Cândva, pe la începutul anilor 1920, Henry Ford a luat decizia de a produce automobile pentru cei mai puţin înstăriţi. Până atunci, automobilul fusese exclusiv un produs de lux, accesibil numai celor bogaţi şi foarte bogaţi.
Decizia lui Ford a fost una tipic capitalistă. Lucrul acesta trebuie bine înţeles. Deoarece el ne permite să definim capitalistul şi întreprinderea capitalistă. Pe scurt, capitalistul este acel individ care produce bunuri şi servicii pe o piaţă liberă pentru oamenii cu venituri medii şi mici. El este cel care, descoperind noua piaţă a cetăţenilor consideraţi până atunci „de mâna a doua”, a modificat dramatic, în sens pozitiv, nivelul de trai al celor mulţi.
Cele spuse până aici nu sunt întotdeauna recunoscute. Există state, ca România, în care capitaliştii sunt văzuţi mai degrabă ca surse de finanţare a bugetului public decât ca generatori de prosperitate. Capitaliştii sunt astfel percepuţi ca adversari al celor cu venituri medii şi mici, ca oameni lipsiţi de scrupule, al căror succes e întotdeauna contestabil din punct de vedere moral.
În consecinţă, asistăm la un veritabil complot anticapitalist. Folosindu-se de un discurs populist, reprezentanţii statului pun la punct mecanisme fiscale cu ajutorul cărora să limiteze bogăţia celor avuţi, redistribuind „surplusul” celor mai puţin harnici sau mai puţin norocoşi. La prima vedere, egalitarismul fiscal pare justificat din punct de vedere moral. În realitate însă, el limitează drastic şansele celor mulţi de a-şi îmbunătăţi nivelul de trai şi, pe de altă parte, conferă statului puteri coercitive pe care nici un om liber nu le poate tolera.
Exemplul oferit de Ford este cât se poate de instructiv din acest punct de vedere. Ford nu a inventat automobilul; el a inventat automobilul ieftin. Înainte de a putea fi vândut celor mulţi, automobilul a fost un produs vandabil exclusiv pe piaţa restrânsă a celor bogaţi şi foarte bogaţi. Voi numi această piaţă „para-capitalistă”. Ea este compusă din indivizi, firme şi organizaţii non-economice al căror venit le permite să cumpere produse inaccesibile celor mulţi. (Datorită bogăţiei sale, statul poate fi şi el unul dintre cumpărătorii existenţi pe piaţa para-capitalistă).
Capitalistul este mai degrabă un inovator decât un inventator sau un descoperitor. El poate, fireşte, să inventeze bunuri şi servicii destinate de la bun început celor cu venituri medii şi mici. Dar, ca în cazul lui Ford, el poate şi să preia un bun sau un serviciu existent pe piaţa para-capitalistă şi să îl facă accesibil celor mulţi.
De aceea, într-o societate liberă, existenţa celor bogaţi şi foarte bogaţi este cât se poate de utilă. Piaţa para-capitalistă este o piaţă de avangardă. Pe această piaţă se vând şi se cumpără invenţii şi descoperiri al căror preţ este exorbitant pentru oamenii obişnuiţi. Dacă această piaţă nu ar exista, multe din bunurile şi serviciile accesibile astăzi oamenilor simpli nu ar fi putut exista nici ele, pentru că, în forma lor iniţială, costisitoare, nu ar fi avut nici un cumpărător.
Multe din invenţiile şi descoperirile omeneşti sunt iniţial foarte scumpe. Pentru ca omenirea să poată progresa şi pentru ca nivelul de trai al celor mulţi să poată creşte, este deci necesară existenţa unei pieţe para-capitaliste.
Producătorii de bunuri şi servicii para-capitaliste sunt adesea o sursă de inspiraţie pentru capitaliştii propriu-zişi. De aceea, este foarte important ca piaţa para-capitalistă să nu fie una excesiv de restrânsă. Cu cât sunt mai mulţi cumpărători potenţiali de bunuri şi servicii para-capitaliste, cu atât mai mult vor spori şansele de progres ale omenirii, dar şi şansele oamenilor simpli de a-şi îmbunătăţi nivelul de trai. Altfel, multe din invenţiile şi descoperirile care ar putea schimba lumea riscă să rămână închise pe veci în sertarul cine ştie cărui geniu neînţeles.
