzi de “buna-dispozitie”? Ba, de ce nu?, in camere hioperbarice omul s-ar putea bucura din plin de narocoza cu azot. Nu lasa nici reziduuri liposolubile… Un drog ieftin, la indemina oricui. N-ai nevoie decit de un autoclav si de un compresor. A!, ca poti muri dupa aia de tromboze si de infarcturi gazoase, da, sigur, e o Lume libera. Ghinion! Totusi, n-ai dat nimanui in cap sa-i furi compresorul.
De acord, se poate asigura orice. Inclusiv pentru eventualitatea ca te va musca un pinguin la Dakar. Problema mare apare atunci cind asiguri ceva pentru un pericol iminent. Oferta asiguratorului isi pierde brusc atractivitatea. Daca citesti cele mai puchinoase litere ale unui contract de asigurare, descoperi ca nu ti se plateste nimic la un cutremur. Daca bagi si cutremurul pe lista de calamitati, descoperi ca ai de platit o rata indoita la Hiroshima (zona tectonic mai stabila) si intreita la Shizuoka. Asa si cu drogurile. Le cumperi ieftin si legal, si constati ca esti nevoit sa faci o tilharie ca sa-ti acoperi asigurarea.
Gabriel Mihalache a comentat:
24 Aprilie 2006 la 18:04
Fiecare scapa cum considera de cuvinta, in functie de propriile judecati. Deciziile vis-a-vis de sanatatea mea ma privesc pe mine, si doar pe mine. Ce treaba are statul in povestea asta? Cu exceptia cazului in care suntem in comunism, caz in care orice este treaba statului.
Oamenii nu sunt doar vehicole pentru fondul lor genetic. Cel putin eu unul nu sunt.
Nu exista nici un “drept la autodistrugere prin droguri”. Exista niste drepturi la proprietate, libera asociere, autonomie individuala, etc. Eu sustin liberalizarea oricaror practici si substante. Singurele lucruri pe care le vreau ilegale sunt incalcarea proprietatii si crima. In rest, pe proprietatea lui, fara sa afecteze proprietatea celorlalti, fiecare sa fie liber sa faca ce vrea el.
Ce informatii ai tu, care ne lipsesc noua, vis-a-vis de piata asigurarilor? De unde concluzia asta? De unde stii ce asigurator ce va vrea sa asigure si la ce prime?
Si de unde concluzia ca legalizarea drogurilor ar introduce “pericole iminente” care acum nu exista? Dupa cum am mai spus, asiguratorii deja asigura consumatori de droguri, si uitee ca nu a cazut cerul pe noi.
Asta e o afirmatie fara nici o baza. In lipsa unui studiu sau a altor cercetari concludente, nu avem de ce pretinde ca pretul va fi asa sau pe dincolo.
In orice caz, daca nu vrei sau nu poti sa te asiguri, poti oricand sa n-o faci si sa platesti eventualele daune din fonduri proprii.
Marius Delaepicentru a comentat:
24 Aprilie 2006 la 19:04
OK, am prins mesajul. Ca să sintetizez, statul e cîh!
Sunt stapînul absolut al propriului meu corp. Statul n-are treaba cu deviaţiile mele comportamentale. Statul n-are treaba cu faptul ca dupa ce am tras pulberea pe nas, o f.. pe nevasta-mea, eventual îi torn şi o litră de whisky in vagin, ca să se “încălzească”, toate astea in faţa copilului. Iar nevastă-mea, dusă şi ea pe coclaurile de cocaină, nici nu va protesta vreodată că-mi bat joc de corpul ei. N-are statul treaba cu înclinaţia mea de a cumpara cocaina in dauna cheltuielilor pentru educaţia fiului meu. Nu e treaba statului să mă reanimeze atunci cînd trag prea mult căcău pe nas. Îi telefonez scurt agentului meu de asigurări, care-mi vireaza instantaneu, fără să cîrtească, şi fără investigaţii (altfel schimb compania de asigurări) 20.000 de paraille, ca să mă “întremez”. Nu e treaba statului să mă tragă de mînecă atunci cînd îl leg pe copil de calorifer, să nu mă toarne vecinilor că l-am ameninţat cu moartea. Bineînţeles, nu l-am ameninţat cînd eram lucid, ci cînd “mă făcusem” suficient cît să prind curaj, dar nu atît cît să-i învineţesc ochiul. Sigur, e minunat! Copilul meu, de asemeni, dacă va apuca majoratul, va face la fel. Va fi stăpînul absolut al propriului său corp. Nu va fi avut el o copilărie ferictă, va fi şi un pic retardat mintal, dar îşi va fi găsit o slujbă de sortator de gunoi, atît cît să-şi poată cumpăra căcăul ce-l va face fericit. Îşi va scoate pîrleala pentru copilăria de tristeţe şi teroare.
Am înţeles bine?
PS. Îndrăgisem o frază scrisă de Antoine de Saint Exupéry. Nu recunosc decît lucrarea care se transformă în rîsete de copii. Dar după ce m-am luminat cum vine cu dreptul la proprietate asupra propriului corp, mi-am dat seama că exupéryana expresie e vax. Apă de ploaie. Mă dădusem pe mîna unui şarlatan. Aproape cît Aristotel de reacţionar. De fapt, contez numai EU. Tehnologia ne va permite să facem copii prin partenogeneză. Se vor naşte cu diescernămîntul format în mod congenital, în incubatorul închiriat la o companie de perpetuare a speciei umane. Bebeluşii noştri vor deosebi dintr-o ochire laptele de soia modificată genetic de cel din soia nativă, vor deosebi binele de rău înainte de primul schimb de scutece la serverul automat de pamperşi.
