Ştirea sună cam aşa: un escroc a pretins că e poliţist şi a incasat ilegal o amendă; sau a pretins că e ofiţer SRI şi a făcut o percheziţie; sau a pretins că e nevasta premierului, a cerut (şi a primit) bani de la diverse firme. Înafară de inventivitatea hoţilor, ştirea nu pare remarcabilă în nici un fel. Totuşi, tonul cu care e prezentată lasă impresia că partea gravă stă în asumarea unei identităţii false, în îndrăzneala unui "civil" amărât de a se pretinde investit cu autoritate. Da, e vinovat individul care se pretinde în mod fals poliţist. Dar ar fi mult mai vinovat poliţistul autentic care încasează în mod abuziv o amendă. Sigur că trebuie să stârnească o anumită îngrijorare tupeul escrocilor de duzină care se pretind ofiţeri din servicii. Dar ar trebui să stârnească furie şi indignare infinit mai mare tupeul unor ofiţeri din servicii care pretind că au dreptul să se situeze deasupra legii. O să spuneţi că fac presei proces de intenţie, şi din ţânţar, armăsar. Totuşi, e limpede că realitatea din primul caz demonstrează şi realitatea celuilalt. Dacă înalţii demnitari nu ar încerca să obţină avantaje de pe urma poziţiei lor atunci nici escrocii mărunţi nu ar încerca să treacă drept înalţi demnitari. Dacă funcţionarii n-ar putea abuza de funcţia lor, atunci nici noi n-am putea vedea în rândurile lor atâţia care o fac. Dacă gradaţii de tot felul nu s-ar considera exceptaţi de la lege atunci nici oameni certaţi cu legea n-ar încerca să intre în pielea gradaţilor de tot felul. Iar dacă presa şi-ar concentra atenţia şi indignarea asupra abuzurilor care se fac prin puterea oferită de poziţia în Stat, atunci astfel de cazuri de impostură măruntă ar începe să dispară. Însă critica puterii şi dimensiunii excesive a Statului este o temă liberală.
Iar în presa şi în discursul public autohton liberalismul este mai degrabă absent. Există, bineînţeles, şi excepţii, cu atât mai notabile cu cât sunt foarte puţine. Nu doar că sunt ignorate principiile liberale, dar sunt ignorate şi realităţi incontestabile, lucruri care ar trebui susţinute, nu pentru că sunt liberale, ci pentru că sunt adevărate. Nu doar că presa preia, conştient sau nu, principii ale stângii politice, dar îi preia şi minciunile sau amăgirile, pe care ar trebui să le respingă, nu pentru că sunt de stânga, ci pentru că sunt false. Poate că e o afirmaţie de principiu că Statul este în mod necesar un factor de progres; dar este strict o utopie pretenţia că ar putea fi o combinaţie între cornul abundenţei şi zâna cea bună; că poate şi trebuie să rezolve absolut orice problemă; inclusiv cele pe care, în realitate, chiar el le creează. Să argumentezi că, răspunzând la inundaţiile de anul trecut, Statul a intervenit prea des în locul indivizilor, şi autorităţile centrale în dauna celor locale, acesta ar fi un punct de vedere liberal. Dar ar fi unul mai degrabă realist să spui că iniţiativa asta de (re)construire a caselor afectate de inundaţii are, între altele, şi efectul de-a încuraja iresponsabilitatea şi de-a taxa responsabilitatea. Şi nu ar exista chiar nici urmă de liberalism în a spune că nu te poţi aştepta la autorităţi să pună capăt furtunii. Poţi dezbate cu un om de stânga dacă în conducerea Statului să află neapărat oameni de încredere, capabili, bine-intenţionaţi ş.a.m.d. Dar dacă în conducerea Statului se află sau nu oameni capabili să comande naturii, asta nu poţi dezbate decât cu un lunatic.