Piaţa liberă de tip capitalist creează, printre altele, şi oameni bogaţi şi foarte bogaţi. Ea alimentează astfel cu fonduri piaţa para-capitalistă şi, pe de altă parte, face ca numărul de potenţiali cumpărători existenţi pe această piaţă să crească. Cu alte cuvinte, piaţa para-capitalistă este direct dependentă de cea capitalistă.
Generând mari averi, sistemul capitalist permite capitaliştilor propriu-zişi să îşi diversifice sursele de inspiraţie. El furnizează astfel spiritelor inovatoare un număr crescând de bunuri şi servicii para-capitaliste care să poată fi transformate în bunuri şi servicii capitaliste. În felul acesta, sistemul capitalist contribuie chiar şi indirect la creşterea nivelului de trai al celor mulţi. Putem aşadar înţelege că populiştii şi demagogii care cer limitarea averilor sau a libertăţilor pieţei capitaliste afectează şansele celor mulţi de a trăi mai bine.
Este evident, din cele spuse până acum, că egalitarismul fiscal, care îşi propune să limiteze averile, are ca efect scăderea ritmului de dezvoltare a unei naţiuni. Transformând statul în principalul cumpărător de bunuri şi servicii para-capitaliste, acest egalitarism obligă practic guvernul să îşi asume roluri tot mai puţin compatibile cu cele specifice lui într-o democraţie liberală. Şi atâta vreme cât nu vom renunţa la un astfel de egalitarism, vom continua să supravieţuim de azi pe mâine într-o lume a subdezvoltării şi a lipsei de speranţă.
neamtu tiganu a comentat:
3 August 2006 la 22:08
Trec peste comicul involuntar, citez “Pe scurt, capitalistul este acel individ care produce bunuri şi servicii pe o piaţă liberă pentru oamenii cu venituri medii şi mici.”
La subiect,… daca inteleg bine teza ta ie ca super-bogatii sunt un fel de cobai care testeaza produsele noi si in acest fel duc la extinderea in masa a acestor produse-servicii. Deci si prin urmare bogatasii sunt utili societatii.
Nu am nimic impotriva bogatasilor, din contra ii respect ca au reusit si mi-as dori si io sa fiu ca iei… dar… sa analizam ce consuma bogatasii si cum se comercializaeza produsele-serviciile noi..
Bogatasii consuma caviar, bijuterii, cirpe Armani, parfum Dior, golf, calarie si ocazional, da intradevar ocazional produse de viitor. Este evident ca este f. greu raspindirea in latime a consumului de caviar, biju si altele…nu?
Care sunt produsele care au dus la revolutia tehnologica a omenirii? Calculatoarele si Internetu, ind. aviatica, cosmosu si satelitii si mai sunt si altele. Au fost aceste tehnologii sustinute prin consum de bogatasi? NU, aceste tehnologii au fost dezvoltate la inceput pt. nevoi MILITARE, deci cu o sustinere puternica din partea statului.. Paranteza mare(ie NASA finantata de bogatasi?, inchid paranteza mare).
Citeva cuvinte despre “egalitarismu fiscal”. Impozitarea progresiva a veniturilor nu urmareste luarea banilor de la bogati si darea la saraci, ci este un instrument prin care se incearca stimularea reinvestirii capitalului. Un bogatas inteligent plateste un impozit mai mic (in valoare absoluta, nu relativa) decit un lefegiu daca stie cum sa-si reinvesteasca capitalul. Aici consta dupa parerea mea, marea perfidie si totodata inteligenta unui sistem optim, nu numai impozitu trebuie considerat ci tot pachetu de deductibilitati, asigurari, sponzorizari…
Imi pare rau Sorine…
Gabriel Mihalache a comentat:
3 August 2006 la 22:08
E adevarat ca o partea a consumului “bogatilor” tine de “consumul ostentativ”, etichete, marci, s.a.m.d. insa afirmatia ca acest consum ar fi preponderent e departe de certa. La prima vedere eu as spun ca nu e asa.