Gabriel Mihalache a comentat:
24 Aprilie 2006 la 19:04
Nu cred ca are sens sa continui. Am fost cat se poate de clar in ceea ce priveste natura drepturilor individuale si compatibilitatea lor cu drogurile. Scenariile tale, foarte pitoresti dealtfel, sunt blamabile pentru ca implica incalcari ale drepturilor individuale ale celorlalti. Este irelevant daca aceste abuzuri au loc sub influenta sau fara influenta drogurilor.
Cat despre stat, poti spune ca este “cah” daca asa vrei. Eu sustin doar ca este o institutie paguboasa, tragica, si foarte periculoasa atunci cand invariabil cade in mainile paternalistilor, eugenistilor sau moralistilor care stiu ei mai bine ce sa faca ceilalti, si daca exista dezacord atunci constrangerea statului, prin politie, inchisoare, executii, este foarte buna, nu?
Pe departe cele mai monstruoase crime sunt facute de state, nu de indivizi. Asadar, pretentia ca statul este un inger atotcunoscator, omnipotent si benevolent care protejeaza si ghideaza e ori o mare ipocrizie ori o ignoranta nescuzabila.
In afara de asta, restul problemelor si ingrijorarilor tale pe probleme sociale, inferente politice din Exupéry, eugenisme, colectivisme, etc. … nu cred ca au legatura cu subiectul de fata.
Sorin Cucerai a comentat:
24 Aprilie 2006 la 19:04
Marius, cred ca nu faci decit sa caricaturizezi contra-argumentele care nu-ti convin. Dar astfel nu le raspunzi, ci le ignori. Crezi ca statul e solutia dramelor pe care le invoci? Crezi ca fara interventia lui suntem niste animale? Crezi ca statul exista pentru a rezolva dileme etice?
Marius Delaepicentru a comentat:
24 Aprilie 2006 la 20:04
Revenind la un ton mai “academic”, observ că libertarienii propăvăduiesc libertatea absolută. Nimic mai generos. Condiţia, desigur, este responsabilitatea. Şi nu responsabilitatea punctuală, ci responsabilitatea în timp. Adică responsabilitatea fiabilă. Libertarienii au o problemă. Conservarea responsabilităţii. Voi explica mai jos. Se ştie că în orice lucru bun se află germenii propriei distrugeri. De boala asta suferă şi statul. Aş putea spune, mai ales statul. Dă-i statului dreptul absolut să rezolve o problemă morală, şi te va strivi. Totuşi, de putrezire nu e scutită nici o societate de oameni liberi, cu stat minimal. Curbele de reglare automată arată ca o oscilaţie ale cărei maxime şi minime tind să se amortizeze. Apare o perturbaţie. Parametrul se duce în sus. Vine parametrul compensator, împinge sinusoida în jos, şi chiar sub mărimea de referinţă. În ciclul următor, perturbaţia, încă activă, duce din nou la creşterea parametrului, însă la o valoare inferioară primului maxim. Şi tot aşa, pînă la stingerea perturbaţiei, sau pînă la intrarea în intervalul acceptabil. Acum, imaginaţi-vă că, în urma unei perturbaţii puternice, ce afectează însăşi esenţa societăţii libere, parametrul compensator scapă de sub control. În viaţa reală, în urma unei catastrofe, o criză de încredere să zicem, poate distruge coeziunea unei societăţi libertariene. Poterele, din ce în ce mai bogate în paranoici, acţionează din ce în ce mai violent pentru stîrpirea perturbaţiei. Sinusoida, în loc să indice o extincţie, se amplifică. Escaladează. Maximele şi minimele devin din ce în ce mai depărtate. Perturbaţia cere o contrareacţie cu intensitate crescătorare. La un moment dat, sistemul ajunge la stadiul din Mad Max. Războiul fiecăruia cu fiecare. Şi bang! Se alege praful de paradisul libertarian. Istoria nu este lipsită de evenimente ce-mi legitimează, de data asta, mie, paranoia. Încredinţează armata unor condottieri să se bată pentru Florenţa, şi în scurt timp ei vor deveni seniorii absoluţi. De partea cealaltă, condottierii veneţieni pun la care înţelegeri cu cei florentini, iar în “bătăliile” dintre cele două entităţi statale, aproape că nu se înregistrează morţi, însă condottierii, din ce în ce mai bine plătiţi, acaparează din ce în ce mai multă putere în propriile fiefuri. Şi gata cu elietele pămîntene. Cam aşa s-a petrecut şi în state cu ordine extinsă, cum ar fi Imperiul Bizantin.