Am dat în primul paragraf un exemplu, aş mai putea da încă o duzină. Reprezentanţii puterii laudă cota unică pentru că a crescut fondurile de la buget. E adevărat, dar un buget mai mare face şi Statul să crească. Poate că această umflare a aparatului de Stat este, din anumite motive, impusă de contextul în care ne aflăm. Dar nu e ceva cu care o putere politică liberală să se laude. E ca şi cum un avocat s-ar lăuda cu clienţii pe care i-a trimis după gratii.
Închizând lista de idei care îi uneşte pe fondatorii Asociaţiei Liberalism.ro stă una, dacă nu chiar ne-liberală, cel puţin neplăcută: faptul că liberalismul este foarte puţin prezent în spaţiul public românesc. Stă acolo în virtutea unui singur fapt: este o constatare, enunţul unui adevăr. Cu ocazia închiderii (primei) săptămâni libertariene urez Asociaţiei să scoată cât mai curând ideea respectivă din listă.
Andrei a comentat:
24 Octombrie 2006 la 06:10
Foarte bun articol. Scurt si la obiect. Chestiile pe care le am eu de spus sper sa fie si ele la fel de simple.
Daca nu ma inseala umila mea memorie, taxa unica prezentata ca fiind o mare masura liberala, desi nimeni nu o poate cataloga astfel doar fiindca e unica, a fost argumentata in campanie la modul cel mai serios ca fiind o sursa de crestere a veniturilor bugetare prin cresterea bazei de impozitare, motivatia pastrarii mai multi bani de catre oamenii obisnuiti fiind soptita doar pe la colturi. Asadar, asa cum a fost ea prezentata si cum se mai argumenteaza si astazi, ca a adus bani la buget, ea nu e deloc o masura liberala ci una care are acelasi scop ca orice taxa si anume: cresterea aparatului statal. De amintit aici, ca o data cu taxa unica ne-am pricopsit cu impozite de cateva ori mai mari la depozitele bancare si la investitiile la bursa (guvern “liberal” care incepe sa “sanctioneze” economiile-deja apar semnele de intrebare), haiducia financiara a unor gen Bodu, etc,etc.
In al doilea rand, un singur partid din cele de la guvernare a vorbit despre chestii liberale, gen scoaterea statului din economie, PD nu poate vorbi despre asa ceva, si doar in PNL mai poti zari oameni care sa aiba habar de ceva idei liberale, restul partidelor din actuala coalitiei fiind interesate pe rand: UDMR - probleme de intrarea in Parl si autonomia plus situatia creata de UCM, PC a inceput prin a cere ceva reduceri de taxe dar a sfarsit prin a “apara” pensionarii (cerand noi taxe pentru antreprenori de diferite categorii) si a cere cheltuieli mai mari cu asistenta sociala, PD - se ocupa de crearea de fonduri din care sa ajute batranii si e din ce in ce mai aproape de PSD, si nu face decat sa gandeasca doar prin intermediul bugetului de stat, inventand noi si noi scheme de redistributie si cerand mariri constante de bugete (Nemaivorbind aici de initiatorul genialei masuri cu asigurarea obligatorie, Blaga, un vataf prin excelenta.)
Astfel, chiar daca ar exista in PNL un curent puternic liberal, ar fi izolat in propria coalitie, si mai apoi pe scena politica. Iar chestia cu guvernul de acum cum ca ar fi liberal, poate doar in termini relativ.:) Tariceanu, care are ceva habar de liberalism, a vorbit in ultima emisiune televizata cu jumatate de gura despre o reducere a aparatului birocratic, argumentand, surpriza, ca astfel cei ramasi vor castiga mai bine, normal ca sa nu tulbure apele.
In plus, un buget generos ii permite lui Tariceanu sa distribuie rente si pomeni care sa ii faca pe oamenii din partid sa nu-l debarce de la sefia PNL, dat fiind ca e atacat la ora actuala de cei mai apreciati oameni din sondaje, culmea mare parte din ei dorind revigorarea liberalismului, adica a ceva ce nu prea exista, asa cum ai subliniat si tu. Nu prea iti permiti sa renunti in momente atat de dificile la o astfel de arma numita vistierie.
