Organizaţia ce şi-a propus să salveze “staţiunea” Vama Veche are câteva obiective interesante, care merită analizate dintr-o perspectivă economico-politică. Asociaţia pentru Conservarea Ariilor Protejate Bio-Cultural (APCAPBC), organizaţia în spatele căreia stă mişcarea civică “Salvaţi Vama Veche”, îşi propune: 1) protecţia mediului şi conservarea ariei protejate, 2) implementarea unui nou Plan Urbanistic General, 3) dezvoltarea locală şi 4) promovarea diversităţii culturale.

Să începem cu punctul 4). Promovarea diversităţii culturale stă sub semnul îndemnului “să fim liberi, să ne luăm doza de rock”. Argumentul este următorul: litoralul românesc este suficient de mare pentru a acoperi toate genurile de muzică, de la manele la house, astfel încât autorii manifestului doresc ca Vama Veche şi 2 Mai să fie un loc în care să se poată bucura de Jimmy Hendrix, Janis Joplin, Leonard Cohen etc. De asemenea, APCAPBC doreşte să poată beneficia de “nisip neasfaltat” şi “construcţii din lemn”.
Primul lucru care contrariază este că diversitatea culturală înseamnă rock sau, în orice caz, un canon muzical relativ divers, dar a cărui caracteristică principală este înrădăcinarea în rockul anilor 60,70. Sunt acceptate şi nume ca Maria Tănase sau Dead Can Dance, însă opoziţia faţă de manele şi muzica house, de pildă, este manifestă. Cu alte cuvinte, diversitatea culturală înseamnă din start excluderea altor genuri muzicale, “care distrug rezervaţia culturală”. Autorii programului sunt convinşi că au un drept legitim asupra identităţii staţiunii, deşi, din păcate, plaja din “Vama Veche” este publică şi ca atare nimeni nu poate avea un drept de proprietate exclusiv, ceea ce ar implica şi un drept asupra a ceea ce se ascultă sau nu.
Din cate am văzut la faţa locului, “frontierele” culturale sunt bine delimitate, astfel încât muzica rock de la terasele cu vechime nu se aude la cele unde se pune şi muzică electronică. Dar preferinţa pentru rock rămâne şi ar fi interesant de văzut dacă membrii organizaţiei se gândesc şi la un fel de lege locală prin care să fie interzisă difuzarea, la terase, a muzicii din afara canonului. Chiar dacă nu se gândesc, ar fi perfect consistent
cu obiectivele lor.