Unul dintre factorii perturbatori ai unei societăţi libere este chiar substanţa haluciogenă. Drogul. Pentru că alterează în mod insidios, sau zgomotos, însuşi simţul responsabilităţii. Sigur, totul este o chestiune de proporţie. De prag de toleranţă. Însă nimic nu ne garantează că într-o societate cu droguri legalizate nivelul de încredere, ce derivă din cel al responsabilităţii individuale nu se prăbuşeşte. Toţi cînepiştii dau ca exemplu Olanda şi uneori Australia. Şi totuşi, mai există pe lumea asta Columbia, Venezuela, Ecuador, Guatemala, ţări în care consumul de stupefiante are tradiţie lungă, iar statul este corupt şi de aceea slab. Dar sunt ţări în care nu i-aş încredinţa nimănui maşina să mi-o parcheze. Ce-i lipseşte unuia din Medelin în construirea încrederii? Probabil aţi ghicit, educaţia în spiritul responsabilităţii pentru propriile acte. Şi nici în Olanda nu putem băga mîna-n foc că încrederea reciprocă va dăinui cu sutele de ani. Pentru că perturbaţii care să-l ducă pe cel cu mai puţin talent în braţele negustorului de marijuana vor fi din ce în ce mai multe.
Gabriel Mihalache a comentat:
24 Aprilie 2006 la 20:04
Libertarieni nu e atat ca sunt generosi ci ca realizeaza ca nu e la latitudinea lor sa impune sau sa elimine una si alta, desi ar putea. Doar pentru ca traim intr-o societate in care fiecare se simte indreptatit sa le impuna prin mijloace politice altora ce sa faca, nu rezulta ca ei chiar sunt indreptatiti.
Cat despre modele dinamice, oscilatii, s.a.m.d., in functie de ce accelerator pun acolo, pot obtine convergenta, divergenta, etc. Formularea ta e tehnica, insa nu cred ca ne spune nimic nou, decat ca exista niste praguri dincolo de care o anumita stare nu se mai poate perpetua, insa care e acel prag, cantitativ vobind, nu e clar identificabil a priori.
Pentru o discutie mai larga pe tema meritelor, problemelor si neajunsurilor libertarianismului propun sa ne mutam pe forum, pentru ca nu e strict legat de droguri.
Marius Delaepicentru a comentat:
24 Aprilie 2006 la 21:04
Băieţi, aşa este. Libertarianismul sună bine. Am spus-o şi-o repet. Cu atît mai mult, cu cît sunt cîrciumar autoangajat, într-un stat minimal. Sunt înconjurat, pe o rază de 1000m, de cel puţin 1500 de concurenţi. Zilnic falimentează 10-30 dintre ei. Autorizaţia de funcţionare mi-o reînoiesc la fiecare 5 ani, şi durează 10 minute operaţia. N-am avut niciun control de la sanepid, sau de la alţi draci, cum e în România. Dar am grijă să nu apar la ziar cum că aş fi intoxicat pe careva cu mîncare stricată. Ar fi ultima mea apariţie “în public”. Treaba mea e să vînd conversaţie şi atmosferă, pe care le includ în preţ. De aceea, cînd vînd alcool, nu încurajez ebrietatea avansată, ci doar pe cea de socializare. Asta pentru că am monopolul vînzărilor de alcool în cîrciuma mea, şi ţin mai mult la întreţinerea atmosferei decît la cifra vînzărilor. Asta m-a ajutat să rezist în competiţie cu clienţii fideli şi bine relaxaţi. Aşadar, trăiesc într-un grad de autonomie şi de responsabilitate cu mult mai mare decît omologii mei români. Plătesc patru sau cinci feluri de asigurări, din care două publice. Mai am şi o asigurare babană de viaţă, plătită dintr-o bucată. Dar am grijă să nu fumez mai mult de 12 ţigări pe zi, cît am declarat la încheierea asigurării. Vărs patru feluri de impozite. Două directe şi unul indirect (TVA, la rîndul lui cu două componente). Dar nu mă simt furat. Liberalismul cronic, e la el acasa.
Ceea ce nu mi se leagă mie în chestia cu libertarianismul este cum aranjează să treacă peste perturbaţii majore. În special peste cele ce-i ameninţă însăşi esenţa. Atîta tot.
La restul acuzelor (poate reale în viziunea voastră) nu ştiu ce să răspund. Ne cunoaştem prea puţin ca să ne putem eticheta. Aveţi de la mine prezumţia de bună credinţă. Aş fi bucuros dacă aţi face acelaşi lucru. Dar, sigur, nu e după mine.
Gabriel Mihalache a comentat:
24 Aprilie 2006 la 21:04
Da. Poate ne-am antrenat prea mult.
Daca ai vrea sa pui problema perturbatiilor pe forum, sunt sigur ca o sa urmeze o discutie productiva.
Andy a comentat:
24 Aprilie 2006 la 23:04
O intrebare simpla: rezultatele statistice, cele referitoare la numarul de persoane decedate in SUA, ca urmare a diferitelor cauze, n-ar trebui raportat la numarul de consumatori, ca sa fie comparabile? Adica nu pot spune ca am 390000 de persoane decedate la milioane (zeci de milioane? sute de milioane?)de consumatori de alcool, si sa compar cu 2000 de persoane decedate la 1 milion (doar ca exemplu) de consumatori de droguri, fara sa tin cont de acest aspect. Poate ca ar mai trebui tinut cont si de numarul de ani “viciosi”. Si chiar nu stiu cum s-ar face corelatia, caci ar trebui acordata un fel de pondere legata de gradul de periculozitate.
