Este ultima sintagma care naste discutii aprinse in media si cercurile politice interne si internationale. Intreruperea furnizarii de gaz catre Ucraina de catre Gazprom, la inceputul acestui an, a declansat o veritabila psihoza in randul guvernelor europene. In consecinta, procesul de liberalizare a pietei energiei in UE tinde sa fie abandonat in schimbul unei “strategii de securitate europene” menita sa reduca - desigur, prin interventii concertate ale guvernelor europene - dependenta de resursele rusesti de gaz natural. […] “Securitatea energetica” nu este in definitiv decat produsul insecuritatii politicii internationale de putere. A lasa statele sa “vindece” cu aceleasi instrumente o problema produsa de state nu este o solutie, ci o escamotare a problemei.

Care sunt cei mai mari capitalişti români? Cu siguranţă îmi veţi spune că afaceriştii. Totuşi, lucrurile nu stau deloc aşa. Am o oarecare experienţă personală în acest domeniu  şi pot mărturisi cu mirare că principalii susţinători ai capitalismului, în spaţiul public, sunt studenţi cu studii tehnice sau profesori universitari, două grupuri ale căror destine sunt mai degrabă legate de bunăvoinţa sectorului public, social-democrat până în măduva oaselor, decât de mediul competitiv al sectorului privat. Cum se face că tocmai cei care au destul de mult de pierdut de pe urma privatizărilor şi dereglementărilor pe care le susţin, sunt pentru capitalism—principial, activ, fără echivoc—pe când cei care au făcut averi (legitime!) din minima liberalizare din ultimul deceniu, nu au nimic de spus sau chiar mai rău?

Avem plăcerea de a vă anunţa publicarea online a ultimei înregistrări video din seria de evenimente Săptămâna Libertariană (2006), masă rotundă “Privatizarea Educaţiei”, organizată la Opera Center II, în data de 16 octombrie 2006. Au participat, printre alţii: Cristian Ghinea (Dilema), Vlad Topan (ASE), Nicoleta Niculaescu (ANOSR), Dan Constantinescu (MEC), Adrian Miroiu (SNSPA). Înregistrările, audio şi video, sunt disponibile în pagina Multimedia a siteului.

Polemica recentă provocată de prezenţa simbolurilor religioase în şcolile publice subliniază un aspect important al limitelor şi deficienţelor structurale proprii sistemului public de învăţământ. […] Din momentul în care învăţământul este organizat şi administrat de stat, acesta devine inevitabil subiectul şi obiectul luptei dintre viziuni, doctrine şi programe politice şi ideologice antinomice.

Statul nostru, în marea… nu; în exagerata, ba chiar aş zice în dubioasa sa grijă ca tot ce mişcă să fie controlat, regulat, vegheat si supravegheat, a instituit o testare psihologică obligatorie a profesorilor. O primă etapă s-a încheiat în Capitală şi, după cercetarea câtorva mii din profesorii bucureşteni, ziarele descoperă, satisfăcute de titlul percutant, "Perverşi de şcoală nouă". Problema e că, dacă cercetăm efectiv faptele prezentate, noi descoperim mai degrabă perversiunea unui etatism de şcoală veche, nărăvit în răutate şi prostie.