In trecut hainele de calitate, din bumbac, turismul si multe alte exemple erau accesibile doar bogatilor dar odata cu producerea in masa a bunurilor si serviciilor respective, de-a lungul a 1-2 generatii, ele au devenit larg accesibile.
Cat despre NASA si tehnologii militare, cine spune ca sunt asa valoaroase? Ce resurse a consumat NASA si ce a produs? Exista initiativa privata in domeniul industiei spatiale, recent chiar complet independenta de stat, care e mult mai eficienta si are obiective comerciale. NASA e mai degraba un proiect megalomaniac menit sa arate ca US are penisul mai mare decat URSS, dar o goapa fara fund pentru taxele unor oameni pe care in alte circumstante i-ai compatimi.
Calculatorul isi are originea la IBM, in masinile lor de sortare, cu aplicatii economice. Calculatorul personal, asa cum il cunoastem noi, si nu calculatoarele hiperspecializate ale NSA si NASA, deci PCul, a fost produs pentru “mase” de IBM, Macintosh s.a.m.d.
Calculatorul comercial sa dovedit mai flexibil si mai eficient decat monstrii ultraspecializati si scumpi ai departamentelor de stat, dovada fiind si adoptarea microcalculatorului in mediile respective.
Cat despre “stimularea reinvestirii”… cat trebuie reinvestit? Si in virtutea carui principiu? Cu siguranta nu in virtutea drepturilor individuale. Pe de alta parte, nu avem de ce ne preface ca sistemul fiscal e perfect sau poate functiona perfect. Indiferent de intentie, rezultatele sunt departe de a fi optimizatoare.
neamtu tiganu a comentat:
3 August 2006 la 23:08
Gabriele,
Internetu a aparut din necesitatea Pantagonului de a decentraliza sistemu de info. Nici un bogatas privat nu a investit, la inceput, intro tehnologie cu un mare procent de incertitudine.
Aviatia s-a dezvoltat aproape exclusiv prin finantarea militara, deci de stat. Ie adevarat ca mai apoi s-a aplicat civil… si ca primii care au folosit aceasta au fost bogatasii da vorbim de izvoare.
Daca n-ar fi existat NASA n-ar fi existat sateliti, n-ar fi existat comunicare prin sateliti, GPS si asa mai departe.
Ti-as mai da un ex. energia atomica… da asta doare..
Despre reinvestitie o sa-ti povestesc alta data daca am ocaziea, povesti bazate pe experienta mea. Nu am inteles expresia “Cu siguranta nu in virtutea drepturilor individuale”… ce vrei sa spui?
Evident ca nu exista sistem fiscal perfect, noi nu putem avea toate femeile din lume, merita insa sa incercam:).
Gabriel Mihalache a comentat:
4 August 2006 la 00:08
Ca statul a facut una si alta nu e sub semnul intrebarii. Ce pun eu sub semnul intrebarii este cat de eficient a facut ce a facut si ca lumea ar fi aratat mai rau daca nu ar fi facut. La o adica a facut si canalul Dunare-Marea Neagra. E si asta o alta reusita?
Daca eu maine iti fur portofelul si cu el imi finantez nu stiu ce nazdravanie, de ex. am pus bazele transportului interplanetar, inseamna ca nu te-am furat si ca acum trebuie sa-mi aduci multumiri si sa-mi faci statuie?
Cu reinvestitia ramane pentru alta data. Banii din banci fac obiectul imprumutirilor asadar, cu exceptia cazului in care Paris Hilton isi tine capitalul sub saltea, nu vad ce reinvestitie nu se intampla.
Cu drepturile individuale e simplu. Spui ca trebuie “stimulat” una si alta. Iar eu intreb: De unde vine acest imperativ? Cu siguranta el nu vine din drepturile individuale gen autonomie, proprietate, libertatea cuvantului, etc. Ma intreb care e valoarea moral-politica la care ar trebui sa convinga de valoarea “stimularii”.
Problema cu imperfectiunea statului e simpla. Daca face prea putin dauneaza, daca face exact perfect are, teoretic, o oportunitate sa imbunatateasca lucrurile pentru unii si sa le strice pentru altii (cineva tot pierde, invariabil), si daca face prea mult iar pagubeste. E acolo e muchie de cutit, teoretica si miscatoare, pe care daca n-o nimeresc atunci face paguba pentru toata lumea. Cautarea ei nu merita, din punctul meu de vedere. Istoria e plina de paguba imense cauzate de stat din cauza pretentiilor trufase ale unora care se cred capabili sa imbunatateasca rezultatele unui sistem complex cum este piata libera.