Gabriel Mihalache a comentat:
24 Aprilie 2006 la 23:04
Andy, iti inteleg punctul de vedere. Cu siguranta ca numerele trebuie raportate la numarul de consumatori, care e din pacate greu de estimat, dar cred ca numerele spun multe si asa. Pe de alta parte, canabisul e probabil drogul cel mai folosit, si cum se spune si-n articol, nu se face vinovat de nici un deces inregistrat ca atare, deci e un drog potential mai sigur decat alcoolul. Si cum nu e tratat chimic si alte grozavii, din unele puncte de vedere e mai sigur decat tutunul fara filtru.
Andy a comentat:
25 Aprilie 2006 la 11:04
Gabi, argumentul meu ramine in picioare, chiar daca invoci statistica de la canabis. Ca si contraargument, pot sa aduc faptul ca statistica de la alcool si tigari (ca vicii mortale), nu se refera la bautorii de bere (sau ma rog alte bauturi mai slab alcoolizate si foarte naturale) sau la cei de tigari light. Cine stie, poate ca nimeni n-a murit fiind bautor de bere
. Eu cel putin, nu.
In plus, din datele prezentate in articol nu ajungi neaparat la concluzia ca drogurile ar fi mai putin mortale, daca s-ar consuma liber si ar fi la fel de ieftine. Cu un singur lucru pot sa fiu de acord, ca “guvernele lumii nu au raspuns acestei provocări aduse politicilor lor duplicitare, populiste şi ipocrite” in ceea ce priveste viciile “legale”.
Doru Cojoc a comentat:
25 Aprilie 2006 la 22:04
Exista un argument economic in favoarea legalizarii drogurilor. El incorporeaza toate aspectele discutate aici:
a) drogurile genereaza externalitati, adica costul consumului de droguri nu e in intregime suportat de consumator;
b) drogurile sunt produse ilegal si astfel pretul ridicat al drogurilor incorporeaza atat costul de productie al drogurilor cat si costul datorat ilegalitatii drogurilor, care e o pierdere neta pentru societate (morti, raniti, inchisi, coruptie, gangs etc.);
c) lupta impotriva drogurilor nu e gratis si prin urmare statul cheltuie resurse;
d) cererea de droguri e relativ inelastica, asa ca oamenii nu isi reduc consumul cu mult cand pretul creste;
e) taxele creeaza si ele o pierdere pentru ca oamenii incearca sa le evite sau din cauza evaziunii fiscale.
In aceste conditii, o prohibitie care nu reuseste sa reduca consumul in mod semnificativ e mai putin eficienta decat o legalizare impreuna cu taxare aferenta care sa reduca consumul la fel de mult ca si prohibitia. Argumentul e bazat pe comparatii interpersonale de utilitate, pentru ca ar fi destul de absurd sa presupui ca exista un singur actor economic in lumea drogurilor, care are si rolul de producator si cel de consumator, si cel de polutant si cel de poluat, si cel de politist si cel de infractor. Presupun ca din cauza asta nu intereseaza pe nimeni.
Sorin Cucerai a comentat:
25 Aprilie 2006 la 22:04
Doru, nu cred ca argumentul tau sta pe comparatii intersubiective de utilitate:). Cred ca si neoclasicii si austriecii il pot formula, eventual cu nuante diferite. O face si Block, de exemplu:).
In orice caz, razboiul austriaco-neoclasic de pe forum s-a prelungit cam prea mult. Un armistitiu, ceva?:)
Gabriel Mihalache a comentat:
25 Aprilie 2006 la 22:04
Bineinteles ca intereseaza!
Pe de alta parte as vrea sa observ ca alternativa la “Social Welfare Function” nu e modelul cu 1 singur consumator (cumva reprezentativ) ci mai avem si alternativa in care economistul descrie cine, ce pierde, si lasa concluzia la nivelul cititorului. Din punctul asta de vedere, din argumentul tau poti intelege multe lucruri: ce castig/pierdere are statul in ambele scenarii, ce castig/pierderi au consumatorii de droguri, (in)elasticitatea, ce efecte au ambele scenarii asupra nonconsumatorilor, etc.
Asadar, cel putin pe mine ma intereseaza, numai ca voi ignora cu nerusinare aspectele de SWF si comparatii de disponbilitate de plata si ma voi concentra asupra a ceea ce ma intereseaza.
Doru Cojoc a comentat:
26 Aprilie 2006 la 20:04
Argumentul e din articolul lui Becker, Grossman si Murphy, publicat in JPE in februarie. Exista linkuri la versiuni mai vechi daca ultima nu poate fi accesata.
Gabriel Mihalache a comentat:
26 Aprilie 2006 la 21:04
Te referi cumva la The Market for Illegal Goods: The Case of Drugs (PDF)? Textul pare interesant insa sufera de aceeasi problema ca mai toate productiile Chicago U. ale generatiei actuale, si anume ca se lucreaza mereu in ipoteza ca obiectivul este bunastarea sociala. Pana si-n abstract e clar: “social cost”, “optimal public expenditures”, etc. Stiu d.p.d.v. al carui obiectiv e “optimal” insa acela nu e obiectivul meu.