Concluzia e simpla, daca vrei sa fii liberal asa cum unii ar fi dispusi sa fie, cel putin mai liberali decat acum, cred ca ar da un nou motiv de critica celor puternici astazi, PD, disidentii din PNL, asa ca se mizeaza pe chestii mai trendy – confinantarea proiectelor europene, populisme gen – cresterea asistentei sociale, mult clamatele investitii in infrastructura pe care nu le vede nimeni, etc
P.S.: Apropo imi amintesc ca „liberalul” de Stolojan il critica pe Tariceanu ca nu a majorat taxele la depozitele bancare pana la 16%. Ca sa vedem cine vrea sa revigoreze liberalismul in Romania.
Mihai Badea a comentat:
24 Octombrie 2006 la 14:10
Recunosc cinstit ca nu vad nici o legatura intre banii de la buget si marirea statului. Adica vreti sa spuneti ca un stat minimal nu poate strange multi bani la buget?
Presupunand ca taxele ar fi absolut minime (statul trebuie sa perceapa taxe) sa zicem 3%, asta nu poate sa duca la si mai multi bani la buget prin cresterea economiei?
Doc a comentat:
24 Octombrie 2006 la 15:10
Iar eu recunosc la fel de cinstit ca nu vad cum ceea ce am spus eu s-ar putea echivala cu ceea ce presupuneti Dvs. ca vreau sa spun.
Nu inteleg cum definiti “absolut minime” in context. Dincolo de asta, sigur ca o economie in crestere poate sa duca la si mai multi bani la buget; la fel de bine, daca vorbim strict in termeni de posibilitate, si o economie in scadere poate sa coexiste cu o crestere a bugetului; o economie in crestere este perfect compatibila cu un buget care scade, iar bugetul poate scadea si pe fondul scaderii economice. Cu alte cuvinte orice combinatie e posibila, caz in care nu e limpede ce semnificatie are afirmarea uneia din cele patru posibilitati. Decat, desigur, daca de fapt nu vorbim de ceva care se poate intampla, ci de ceva care, dintr-un anume motiv, este obligatoriu sa se intample; cu alte cuvinte o economie in crestere forteaza cumva bani pe gatul statului care n-are nimic de spus in chestia asta.
Din nou, intrebarea este retorica; are un raspuns imediat, cert si totalmente irelevant. Sigur ca un stat minimal poate strange multi bani la buget. Un stat oricat de mic poate teoretic sa perceapa taxe oricat de mari. Problema nu este ce poate face statul, ci ce vrea sa faca. De ce anume ar vrea un stat minimal sa adune multi bani? Ca sa se uite la ei? De ce ar vrea orice stat sa taxeze mai mult decat intentioneaza sa cheltuie? Are un hobby ascuns? Nu. Ideea e ca un stat cheltuie de obicei toti banii pe care-i aduna, de fapt cheltuie si unii pe care nu-i aduna.
Gabriel Mihalache a comentat:
24 Octombrie 2006 la 16:10
Exista 2 aspecte: cheltuieli si incasari. Ele sunt egale daca bugetul e echilibrat, adica mai niciodata.
PIB-ul este fie suma valorilor adaugate in perioada data fie suma veniturilor. Daca cheltuiala guvernamentala reprezeinta 30% din PIB, daca 30% din valoarea adaugata in economie e sub controlul statului, sau daca 30% din venituri au sursa la stat… acela nu e un stat minima.
Sa nu confundam suma absoluta care merge la buget (care poate creste odata cu PIBul) si cresterea procentului de cheltuiala guvernamentala in PIB!
Statul minimal e minimal in raportul cu sectorul privat. Adica, structura privat-vs-public a PIBului. (Ignor aici aspecte legate de reglementare s.a.m.d.) Dar odata cu cresterea PIBului, poate creste in valoare absoluta si bugetul, fara ca statul sa se extinda in detrimentul sectorului privat.
neamtu tiganu a comentat:
24 Octombrie 2006 la 21:10
Este evident ca mai putin stat e mai bine dar, daca am formata discu dur si am incepe o societate de la zero am face cum ar fi mai bine. Nasoala e ca exista deja o societate organizata intrun anumit fel si nu poti de azi pa miine sa zici renuntam la pensii de stat, renuntam la invatamint, renuntam la asistenta medicala. Deci inca mai e nevoie de stat, eventualele reforme se pot face numai cu pasi mici, societatea are o mare inertie.
