La prima vedere, nimic nu e mai simplu decât să defineşti clasa de mijloc. Un om face parte din această clasă dacă averea sa se încadrează între anumite limite. Prin urmare, e foarte uşor de văzut cărei clase îi aparţii: pentru asta nu e nevoie decât să stabileşti ce avere ai şi să compari această avere cu a altora, cu ajutorul unei scale generale.
Totuşi, criteriul averii, oricât de important ar fi, nu este şi suficient. Tipul de activitate pe baza căreia s-a obţinut averea respectivă este un alt criteriu demn de luat în seamă. În linii mari, avem trei tipuri de activităţi: cea de funcţionar, cea de industriaş (de producător, dacă preferaţi) şi cea de comerciant. Dacă reunim ultimele două tipuri într-unul singur, vom obţine două categorii de oameni: funcţionarul şi întreprinzătorul.
Un funcţionar de rang mediu al unei mari corporaţii internaţionale şi un mic întreprinzător au aproximativ aceeaşi avere. Mentalităţile lor sunt însă complet diferite.
Valoarea fundamentală în care crede orice funcţionar este ordinea. Funcţionarul e reprezentantul unui sistem ierarhic. Orice promovare are loc treptat, pe baza acumulării unor merite. Funcţionarul priveşte fie cu groază, fie cu dispreţ orice dezordine, orice revoltă, orice încercare de a ignora ierarhia.
Pe de altă parte, funcţionarul este un specialist. Mai mult, el crede în specializare. Această credinţă în ordinea ierarhică şi în specializare îi conferă funcţionarului siguranţă de sine. El nu poate trăi decât într-un sistem ordonat ierarhic, care îi recunoaşte diploma – autorizaţia sa de funcţionare. Dacă un astfel de sistem nu există, funcţionarul se va strădui din răsputeri să îl creeze.
Prin opoziţie, valoarea fundamentală în care crede orice întreprinzător este libertatea. Întreprinzătorul este educat sau se educă singur în vederea luării deciziilor şi asumării riscurilor. El nu poate face asta decât dacă trăieşte într-o lume liberă, în care îi este îngăduit să ia decizii şi să îşi asume riscuri. Orice limitare a libertăţii este, pentru el, nefastă.
În consecinţă, întreprinzătorul nu crede în specializare, ci în diversitate. Asta nu înseamnă că el caută să se priceapă la cât mai multe lucruri, ci doar că el are nevoie de o lume favorabilă diferenţei, pentru a şti cât mai bine ce riscuri îşi poate asuma.
Întreprinzătorul este deci un „liberal”. Prin „liberal” nu înţeleg adeptul unei anumite doctrine politice sau al unui anumit partid politic, ci adeptul liberei iniţiative şi al liberei concurenţe.
Iată de ce cred că, în realitate, avem de-a face cu două clase de mijloc: cea a funcţionarilor şi cea a întreprinzătorilor, ce a „conservatorilor” şi cea a „liberalilor”. Primul criteriu de definire a clasei de mijloc – averea – este cât se poate de important din punct de vedere social. Cel de-al doilea criteriu – modul în care se obţine averea – are o importanţă politică. Aceasta din cel puţin două motive.
Mai întâi, pentru că funcţionarul este indiferent faţă de democraţie şi, la limită, ostil ei. Întreprinzătorul este, dimpotrivă, în mod natural favorabil democraţiei, înţeleasă ca un sistem care organizează spaţiul liberei iniţiative şi al liberei concurenţe. (Întreprinzătorul este aşadar favorabil acelui sistem politic pe care îl numim „democraţie liberală”, sau „democraţie a pieţei libere”).
În al doilea rând, pentru că politicianul este el însuşi un întreprinzător. El ia decizii şi îşi asumă riscuri politice, la fel cum întreprinzătorul ia decizii şi îşi asumă riscuri economice. Între dispreţul faţă de politicieni şi situaţia deplorabilă a întreprinzătorilor mici şi mijlocii din România este o legătură directă, deşi nu tocmai evidentă.