Doru Cojoc a comentat:
26 Aprilie 2006 la 22:04
OK, Gabriel, exista doua raspunsuri la genul asta de critica. Unul e ca obiectivul lor e bunastarea sociala, definita dupa cum vor ei. Conform acestui obiectiv, ei gasesc ca legalizarea si taxarea e mai buna ca si prohibitia. Ei nu presupun ca obiectivul guvernului e bunastarea sociala; nici un om normal la cap nu ar presupune asa ceva. De fapt, exista un alt domeniu al economiei, public choice, care foloseste uneltele economiei neoclasice, pentru a explica actiunile guvernului conform unor presupuneri mai realiste despre obiectivele guvernului. Aceasta lucrare nu e in public choice: nu vrea sa explice de ce face guvernul ce face (desi ating acest aspect la sfarsit, dar e o parte minora) ci vrea sa arate ca o actiune e mai eficienta decat alta.
Al doilea raspuns e un raspuns bun si la penultimul comentariu al tau. Suntem de acord ca, cu exceptia a putine masuri, orice masura a guvernului, inclusiv status-quo o sa produca castigatori si pagubasi. Tu spui ca economistii ar trebui sa se limiteze la a identifica grupurile care castiga si grupurile care pierd. Dar nu ar fi inca si mai util daca economistii ar calcula cat castiga cei care castiga si cat pierd cei care pierd? Un instrument util pentru acest exercitiu e disponibilitatea de plata: cat ar plati pagubasii ca sa evite masura guvernului si cat ar plati castigatorii ca sa se implementeze masura guvernului. Acest instrument nu implica comparatii interpersonale de utilitate, si se bazeaza pe un concept al carui existenta nu o contesta nimeni: cererea (compensata). Avantajul acestui instrument e ca exprima castigurile si pierderile in dolari.
Daca cat ar plati cei care castiga dintr-o masura depaseste cat ar plati cei care pierd ca sa o evite, economistii numesc masura aia “eficienta”, optima (inlocuirea prohibitiei cu legalizare plus taxare e o astfel de masura eficienta). Singurul lucru pe care il au economistii in minte cand spun ca ceva e eficient e ce am scris in propozitia anterioara; nu au in minte nici ca masura e benefica (desi, cateodata, ca sa simplifice lucrurile pentru publicul larg, ei o sa foloseasca cuvantul acesta), nici ca guvernul ar trebui sa o implementeze. Ceea ce au ei in minte cand spun ca ceva e eficient e: bunastarea fiecarui individ ar putea fi mai mare printr-un pachet de masuri. Acest pachet include masura “eficienta”, plus simple transferuri de bani de la unii la altii. Daca acest pachet ar putea fi implementat, nimeni nu s-ar supara, si recomandarea economistilor e ca acest pachet de masuri ar trebui implementat. Economistii nu spun ca, daca pachetul nu poate fi implementat, masura “eficienta” ar trebui sa fie implementata. Daca ar spune asta, ar face intr-adevar comparatii interpersonale de utilitate. Dar nu o spun, si nu fac.
Gabriel Mihalache a comentat:
26 Aprilie 2006 la 22:04
Nu i-am acuzat ca spun ca asa se comporta statul. Defapt nu i-am acuzat de nimic. Eventual ii acuz doar ca fac policy proposals (economistii, in general) fara sa-si puna pe masa, explicit, obiectivele si criteriile de judecata. Daca ar face-o, pretentia de “propunere stinitifica” ar pica din start. E stiinta, stiinta buna, amestecata cu obiective foarte ciudate (SWF).
In rest, eu nu vreau ca analiza sa spuna doar cine castiga si cine pierde, ci si cat. Nu neaparat in termeni de disponibilitate de plata. Insa aspectul cantitativ este foarte important. Eu sunt un mare fan al economiei cantitative, insa cu cantitati care au si ele o noima, nu “bunastare sociala”.
In rest, problema e ca se studiaza aproape exclusiv disponibilitate de plata si eficienta Kaldor-Hicks, si, sa fim sincer, in marea majoritate a cazurilor asta e tratat ca deziderat social-politic. Asta se vede clar din propuneri de politica.
Pai da, si recomandarea asta are o serie de implicatii politice si morale care n-au nimic de-a face cu aspectele stiintifice ale economiei. De exemplu, o asemenea imbunatatire Pareto (K-H cu transfer concret e imbunatatire Pareto, daca nu ma insel) poate implica si incalcarea de drepturi de proprietate, si aici avem o problema politica.
In ceea ce priveste “nimeni nu s-ar supara”, oricum ai lua asta, e o judecata dincolo de sfera economiei. Supararea sau nesupararea e un fenomen mai complex decat preferintele pe pachete de consum.
O mai spun si o mai fac. De exemplu cand propun liberalizarea comertului international, desi recunosc pierderile unor producatori interni, si isi dau seama ca producatorii interni nu vor fi despagubiti de castigatorii acestei modificari, totusi sustin liberalizarea comertului. Doar un exemplu clasic.
In lumea mea ideala
un economist nu ar spune “Sa liberalizam comertul!” ci ar spune “X va pierde x lei, Y va pierde y lei, toti Z-tii vor catiga cate z lei, etc.”
Daca vrei sa continuam discutia asta mai tehnica hai sa ne mutam pe forum!