Drept urmare:
1. Statul are nevoie de finantare deci de impozite.
2. Nu se pune probelema de “dreptate” in distribuirea obligatiilor cetatenilor, intrebarea esentiala e care model de impozitare stimuleaza cel mai tare dezvoltarea economica. Mentionez ca nu e suficient sa vorbesti numai de procentele de impozit, nu e suficient sa vorbesti de procent unic sau progresiv ci de tot ansamblul inclusiv de deductibilitati, politica vamala, eventuale subventii, politica monetara, dobinzile la capital si…si…
Exemplu din Germania: Nu intentionez sa laud sistemul german, unu dintre cele mai stufoase, birocratice, incerc numai sa punctez citeva trasaturi, tendinte.. Eu ca persoana privata platesc ca. 20% impozit, am un venit ceva mai mare decit media, imi scot din impozit cumpararea unui computer, vizita la o expozitie sau congres de specialitate, transportul la munca, cartile de specialitate sau eventuale scolarizari. Scopu e clar, statu incearca sa ma stimuleze sa ma dezvolt profesional. Prin impozitare progresiva statu incearca sa ma stimulze sa investesc, daca as cumpara o casa pe care s-o inchiriez as putea reduce ceva din impozit. Statu incearca de asemenea sa ma stimuleze sa fac copii, de aceea mari diferente intre cu sau fara copii, statu stimuleaza prin impozit casele cu izolare mai buna, masinile cu emisie de gaze mai mica, diferitele forme de energie curata.
Ca sa va faceti o idee de ansamblu eu la venitu meu platesc dari (impozit, asigurare de boala, somaj, pensie si pt. DDR), ca 40% din venitu bruto.
Andrei a comentat:
24 Octombrie 2006 la 22:10
Atata timp cat statul incaseaza mai multi bani la buget si in genere chiar ii si cheltuie, el intotdeauna se va dezvolta in dauna sectorului privat. Orice suma care merge la stat, indiferent de sistemul de impozitare, si stim bine cine o plateste, inseamna mai putini bani de consum, de investitii, (adica de dezvoltare a sectorului privat) si mai multi bani pentru stat si treburile sale. Orice ban in plus ajuns la stat, inseamna virtualmente o diminuare a sectorului privat prin faptul ca exista mai putini bani pentru consum, investitii, economisire, etc. Astfel, sectorul privat si dezvoltarea sa sunt vaduvite in permanenta in orice tip de impozitare, si cu orice fel de crestere a veniturilor bugetare si sau a cheltuielilor indiferent cum sunt ele raportate ca procent din PIB, sau fata de cele din trecut. Si chiar daca statul nu consuma acei bani, sectorul privat ramane oricum in imposib de a se dezv mai mult decat o face in prezent pentru ca banii sunt retinuti de guvern.
Neamtu tiganu, Vad ca functioneaza de minune sistemul asta de stimulare impus in Germania din moment ce de cativa ani buni economia stagneaza. Ca sa nu mai vb de stimulentele de a munci care sunt “foarte mari” in Germania. Dar asta poate parea o rautate. De ce n-ai fi stimulat sa investesti in orice proiect daca ai plati mult mai putin la stat, adica daca n-ai fi mai intai vamuit si apoi retribuit din banii tai. De ce ai fi mai putin responsabil daca nu ai mai avea pe cineva care sa iti spuna ce actiuni sunt bune si care sunt rele, adica care sunt deductibile si care nu, de ce statul ii stimuleaza pe cei cu copiii pe banii celor fara copiii?