P.S. Nu merita sa incercam as avem toate femeile din lume daca asta implica forta sau furt. Asa stau lucrurile si cu politica fiscala. “Incercarile” astea au costuri dramatice. Femeile se trateaza cu atentie si respect. Contribuabilii, la fel.
Marius Delaepicentru a comentat:
4 August 2006 la 14:08
Si totusi, NASA are un portofoliu imens de inventii ce ne fac viata mai placuta si mai ieftina. Nu mai departe lichidele magnetice, folosite initial pentru stabilizarea jeturilor de combustibil lichid in conditii de imponderabilitate, intra sub forma lagarelor hidraulice, in componentza majoritatii hard-disk-urilor din calculatoarele pe care tocmai le minuiti. Alta este sistemul MOOSE de recuperare a cosmonautilor, niciodata aplicat, dar care a dat sportul deltaplanism.
Marius Delaepicentru a comentat:
4 August 2006 la 14:08
Observatia despre risipa de fonduri alocate cercetarii, via agentiile de stat, este in parte corecta. Deosebirea dintre sistemul etatist si cel capitalist este totusi notabila. Rata de recuperare in sistemul capitalist este mai mare si mai usor de evidentiat. Pe de o parte prin fundamentarea mai buna a temelor de cercetare, pe de alta, prin externalizarea cercetarii. Nu toate aparatele si metodele folosite de NASA au fost concepute si facute de NASA, ci de sutele de subcontractori privati, la rindul lor motoare de bunuri para-capitaliste.
neamtu tiganu a comentat:
5 August 2006 la 23:08
Si eu sunt de parere ca un sistem privat este intotdeauna mai eficient, totusi se pune intrebarea de ce chiar tarile capitaliste dezvoltate au inca o componenta a cercetarii, economiei coordonata si sustinuta de stat?
Raspunsul ar putea fi ca anumite domenii strategice de siguranta nationala nu pot fi in proprietate privata, pt. ca acestia pt. a-si mari profitul le-ar putea vinde unor state dusmane. Alt motiv ar putea fi ca anumite domenii au un risc de reusita mult prea ridicat si e legat de sume mult prea mari care nu-i prea convinge pe capitalistii bogati. Exista de asemenea domenii sociale sau ecologice care prin natura lor sunt nerentabile si totusi sunt necesare societatii.
O alta cauza ie orientarea capitalistiilor catre cistiguri rapide, putine f. putine concerne au planuri pe lunga durata de sa zicem 20 de ani pt. simplu fapt ca rezultatele pe termen scurt sunt onorate la bursa.
In toata aceasta complexitate influenta bogatasilor in postura de consumatori este f. firava, mai mare ie influenata lor in postura de investori, dar nu de asta era vorba in articol.
Gabriel Mihalache a comentat:
6 August 2006 la 01:08
Neamtu Tiganu, inteleg ce zici, si sincer sa fiu imi place abordarea, insa imi e teama ca e greu de spus de ce lucrurile stau cum stau. Stau asa din cauze istorice, nu neeaparat din motive teoretice solide. Nu cred ca a stat nimeni sa se gandesca, initial, daca sa faca asa, sa faca invers, si pe urma a aparut sistemul actual. E eficient cat e de eficient. Putem sa-l imbunatatim? Eu cred ca da. (Si ce facem noi e lovit de sansa asa ca rezultatele noastre vor fi, la randul lor, luate la rost de altii.)
O sa incerc cateva comentarii pe marginea celor spuse de tine:
* Dusmania dintre state nu poate explica cheltuieli publice in unele cercetari de odata ce nu vad de ce un cercetatori de la stat nu ar putea pasa unui diplomat rus o serviete cu acte (sa si intamplat) si un angajat la Lockeed-Martin ar putea. Ar face un Lockeed-Martin complet privat afaceri cu Coreea de Nord sau Iranul? Poate, insa tot ilegal ar fi, la o adica.