Sandina Iulia VASILE a comentat:
18 Iunie 2006 la 00:06
Nu e necesar ca mesajul meu sa figureze pe site.Nu sint specialist in economie sau in liberalism, dar sint un om care gindeste liber si care vrea sa-i faca si pe altii, in limitele institutionale putin fortate, sa aiba o gindire critica, fundamentata, comparativa si sa nu se lase manipulati. Pe scurt sint profesoara, am peste cincizeci de ani, si imi place felul vostru de a gindi. Desi nu pledez pentru de droguri, am vazut in familie ce efecte pot avea, cred ca strategiile de lupta sint departe de a fi cele mai eficiente, asta daca cineva vrea cu adevarat sa-i protejeze pe tineri. Predau un curs de argumentatie si am discutat cu studentii forta argumentelor si efectul retoricii sloganurilor pe care s-au cheltuit atitia bani. Mesajul oricum nu ajunge la cine trebuie si deci din punct de vedere comunicativ efectul e nul. Se pun usor etichete pe oameni, drogat, traficant, etc, nu toti sint la fel, multi ajung la asa ceva din cauze anterioare care nu sint luate in seama. Si daca nu tratezi cauza prima nu ai rezolvat problema. Cred ca nu se vrea rezolvarea problemei iar motivatia e cea afirmata de unii dintre voi: controlul asupra individului. Nu sint de loc subiectiva ca mama, dupa ani de zile cind am incercat sa gasesc tratamentul pentru anumite deviante comportamentale ale fiului meu, in sfirsit se face reclama la un site despre sindromul de hiperactivitate cu deficit de atentie.Nu se spun insa direct gravele sale consecinte, afirmate cu date statistice, printre care consumul de droguri.Lantul cauzal este foarte complex, si in loc sa se dea atitia bani pentru oprirea brutala, mai bine ar fi platiti psihologi,profesori, medici, s-ar face sali de sport , cluburi etc pentru tineri. Acum am vazut din interior cum functioneaza sistemul si pot spune ca ceea ce realizase prin psihoterapie si cu ajutorul unor adevarati profesori, in sensul stapinirii de sine si a integrarii scolare ( dupa foarte multe esecuri)a fost dintr-o data distrus si puteti presupune cum. Iar acum ma tem pentru viata si pentru psihicul lui, si ma rog sa aiba taria sa treaca peste aceasta experienta de infern. Liberalismul inseamna o cultura a libertatii, iar aceasta se fundamenteaza foarte greu. Poti face un om sa ia o decizie aratindu-i bita sau il poti face sa ajunga singur la solutia cea buna, prin convingere (nu manipulare):azi preferam prima solutie, paguboasa pe termen lung aparent avantajoasa pentru un mandat legislativ, avantajoasa pentru rapoartele statistice anuale. E ca si cum un doctor ar spune nu ca vindecat atitia oameni, ci ca a facut n consultatii sau operatii. Ce s-a intimplat cu pacientii nu conteaza. Sintem prinsi intr-un sistem ca intr-un angrenaj si imi dau seama ca societatea noastra e departe de a vrea sa gindeasca cu capul ei, bine rau, dar sa gindeasca spre a dezbate, spre a rezolva deschis problemele. Stiti cind voi fi convinsa ca un tinar va rezista in fata drogurilor ? Atunci cind va avea vointa si puterea de a nu se lasa amagit de o fericire trecatoare, cind nu va mai sta in genunchi in fata greutatilor si va inceta sa isi plinga de mila asteptind ca altceva sau altcineva sa-i duca crucea sau sa sa-i induca fericirea. O pledoarie pentru legalizarea drogurilor ? (Am citit una foarte bine argumentata a unu elvetian, pe net) Da, in masura in care aceasta ar genera o atitudine si un discurs contrar foarte puternic, o “prise de conscience” asupra adevaratei probleme.De ce in justitie si un criminal are drept la aparare iar in afara ei ne e frica sa vorbim. Nimeni si nimic nu l-au salvat pe pedofilul Dutroux, dar procesul si dezbaterea libera au zguduit lumea prea calduta a Belgiei aratind ca mai erau multe alte probleme care au favorizat actiunea acestui criminal. Astept clipa cind vor plati cei pe sub nasul intra drogurile in tara. Pentru ca ei sint platiti si din impozitul pe care-l dau eu statului, tocmai ca sa vamuiasca si sa gaseasca ce e de gasit. Cam asa am vazut de exemplu in Franta. Un tinar f respectabil dar despre existau probabil anumite informatii a fost descaltat in aeroport si ma intrebam daca nu e un abuz. In citeva minute, din aerul vamesilor am putut sa inteleg ca respectabilitatea nu era decit aparenta. O portita fusese inchisa. Ar fi multe de discutat, eu voi incerca sa contactez pe cineva de la ADA, sper din tot sufletul sa gasesc o persoana cu care sa pot discuta, ca profesor ma intereseaza mai mult soarta tinerilor decit succesele statului> Ipoteza voastra este bine argumentata, din pacate, pentru ca daca este asa ne gasim in plin 1984 . LA PEUR TUE LA RAISON. Cei drogati sint de fapt niste fricosi, cine ii va invata sa fie curajosi? Proba de logica: cum poti pedepsi traficul fara a pedepsi consumul? OR, poti (in numele carei legi umane) intr-adevar pedepsi consumul?
LA
avatare a comentat:
10 Martie 2007 la 08:03
in Olanda drogurile usoare sunt legalizate deci daca aia au ajuns la concluzia ca un pic de fum de canepa nu e mai rau decat tutunul atunci de ce nu am fi si noi de acord cu ei ?