Adica in loc sa ai birocrati care iti spun ce e bine si ce e rau, ce e penalizabil si ce nu e, platiti din banii tai sa te vamuiasca si sa te retribuie, nu crezi ca ai iesi mai ieftin daca ai hotari singur ce ar trebui sa faci cu banii tai. Mie unul mi se pare foarte costisitor sistemul asta si economic, intotdeanua, stimulentele introduse de stat au tendinta sa fie perverse in primul rand pentru ca ii stimuleaza pe unii pe banii altora, in al doilea rand pentru ca intretin sute de mii sau chiar milioane de birocrati, pentru ca orienteaza dezvoltarea economica in sensul in care o elita de birocrati il considera bun ceea ce stii bine ca e foarte discutabil.
Sunt sigur ca la un calcul serios, la nivelul intregii economii, banii dati birocratilor pentru a hotari ei stimulentele economice, s-ar dovedi mult mai folositori in sectorul privat…Nu cred ca oamenii ar ramane fara stimulente sau mai putin stimulati, din contra multe exemple istorice pe langa cele teoretice ne arata ca sectorul privat produce stimulente mai bune si mai durabile decat cel public… Parerea mea…
Doc a comentat:
24 Octombrie 2006 la 23:10
Neamtu tiganu, ai dreptate, cu exceptia primei afirmatii. De fapt, acolo sta intreaga problema.
Ironia face ca am scris acest articol inainte sa apara in Adevarul articolul pe care il comenteaza Gabriel mai jos. Sub titlul Cota unică nu aduce efectele benefice prognozate de autorităţi apare urmatorul pasaj:
(sublinierea imi apartine)
Uite cum sta scris negru pe alb: beneficiul introducerii unei masuri economice se masoara exclusiv in venitul pe care il aduce bugetului de stat. Eu nu stiu daca deputatul PNL Vosganian a facut o asemenea apreciere, sau daca a folosit exact acesti termeni. Tot ce spun aici este ca, intr-o covarsitoare majoritate, presa, comentatori, politicieni etc. adera, mai mult sau mai putin limpede, la acest punct de vedere. Astfel afirmatia ta, ca e evident ca mai putin stat este mai bine, este aproape ironica in sensul in care in spatiul public romanesc pare sa fie evident exact contrariul.
neamtu tiganu a comentat:
24 Octombrie 2006 la 23:10
Inca o data f. f. r a r.
Andrei, nu am pledat pt. sistemu german, am vrut doar sa scot in evidenta complexitatea SISTEMULUI, de altfel e f. criticat chiar de politicienii si economistii nemti, dar cum spuneam e f. greu sa faci schimbari bruste.
Doc.. Ai dreptate, e absurd sa masori efectele unei masuri in beneficiul la bugetul de stat. Important e cum spuneam stimularea economiei, deci efectu unei politici impozitare se masoara in cresterea PIB-ului, scaderea somajului, cresterea veniturilor si… si… de regula cresterea economica aduce automat si o crestere a bugetului statului.
Andrei a comentat:
25 Octombrie 2006 la 03:10
Nici nu ar trebui sa ne mire acest lucru din moment ce ea a fost puternic argumentata nu ca o masura in favoarea cetateanului ci in favoare bugetului de stat, anume va duce la cresterea incasarilor bugetare. Plus, interesant ar fi de vazut si cuantumul impozitelor incasate din cresterile unor taxe o data cu introducerea cotei unice. La numai cateva luni de la introducerea cotei unice, ministrul de finante de pe atunci Ionut Popescu deja visa ca are nevoie de si mai multi bani la buget petnru a finanta proiectele europene si vroia deja cresterea TVA. Si sa nu uitam, tipul asta s-a opus subventionarii firmelor falimentare precum Tractorul Brasov…