Preferinţa majorităţii românilor pentru autoritarism, pentru specialişti, pentru tehnocraţi spune foarte multe. Eu nu contest buna pregătire a specialiştilor, şi nici nu doresc să îi ridiculizez. Spun doar că ei nu pot conduce o ţară, pentru că le lipseşte calitatea specifică întreprinzătorilor: cea de a-şi asuma riscuri. Un funcţionar ştie perfect să organizeze şi să administreze un anumit domeniu. Dar el nu ştie absolut deloc cum să genereze acel domeniu.
Pentru eşecul de până acum al reformei româneşti nu politicienii sunt de vină. De vină este tocmai faptul că nu avem politicieni propriu-zişi, ci doar funcţionari politici. De vină este preferinţa noastră constantă pentru valorile funcţionarului.
Cu toţii căutăm să răspundem la o întrebare obsedantă: ce şanse are România? Ei bine, răspunsul e uşor de dat. Pentru asta nu e nevoie decât să răspundem la o altă întrebare: ce clasă de mijloc preferaţi?
Tanjala a comentat:
14 Iunie 2006 la 12:06
Un birocrat: Care ar fi coordonatele majore ale unei strategii de postaderare? (IV)
Stefan a comentat:
3 Iulie 2006 la 17:07
Cred ca cei mai “liberali” din clasa de mijloc sunt artistii, pt. ca ei intotdeauna sfideaza conservatorismul natiei. Chestia cu intreprinzatorii ca ar fi “liberali” prin insasi natura lor tine mai mult de faza in care se afla intreprinzatorul : cand vrea sa-si deschida buticul e “liberal”, dupa ce si l-a deschis e “conservator”. Cand mai vrea sa-si deschida inca un butic iar este “liberal”. Procentul de falimente / noi afaceri cred ca e cam 50% / 50%, ceea ce probabil e cam si raportul “liberalism” / “conservatorism” printre intreprinzatorii clasei de mijloc. Nu sunt in domeniu, m-am bagat si eu ca musca-n …
Insa cu afirmatia “Eu nu contest buna pregătire a specialiştilor, şi nici nu doresc să îi ridiculizez. Spun doar că ei nu pot conduce o ţară, pentru că le lipseşte calitatea specifică întreprinzătorilor: cea de a-şi asuma riscuri … Dar el nu ştie absolut deloc cum să genereze acel domeniu” nu sunt de acord. In fapt proasta organizare e cauza tuturor relelor din tara asta. Organizarea centralizata e “conservatoare”, nu organizarea descentralizata, eficienta, in care ai un rol important, nu unul de fatada.
barladeanu a comentat:
6 Iulie 2006 la 14:07
Von Mises parca vorbea despre felul cum salariatii evalueaza munca in raport cu efortul, cu “meritul” celui ce munceste.
Nuantele in atitudinea celor cu venituri medii sunt multe, si in ambele directii. Pe de o parte, un salariat suficient de mobil, invatat sa “aplice” frecvent pentru posturi, mai ales temporare, va avea o mentalitate apropiata de a unui liber profesionist. Pe de alta parte, un intreprinzator care s-a ajuns si se rezuma la a fi un simplu manager de unitate cum ar fi spus cineva, incepe si el sa gindeasca in termeni de efort si merite.
Pe de alta parte, inventatorii si aparatorii breslelor medievale sau ai “corpurilor de experti” si barourilor moderne tot intreprinzatori sunt. Doar ca stabilitatea - inclusiv birocratica sau de breasla - este in firea noastra de pe vremea cand eram reptile. Daca merge, nu o schimba, nu?
Clasa mijlocie presupune existenta unei anumite afluente, a unor resurse disponibile pentru dezvoltare; in acelasi timp presupune ca reesursele nu sunt suficiente pentru a oferi singure pe termen lung securitatea materiala a individului. Siguranta locului de munca dintr-o birocratie, ori o piata captiva proiecteaza individul deasupra clasei de mijloc, dupa cum dependenta de angajator a unui salariat il plaseaza in clasa de jos, independent de marimea salariului sau la un moment dat.