Controlul tehnilogiei si cunoasterii in sens larg nu implica finantarea de la buget a domeniului.
* Daca riscul e prea mare, judecat de o piata (ipotetica), atunci ce sens are sa riscam? Adica, statul, prin cheltuielile bugetare ne obliga la cheltuieli pe care noi singuri nu le-am face. Ce fel de politica e asta? Cu siguranta nu una a bunastarii si nu una democratica?
Dincolo de asta, am dubii ca lucrurile stau asa cum spui tu. Intreprinzatorul privat e mult mai avid de risc, pentru ca stie ca acolo sunt banii, si pe de alta parte, atunci cand un intreprinzator esueaza, el plateste, sau creditorii lui private. Cand cercetarea de stat da chix, noi platim.
* Spui ca domeniile “sociale si ecologice” sunt “nerentabile si totusi necesare societatii”… cum asa? Care e criteriul “necesitatii” daca nu chiar rentabilitatea? Pot eu sa vin la tine acasa si sa spun ca desi n-ai 2 caini, dupa judecatiile mele, ai “nevoie” de 2 caini asa ca te oblig sa-i cumperi. E OK?
Banii au folosiri alternative. Ce-l face pe stat mai competent sa judece de ce are nevoie un consumator sau un patron decat chiar consumatorul sau patronul?
Am eu “nevoie” sa finantez feministe care sa scrie ca orice act sexual e viol? (Un exemplu de cercetare sociala.) Eu unu’ nu valorific asta insa statul valoreaza, se pare… cu banii mei.
In afara de asta, care e cantitatea optima de cercetare? Poate ca ce spui tu e adevarat si piata nu ar produce cantitatea optima. Insa de unde stim ca statul o poate produce? O putem identifica dinainte? Mai bine sa nu incerce, pentru ca oricum o face pe cheltuiala noastra.
* Cu termenul lung vs. termenul scurt am aceeasi problema. Daca piata nu vrea, de unde stii tu mai multe decat piata? Daca piata nu are incredere sau rabdare, de ce spui ca “trebuie”? Ce criteriu rational/stiintific putem da care sa aiba greutate mai mare decat deciziile celor in cauza?
Din cate stiu eu, valoarea unei companii e data de active, pasive si fluxul viitor de dividente actualizate cu un factor de discount subunitar. Dar asta e doar acelasi lucru cu a spune ca “ce-i in mana nu-i minciuna”. Nu te cred ca statul poate sa “dea vrabia din mana pe cioara de pe gard” cu succes, pentru ca stie el mai bine ce riscuri sunt bune de asumat.
Revenind la teza articolului, eu cred ca rolul de ~conducatori in gusturi, moda si tehnologie~ a bogatilor, cuplata cu disponibilitatea lor de a testa mai larg (isi permit sa experimenteze), explica partial insa nu total evolutia consumului si productiei pentru clasa de mijloc si-ntr-un final a tuturor. Cred ca Sorin a identificat un factor destul de important insa nu unul care sa ne dea toata “povestea”.
neamtu tiganu a comentat:
6 August 2006 la 12:08
Draga Gabi,
Cloul intregii economii mondiale sunt resursele, accesul la resurse, materii prime, energie si chiar resurse umane. Un privat e tentat sa faca politica pamintului pirjolit, vezi Rosia Montana, e evident ca o firma privata ar fi gata sa extraga aur cit poate de mult fara sa-i pese daca se distruge fauna, flora..
Alt exemplu, am avut ocazia sa vad multe vile de mari bogatasi in California, Florida, Monaco, Spania, vile imense cu climatizare si sistem de racire a apei in piscina. Am fost neplacut impresionat vazind ca aproape nici una nu are instalatii de incalzie solara desi bogatasii si-ar permite aceasta si conditiile climaterice erau ideale. Deci pa multi bogatasi ii doare-n cur de ecologie, ii doare-n cur daca nefasta poarta blana unui animal pe cale de disparitie.
Aici intervine statul, pe de o parte prin legi iar pe de alta parte prin subventionarea unor tehnologii care POATE vor deveni eficiente in 20 de ani. Legile insa ar trebui sa fie aceleasi in toata lumea pt. a exista concurenta loiala. Ex. ind. siderurgica germana e la pamint pt. ca legile ecologice germane atit de aspre au dus la ineficienta producerii otelului.