Ei stiu, ca nu admiri sistemul german, doar ii prezinti “stimulentele”. Glumeam…Ideea mi se pare eronata, asta cu schimbari bruste. Bineinteles, depinde si de ce inseamna miscari bruste. Exemple de miscari bruste oricum se pot da, si adu-ti aminte ca Erhard a facut miscari extrem de bruste (anularea oricarui sistem de control al preturilor, dereglementarea industriilor, liberalizarea pietei muncii, insanatosirea monedei, adica inflatie extrem de mica si deficite bugetare ce tind spre 0) pentru care chiar a si fost criticat de maestri planificatori din tabara aliatilor. Totusi, diminuarea platilor in contul ajutorului de somaj, reducerea birocratiei, reducerea nu anularea platilor cu asistenta sociala nu sunt miscari atat de bruste insa rezolva de obicei problemele legate de stagnarea economica si ii mai face pe oameni sa isi caute de munca in loc sa traiasca pe spinarea altora iar oamenilor de afaceri le mai permite sa isi capitalizeze afacerile, o data ce raman cu mai multi bani in buzunar. Politica pasilor mici nu este de fapt o reforma ci de obicei mentinerea tuturor schemelor asistentiale la cotele existente sau cresterea lor in ritmuri lente, de fapt nu este o reforma ci prelungirea unei situatii de letargie..:)
Inca o chestie, intr-adevar e normal ca in conditii de crestere economica si bugetul statului sa creasca numai si daca isi mentine nivelul taxarii ca doar nu e prost in momente de crestere economica sa scada si mai tare taxele, ideea e sa nu se angajeze in cheltuieli mai mari ca procent din PIB, adica daca acum e undeva la 30-31, ar fi bine cel putin sa ramana asa. Problema e ca se pare ca nu doreste, vrea deficit de aproape 3%, programe faraonice, chiar cresteri de taxe - e la fel precum un sarac care da de bani si se apuca si incepe sa ii sparga cat mai repede cu putinta, un adevarat nechibzuit.
oricum, in sens absolut, asa cum argumentam intr-un post anterior, orice sistem de taxare exceptand cele foarte reduse, gen stat minimal, este un sistem prin care sectorul privat pierde in dauna celui public, deci nu putem vorbi de masurarea efectelor impozitarii decat in termeni relativi iar sectorul privat este intotdeauna cel pierzator.
barladeanu a comentat:
25 Octombrie 2006 la 08:10
Statul este minimal sau nu prin scopurile pe care si le propune nu prin bugetul pe care il ruleaza. In mod similar, un buget este mare sau mic prin cheltuielile pe care le autorizeaza.
Nu orice impozit este inutil si deci daunator. Statul exercita inevitabil monopolul (pe care eventual il poate partial fransiza) in domeniul jusitiei, ordinii publice, apararii nationale si, in consecinta, in domeniul politicii externe. Impozitele care fianteaza aceste domenii reprezinta pagube doar daca ajung sa finanteze politici gresite.
Gabriel Mihalache a comentat:
25 Octombrie 2006 la 12:10
In ce conditii ar necesita, un stat minima, sa controleze 30%+ din venituri? Razboi mondial? Controlul a 30% din economie, prin deciziile de achizitie, face din stat, fie el si “minimal”, de departe cel mai mare agent in economie.
Deci, da, in cazuri extreme… razboaie, criminalitate galopanta, etc. e posibil, insa nu si probabil.
Andrei a comentat:
25 Octombrie 2006 la 23:10
“Nu orice impozit este inutil si deci daunator. Statul exercita inevitabil monopolul (pe care eventual il poate partial fransiza) in domeniul jusitiei, ordinii publice, apararii nationale si, in consecinta, in domeniul politicii externe. Impozitele care fianteaza aceste domenii reprezinta pagube doar daca ajung sa finanteze politici gresite.”
Eu vorbeam in termeni absoluti, in sensul ca ceea ce produce statul, cel putin la nivel teoretic, insa nu numai, e dovedit ca poate produce si piata, si aici ma refer la justitie, aparare, moneda la costuri mult mai reduse. Astfel, orice ban luat de stat pentru a produce aceste servicii este o limitare a dezvoltarii sectorului privat deci o paguba.
Intr-adevar statul e minimal prin scopurile pe care si le propune insa componenta bugetara e la fel de importanta. Un stat care furnizeaza doar justitie si aparare ceea ce teoretic ar aparea ca stat minimal, insa care preleveaza sa zicem peste 50% sau mai mult din PIB numai minimal nu este.