Pe vremea bunicii era canepa pe toate drumurile nu’i lua nima la intrebare de ce o cultiva. Cand venea vremea sa o bage la apa, pentru inmuiere sa vezi ce mai bucurie pentru pescari
nu mai aveau nevoie de undite, ieseau pestii singuri ! (asta o spune un om care a cultivat si prelucrat ani de zile canepa, bunica mea)
andreea a comentat:
25 Martie 2007 la 06:03
nu am citit tot e prea mult chiar am citit putin ca e 7 dimineata si stau la calculator de seara d la 7-8 dar… nesimtitii ar fi-n stare sa aresteze pustii care se mai drogheza dar ceva mai bun nu s-ar face. am auzit eu pe cinevas zicand despre ce s-a scris k drogurile ar fi ajutat la nu stiu ce ploitica ceva ….. in fine mi-e somn si lene sa mai scriu. azi tre sa ma duc la spital sa-mi iua metadona.k drogurile… mai rar. imi ajunge ca e ex ul meu ‘barbat’ la puscarie. (nu de la dr. aproximativ) mi-e dor de el. np buna
Lupascu Florentin a comentat:
4 Mai 2007 la 20:05
Domniile voastre susţineţi posibilitatea de manipulare şi ucidere a oamenilor. Manipulare pentru că drogul transformă o persoană într-o legumă care este capabilă să facă orice pentru a căpăta drogurile (chiar să ucidă) şi deci să devină un sclav al celui care i le oferă. Moarte pentru că - vezi indicaţiile medicilor. Argumentarea dumneavoastră este foarte bine elaborată, pare imparţială şi din această cauză mai convigătoare. Cu toate acestea este incompletă. Lipsesc tocmai dezavantajele legalizării drogurilor. Iar în ceea ce priveşte corectitudinea cifrelor… o organizaţie care a încercat legalizarea avortului în SUA a postat pe internet nişt dat false legate de avorturi care oricum se fac. În loc de o mie de avorturi au spus 10 milioane şi aşa mai departe. Au argumentat apoi prin date statistice din alte state (tot false) şi succesul a fost garantat, deoarece au speculat nevoia oamenilor de a fi alături de majoritate… Pun la îndoială că interesele domniilor voastre sunt cele mai nobile: acelea de a proteja cetăţeanul de statul “care vine şi ne spune ce să facem” (prin această formulare iar manipulaţi pe cel care citeşte, prin stîrnirea orgoliului persoanei care nu acceptă ca statul să fie mai ştiutor decât el) O analiză pe textul pe care l-aţi scris mai scoate în evidenţă astfel de manipulări. Cred că aceste lucruri le ştiţi deja, aşa că nu mai încerc să vă demonstrez empiric ideile aberante pe care le susţineţi. Însă din nefericire, efectele acţiunilor noastre, ale tuturor se vor întoarce asupra noastră, că-s bune sau rele înzecit. Sa ai bani pe această lume poate fi de dorit, dar efectele vor fi (dacă nu acum, dar mîine tot vor veni)severe. Vă rog să încercaţi să practicaţii principiile creştine, vă rog să încercaţi să studiaţi şi să trăiţi ortodoxia. Încetu cu încetu veţi simţi Nedescrisul cum începe să lucreze în viaţa voastră. Şi vaita voastra se va umple şi toate pe care le-ati crezut vor fi rasturnate…fără drog!
G Andrei V a comentat:
10 Mai 2007 la 14:05
Ma intreb cati dintre cei care hotarasc in locul meu au trait vreodata experiente dincolo de orice imaginatie.Folosesc psihedelice de ceva vreme,am incercat triptamine ( AMT,ayahuasca,5MeO-DMT) fenetilamine ( 2c-i,2ct2) si pot spune ca mi`au schimbat viata,IN BINE!Am deschis ushi inchise demult in mintea mea,motivatii,ambitii.Si vine X sa`mi spuna mie ca sunt un toxicoman,pleava societatii:) Cati dintre ei stiu ca nici nu exista supradoze in cazul unor substante,sau daca exista sunt imposibil de atins.Cati dintre ei cunosc efectele cu adevarat nocive ale drogurilor?Atat timp cat nu se face diferenta dintre un consumator de heroina si un fumator ocazional de iarba avem o mare problema.Va doresc tuturor sa aveti experientele pe care le`am avut eu si apoi va invit la comentarii.Majoritatea vorbesc in necunostinta de cauza,vad doar suprafata problemei inhibata de doctrine si note neinformate.Stiati ca DMT ( N,N-dimetiltriptamina )e substanta continuta de creier si cu toate aceastea e substanta interzisa?Ba chiar pusa alaturi de heroina,cocaina?Se elibereaza in creier in timpul somnului,considerat activ in tematica viselor.Un instrument INCREDIBIL de care ne putem folosi,interzis!Nicicand n`am fost liberi.
G Andrei V a comentat:
10 Mai 2007 la 14:05
Apucati`va si studiati www.erowid.com un site EXTREM de bine documentat unde veti gasi si niste “trip reports”.
traian nicoletta a comentat:
23 Mai 2007 la 18:05
stiu ca drogurile fac rau la toate pesoanele care le incearca numai sa vada cum sunt.practic consumul de droguri clcol si chiar alte chesti dar ar trebui ca fiecare sa-i ajutam pe cei din jur pt a inceta consumul.