In concluzie “piata libera” mondiala nu exista si nici nu poate exista, gindeste-te numai la piata muncii, de ce fac americanii gard contra mexicanilor? “Piata libera” nu poate exista pt. ca fiecare zona e dotata diferit cu resurse.
Concluzia: atita timp cit o piata libera mondiala nu poate exista, nici o piata libera nationala nu are sanse. De aici conflictele..
Si in Germania se incearca privatizarea tuturor institutiilor de la transporturi, la posta si se vorbea chiar de anumite servicii in armata.. in America insa am impresia ca se intimpla invers, creste rolul statului in economie, mai ales prin politica energetica.
P.S Am participat la mai multe studii de cercetare unde se punea problema in ce tehnologii sa se investeasca in urmatorii 20 de ani. Hotaritor pt. concluziile unui asemenea studiu sint ipotezele de la care pleci asa numitele mega trenturi, cum va arata structura populatiei in 20 de ani, care va fi situatia materiile prime, preturi, care va fi structura legilor ecologice mondiale..si…si..
Gabriel Mihalache a comentat:
6 August 2006 la 15:08
Nu vad nici o dovada vis-a-vis de politica privatilor indicata de tine. Din contra. Stim de pe vremea lui Hume (!) ca pasunile private sunt mai ingrijite, mai rotate si mai bine exploatate decat pasunile la comun, sa dau doar un exemplu clasic. Privatul e cel mai interesat de a-si mentine pamantul si resursele in stare buna si de a obtine valoarea maxima din ele.
Rosia Montana, in mod evident, nu e reprezentativa pentru o piata libera ci pentru un sistem pe baza de mita, pseudo-privatizare, servilism politic, intelegeri de culise, s.a.m.d. … ce exista acum in Romania.
Sa presupunem ca bogatilor nu le pasa de energia solara si de specii pe cale de disparitie si ca tie-ti pasa. Ce rezulta de aici? Ca ei sa taca si sa faca ce vrei tu, nu? Cu banii si viata lor… De ce spui ca are statul sau tu autoritate sa-i spuna unui privat cum sa-si foloseasca pamantul sau banii proprii?
Americanii fac gard contra mexicanilor pentru ca sunt prosti, simplu spus. Nu e dovada de virtute ci una de micime intelectuala si lipsa de perspectiva. Avem dovezi evidente, ample, dincolo de orice dubiu posibil, ca diviziunea muncii si extinderea pietei duce la prosperitate generalizata, dupa retehnologizare si respecializare… De pe vremea lui Smith stim asta. Insa politicienii populisti, ahtiati dupa voturi odata la 2-4 ani nu au stomacul pentru asa ceva, putina turbulenta de parcurs.
Existenta resurselor diferite face schimbul posibil, si deci piata. Piata este locul unde se intalnesc oameni cu dotari diferite, in care fiecare vrea sa faca comert. Deci criteriul tau cu resurse uniforme ca necesitate pentru piata e exact pe invers. (Nu are de ce sa existe o piata daca toti au aceleasi resurse. Doar invers.)
Totusi, nu-mi raspunzi la problema cantitatii optime de inverventie. Ca cercetator imi inchipui ca esti sensibil la problema. Nu poti calibra un termometru dupa cum ti se pare tie ca e cald sau nu. Traiectoriile rachetelor nu se stabilesc dupa “trenduri”, in comitet, ci dupa ecuatii diferentiale, relatii cantitative clare si stiintifice. S.a.m.d. Intelegi tu ce vreau sa spun.
“Comitete si comisii” e un sistem care a esuat lamentabil in URSS si va esua lamentabil si UE daca insista pe el. “Trenduri” nu-ti pot spune daca sa taxezi si sa cheltuiesti 2 miliarde, sau 4 miliarde sau 10 miliarde.
Ca putem sa ne gandim si sa discutam 20 de ani de acum incolo, putem, insa atat timp cat intervenim puternic si uneori tragic in viata oamenilor, care e standardul la care ne raportam?
neamtu tiganu a comentat:
7 August 2006 la 22:08
Gabriele,
Pasunile bogatiilor sunt mai ingrijite pt. ca f. des sunt transformate in terenuri de golf.