Din punct de vedere economic, APCAPBC urmăreşte centrarea strategiei de dezvoltare pe interesele locuitorilor comunei/localităţilor. Mai aflăm de pe site-ul asociaţiei că s-a realizat o investigaţie sociologică care fundamentează o politică de dezvoltare axată pe viabilitatea economică a gospodăriilor, dezvoltarea caracterului agro-turistic, conservarea specificului şi a tradiţiei locale.
Tendinţa paternalistă este evidentă, iar în 2004 a avut loc o campanie la nivel local care urmărea să-i pună în temă pe localnici cu privire la efectele unei dezvoltări “haotice” a zonei. Nevoile şi interesele persoanelor din comunitate sunt mult mai bine înţelese de APCAPBC, decât de locuitori. Totuşi, având în vedere că localnicii îşi câştigă existenţa în principal din pescuit şi turism, este foarte probabil că vor avea în vedere preferinţele manifestate de cei care vin în vacanţe. Şi probail că asta au şi făcut până acum. Doar că nu toţi cei care vin în vacanţe la Vama Veche au aceleaşi idealuri ca asociaţia, iar disputa nu poate fi tranşată decât prin zgomot şi presiuni politice. La nivel de argumente raţionale cum se poate decide între cei care ascultă Janis Joplin şi cei care preferă Jay Jay Johansson, sa zicem?
APCAPBC doreşte ca în 2 Mai şi Vama Veche să se construiască în stil tradiţional şi raţional. Membrii asociaţiei consideră că în Vama Veche “procesul de construire este haotic, în majoritatea cazurilor de prost gust, inadecvat specificului arhitectural al zonei”. Dar dacă imobilele ridicate respectă dreptul de proprietate nu este nicio problemă, chiar dacă unii pot avea obiecţii întemeiate cu privire la gustul estetic al celor care le-au construit. În opinia APCAPBC , dezvoltarea haotică a contribuit la dezvoltarea unui turism de proastă calitate, nelegat de tradiţia locului, la micşorarea suprafeţelor verzi, înlocuirea materialelor tradiţionale specifice piatră şi lemn cu beton şi metal, la apariţia unor construcţii noi, cu destinaţii foarte diverse, de la reşedinţe private la cazare şi servicii pentru turism, “în flagrantă contradicţie cu specificul locului”.
Dar micşorarea suprafeţelor verzi este rezultatul firesc al exploziei turismului în Vamă, datorat popularităţii tot mai mari a locului. Nevoia de a caza cât mai multe persoane a dus la construirea unor spaţii suplimentare, de aici şi dispariţia spaţiilor verzi. La fel şi în cazul materialelor de construcţii: piatra şi lemnul sunt mult mai greu de utilizat în construcţii decât betonul şi metalul, mai ales într-o zonă unde lemnul nu abundă. Apariţia de construcţii noi, ca reşedinţele private şi serviciile pentru turism, au satisfăcut cererea clienţilor pentru aceste servicii şi a proprietarilor pentru profit. Nimic altceva. Soluţia asociaţiei este socialistă şi ineficientă: suspendarea dreptului de a emite autorizaţii de construire, în urma controlului efectuat de Inspectoratul de Stat în Construcţii la 7 noiembrie 2003. Cu alte cuvinte, proprietarii sunt la cheremul unei birocraţii influenţată de un ONG care impune, din exterior, un model de dezvoltare, indiferent la interesele proprietarilor din zonă şi al unei minorităţi sau majorităţi din turişti.
În al doilea rând, soluţia este ineficientă deoarece Inspectoratul de Stat în Construcţii, instituţie născută pentru uniformizare estetică şi pentru violarea sistematică a dreptului de proprietate, a permis printre altele chiar dezvoltarea “haotică” din Vamă, ca să nu mai vorbim de incongruenţa arhitectonică flagrantă de lângă Biserica Armenească din Bucureşti.

Asociaţia doreşte “dezvoltarea locală”, dar prin aproape toate acţiunile pe care le întreprinde caută contrariul dezvoltării. Programul organizaţiei încearcă să împiedice evoluţia firească a localităţilor din zona Vama Veche, în ideea conservării unei imagini idilice asupra locului. Cum se poate îmbunătăţi calitatea vieţii oamenilor din zonă, dacă li se va impune discreţionar cum să-şi construiască locuinţele, ce materiale să folosească sau ce dimensiuni trebuie să aibă locuinţele lor?.
Anul trecut, “Salvaţi Vama Veche” a avut o campanie intitulată “Salvaţi Vama Veche de termopane”, prin care îşi propunea să îi convingă pe locuitorii staţiunii să renunţe la acest tip de geamuri. Este o ilustrare minoră dar tipică a credinţei, împărtăşită de o mare parte din intelectualitate, că oamenii obişnuiţi sunt incapabili să aleagă ce e mai bine pentru ei şi au nevoie de îndrumarea unei elite, chiar şi în privinţa unor alegeri destul de triviale. Imaginaţi-vă care este situaţia în cazul unor alegeri fundamentale, precum adevărul, binele sau frumosul.

Un alt element care mi-a atras atenţia pe când consultam site-ul organizaţiei a fost un articol nesemnat, care debuta cu sintagma “Textiliştii şi parvenţii să plece!” şi continua cu îndemnul, sper ironic, “Trageţi fraierilor! Turismul românesc este oricum la pământ”, iar câteva rânduri mai jos: “Stat de drept!? Democraţie originală!? Iar mi-e silă! Jos laba de pe sudul litoralului românesc”. Autorul afirmă că a învăţat din 1990 şi până astăzi care îi sunt drepturile, dar mă îndoiesc de acest lucru, câtă vreme se solicită insistent încălcarea dreptului de proprietate privată. Apoi, ce au de-a face textiliştii cu parveniţii? Sunt categorii conexe de oameni? Doar pentru faptul că unui individ nu îi place să stea la soare în pielea goală nu ar trebui să vină la Vama Veche?

Nu în ultimul rând, asociaţia îşi propune desfăşurarea unor “campanii de promovare a unui comportament responsabil faţă de mediu” şi “educaţie ecologică”. În sfârşit, o iniţiativă onorabilă.