PS Am peste 13 ani, pe onoarea mea! Ma puteti lasa pe forum fara acordul parintilor, va rog frumos!
barladeanu a comentat:
6 Iulie 2006 la 15:07
Cred ca preferinta pentru autoritarism si tehnocrati este o fuga de raspundere, inlocuita cu vinovatia. Chair si pentru inundatiile din Molodova trebuie sa fie de vina cineva, care a schimbat clima regiunii. Astfel, nu se mai vorbeste (sau nu la fel de mult) despre raspunderile in prevenirea, combaterea si remedierea efectelor fenomenelor periculoase.
Acest tip de reactii este in ultima instanta el natural, cel pe care il vedem ca s-a manifestat cel mai adesea in istorie. Clasa mijlocie de care vorbim este rezultatul unei presiuni de jos in sus al celor care vor sa isi asigure o stabilitate in instabilitate. Pot aloca resurse pentru viitorul lor, dar ele nu ajung pentru a crea certitudini. De aceea lupta pentru eliminarea coercitiei private si pentru o autoritate neutra care sa oblige la respectarea angajamentelor.
Daca echilibrul devine stabil, daca statutul celor din clasa de mijloc devine sigur in timp sau dependent de un numar foarte mic de protectori, ei se transforma in mici boieri sau in slugi de lux.
Roamnia moderna a incurajat dezvoltarea bugetara a societatii, cu rezultatul din butada potrivit careia ca romanul invata bursier, munceste functionar si moare pensionar si viseaza sa fie rentier. Fenomenul a luat proportii patologice in comunism si singurul lucru care l-ar mai putea schimba ar fi veniturile mai mari din activitati independente. Dar pentru asta trebuie ca birocratii sa fie impiedicati sa perceapa taxa de protectie de la cei care castiga.
PS Am peste 13 ani, pe onoarea mea! Va rog frumos, ma puteti lasa pe forum fara acordul parintilor?
Gabriel Mihalache a comentat:
6 Iulie 2006 la 15:07
Care e problema cu forumul?
Inregistrarea merge. Un cont cu numele “barladeanu” vad ca exista.
Andreina Cecilio a comentat:
19 Septembrie 2007 la 20:09
see it started at the park,used to chill after dar. Andreina Cecilio.
Om bogat, om sarac « CalarasiBlog a comentat:
4 Mai 2008 la 07:05
[…] Pastrind acelasi criteriu de clasificare se poate cu usurinta segmenta clasa saracilor in doua categorii: saracii care isi merita soarta, care se complac in situatia asta si care nu depun niciun efort sa-si depaseasca situatia materiala. Si saracii care sint victime ale barierelor impuse prin legislatie, care ii impiedica sa actioneze pentru a-si procura bunurile materiale necesare traiului pe care si-l doresc. Identic, se observa cu aceeasi usurinta existenta a doua categorii de oameni bogati: cei care au creat un produs util, pe care ceilalti oameni l-au valorizat si au acceptat sa-l cumpere benevol; si cea de-a doua categorie de “oameni bogati” , cei care si-au cistigat averea prin mijloace neeconomice, prin metode politico-birocratice, datorita relatiilor privilegiate cu conducatorii unor institutii de stat. Relevant, pentru aceasta clasificare, este articolul lui Sorin Cucerai, Cele doua clase de mijloc. […]
ema a comentat:
16 Noiembrie 2009 la 20:11
e ca dracu
ema a comentat:
16 Noiembrie 2009 la 20:11
naspa…ca naiba…urat ne explicat
Clasa de mijloc: salariat sau antreprenor? | Blog iMONDO a comentat:
5 Mai 2010 la 11:05
[…] articol al lui Sorin Cucerai aparut in 2006 pe site-ul liberalism.ro arata ca exista doua clase de mijloc asa cum le-am identificat mai […]