Free XXX Video a comentat:
7 Iunie 2007 la 21:06
Porno Tie…
Free Newest XXX Video…
Tudor a comentat:
15 Septembrie 2007 la 13:09
In romania si alte state exista cateva legi care am tulbura.de ex consumul de absint.in italia gasestia bsint in orice supermarket dar nu ai voie sa-l consumi.e considerat consum de droguri.interzicerea drogurilor pt mine nu face decat sa provoace mai mult consumul.cand am fost mici toti am fost fascinati de foc doar pt ca mama ne zicea ca nu e voie.la irma urmei iti poti face rau cu mulr chestii si tot timpul va exista ceva nou.atat timp cat acestea se legalizeaza pt mine nu vor mai fi o tentatie ci o libera alegere.am 19 ani si am incercat cateva printre care si prenadez-ul.pot spune ca am ajuns sa trag in public doar ac sa vad ce-mi pot face gardienii.nu-mi pot face nimic atat timp cat nu stric nimic si nu vatamez pe nimeni in nici un fel.d c alte droguri nu poate fi legale dc nu vatamez pe nimeni si o fac doar uneori pt divertisment?
Y2K a comentat:
6 Noiembrie 2008 la 11:11
PENTRU LEGALIZARE CLICK PE http://www.petitieonline.ro/petitie-p14010036.html
loststylez a comentat:
30 Aprilie 2010 la 09:04
Mi se pare oribil cat de incuiati sunt unii oameni care au vazut un film cu negri la TV si 2, 3 emisiuni de dezinformare in masa si cred ca odata ce se numesc droguri sunt toate acelasi lucruri. In primul rand drogurile se impart in mai multe categorii multe dintre ele nefiind un pericol social sau un pericol pentru societate. Opioidele sunt cele care intra in categoria pericol social, iar pentru cei ce nu le cunosc opioidele/opiaceele sunt : Heroina, morfina si codeina (2 dintre ele fiind disponibile in spitale/farmacii si sunt precursorii heroinei)…
In schimb Psihedelicele si Halucinogenele (frumos termen pt droguri care nu provoaca halucinatii) au risc minim de supradoza si risc minim de dependenta, de unde pana unde provoaca un pericol social ?
Cat despre cifrele respective cel mai daunator lucru la droguri este faptul in sine ca sunt ilegale fiindca in general sunt taiate cu substante periculoasa (pentru a mari profitul) de ex. Heroina in general este taiata cu lapte praf iar cocaina cu cafeina (complet nesanatos avand in vedere ca se injecteaza direct in sange).
“Un prieten zice” : “Am consumat marijuana timp de un an (zilnic) si nu am simtit nevoia sa fiu violent nici sub influienta ei (fiind dimpotriva pasnic, si nimeni din anturajul meu nu a dat semne de violenta ci mai degraba o aversiune fata de ea)si nici in lipsa ei. Am oprit consumul brusc acum o luna si nu simt nici o nevoie sa ma apuc din nou.”
Plus ca daca oamenii ar fi informati corect (intr-un mod obiectiv) fata de efecte, dozaj s.a.m.d numarul de consumatori/supradoze ar scadea semnificativ (uitati-va la Olanda care are cel mai mic numar de consumatori de marijuana din lume, desi este legala)…
P.S. : Daca ar fi sa ne luam dupa numarul statistic de supradoze ar trebui sa ilegalizam aspirina urgent fiindca numai in SUA mor anual 500.000 de persoane de supradoza de aspirina…
Coke a comentat:
2 Martie 2011 la 12:03
Oameni buni… drogurile vor disparea din lume doar cand va disparea planeta pamant, terra :)… sau doar atunci cand noi toti o sa ne strangem si vom face o revolutie ! si nu rezolvam nimic… pentru ca unul din noi tot se va duce sa produca mai mult ! :-j e greu de inteles nici nu stiu cum sa explic… guvernul este cel mai mare traficant… mai pe scurt !
Toate campaniile aste antidrog sunt niste perdele… paravan … toate capturile astea de le vedem noi la tv sunt doar aplicate pe cei mici… spune`mi unde vezi egalitate ??? aici suntem liberi dar sistemul ne tine inchisi si noi nici macar nu realizam ! Dar cum sa realizeze bunica la 70 de ani si bunicul care ei nici mkr nuj ce e ala drog… ??? Totul merge asa la noi : Ora 7 ceasul suna, e timpul de munca…
Lumea e schimbata e indoctrinata ! Zic totul pentru bani acum ori niciodata !
Saracia te tine prins in canoane… In cartiere se face din prafuri milioane…, Eroii sunt doar in filme… Trage pentru tine !!! Ca daca nu toti o sa traga doar pe tine !!! Sa fi un pestisor in ocean nu e o traba tare… nu mai inteleg nimic… nici nu se va ajunge undeva sa intelegi ceva vreodata…. Toti suntem niste desfranati… nici1data nu va fi egalitate… P vremea lu` ” Ceask ” era mai bne stiai doar ce se intampla la tine in tara… el singur n`a putut sa ne tina in frana… si uite ca am devenit niste desfranati… era mai bne cand stiai doar ce se intampla la tine in sistem… El daia interzicea multe, pentru ca era al drq de periculos tot ceea ce vedea el… nimeni nu va intelege … e greu sa faci ce vrei cand tre sa faci ce trebuie… eu unu strang din dinti si nimic nu ma mai sperie :-j toti suntem niste pesti mici in oceanul asta mare… , rechinii ne zambesc prin televizoare… !