Zici “Sa presupunem ca bogatilor nu le pasa de energia solara si de specii pe cale de disparitie si ca tie-ti pasa. ” da vreau sa am puterea sa le spun ca si generatiile urmatoare au dreptu la viata, vreau sa-i oblig sa le dea o sansa si nepotilor mei sa vada soarele, vreau ca si nepotii mei sa vada o vulpe albastra, o broasca testoasa, sa aiba un aer care se poate respira, sa nu taie ultimu copac de Mahagoni, si pt. a realiza ceeea ce vreau, vreau sa-i OBLIG sa plateasca sa-i usture pt. fiecare coral distrus, pt. fiecare floare de colt rupta, pt. fiecare pasune otravita cu DDT. Concret io as face o lege ca vilele cu o suprafata mai mare de xm, aflate in zone climaterice calde sa fie obligate sa aiba instalatie solara de energie. Altfel nu le-as da aprobare de constructie. Stii ca-n Tirol construrea caselor e aprobata numai daca respecta anumite reguli de design, constructie..si..si.. Stii ca-n Germania casele noi construite trebe sa aiba o anumita izolare termica?
Imi pare rau da fiecare are fanatismu lui si chiar si la o firma/concern hotaririle se iau tot formind comisii, pt. ca toate hotaririle sunt luate de oameni…tiii ce bine ar fi daca ar veni bunul Dumnezeu si ne-ar spune ce trebuie sa facem..
Gabriel Mihalache a comentat:
8 August 2006 la 00:08
Hume se referea, evident, la pasuni pentru pascut. E vorba de notiunea economica de “tragedy of the commons”. Ce-i la comun e consumat excesiv, deteriorarea fiind rapida chiar daca in spatiul privat e evitata (rotarea culturilor, etc.) Privatul e stimulat de propriul interes sa-si ingrijeasca proprietatea. Ce-i la comun, prost sa fii sa ingrijesti.
Asemanator, masina de serviciu e dupa cativa ani mult mai daramata decat masina personala, pentru simplul motiv ca daca-i a firmei, nu-i a ta, parca nu te mai ustura la buzunar s-o conduci “tare”. S.a.m.d. S.a.m.d. Ce-i la comun, sau a altuia, e tratat mult mai rau!
Ti se pare ca sunt genul de om care as valorizeze legile din Tirol sau Germania?
Pe legile acestea le consider legi stupide si paguboase, dupa motivele enuntate mai sus si nu numai, indiferent ca sunt legi din Tirol, Afganistan, Liechtenstein sau Cucuietii din Deal.
OK, deci vrei sa fi un tiran ecologist. Foarte bine. Fiecare ne visam tirani insa nu toti avem curajul tau s-o recunoastem. Pe de alta parte, dincolo de alternativa tiraniei tale, care crede-ma ca nu ne surade, propun urmatorul compromis: cumpara tu pamant si fa-ti rezervatie cu vulpi albastre s.a.m.d. si lasa-i pe altii sa faca ce vor cu pamantul lor.
In orice caz, o sa-mi permit sa citez din Coase pentru a scurta raspunsul meu:
Eu sunt de acord cu Coase. Poluarea nu e pacatul absolut. E un compromis intre folosiri alternative ale resurselor. Natura virginala valorizata de tine in detrimentul libertatii celorlalti inseamna sinucidere in masa sau intoarcele la epoca de piatra.
Cat despre firme, sigur ca si ele au comisii, insa au comisii si fac ce fac pe banii si barba lor, nu pe a mea, nu pe a ta. Isi asuma un risc cat pot de bine. Firma are niste obiective clare pe care le urmareste sistematic (profit, valoare actualizata a dividentelor, etc.). Statul nu are pentru ca e prin definitie un compromis politic.
neamtu tiganu a comentat:
10 August 2006 la 19:08
Gabriele,
treaba cu ecologie e mai complicata decit a o reduce la poluare. Pe de o parte exista tehnologii relativ ieftine care ar creste bilantul ecologic, dar pe de alta parte o mare parte din consumatori sunt prea prosti sau prea inculti, sau prea conservatori sa profite de aceasta. Asta ar merita un topic separat.