Nu-ţi trebuie multa şcoală ca să vezi cu ochiul liber că eşti mai bine tratat într-o frizerie particulară ori într-un cinematograf particular, sau că este în avantajul tuturor oamenilor, săraci, bogaţi sau mai puţin bogaţi să fie serviţi de către piaţa în locul statului.

Il est de bon aloi aujourd’hui de considérer l’avortement comme un droit acquis (de haute lutte grâce au combat des forces progressistes contre la réaction bourgeoise patriarcale), que l’on ne peut remettre en cause sans attenter à la liberté des femmes. On ne parle même plus d’ailleurs de liberté d’avorter, la liberté ayant mauvaise presse en France, mais de « droit à l’avortement ». Qu’est-ce qu’un « droit à quelque chose » sinon un faux droit consistant à imposer à d’autres individus la garantie de ce droit, ce qui se traduit ici par l’obligation faites à la société de payer les frais médicaux, baffouant le droit de propriété?

Cândva, pe la începutul anilor 1920, Henry Ford a luat decizia de a produce automobile pentru cei mai puţin înstăriţi. Până atunci, automobilul fusese exclusiv un produs de lux, accesibil numai celor bogaţi şi foarte bogaţi. Decizia lui Ford a fost una tipic capitalistă. Lucrul acesta trebuie bine înţeles. Deoarece el ne permite să definim capitalistul şi întreprinderea capitalistă. Pe scurt, capitalistul este acel individ care produce bunuri şi servicii pe o piaţă liberă pentru oamenii cu venituri medii şi mici. El este cel care, descoperind noua piaţă a cetăţenilor consideraţi până atunci „de mâna a doua”, a modificat dramatic, în sens pozitiv, nivelul de trai al celor mulţi.