Strămoşii noştri, romanii, distilând evenimentele timpului lor, au lăsat moştenire posterităţii formula care – în mod neverosimil, dar din nefericire adevărat – face posibilă curmarea libertăţii tuturor cu asentimentul tacit al victimelor, sau cel puţin al majorităţii acestora. Violenţa – sau ameninţarea directă cu violenţă – nu poate constitui decât un mijloc provizoriu de abolire a libertăţii : mai devreme sau mai târziu oamenii vor rispota şi vor obţine libertatea chiar şi cu preţul vieţii ; prin urmare, orice despotism de lungă durată este forţat să apeleze la mijloace mai blânde pentru a atinge, menţine şi perpetua dominaţia sa asupra societăţii. Două sunt mijloacele pe care istoria, în nenumărate ocazii, le-a confirmat şi reconfirmat drept cele mai sigure căi de a distruge libertatea cu blândeţe : pâinea şi circul. Chiar şi astăzi, formula continuă să aibă acelaşi succes ca în vremurile în care a fost inventată. Întreg edificiul statului providenţial în care trăim are de fapt la bază vraja acestei vechi escrocherii. Şi cum momentele tradiţionale de sărbătoare sunt cel mai bun prilej de a observa manifestările grosolane ale formulei pâine şi circ, sărbătorile de iarnă pe care suntem în curs de a le celebra ne oferă o mare şi bogată varietate de exemple.

Articolul anterior despre avantajele guvernului minoritar pare destul de simplu si coerent, as spune chiar usor de inteles. Totusi, obiectia fundamentala pe care incerc sa o formulez este ca rationamentul pe care se bazeaza articolul nu ia in considerare realitatile scenei politice romanesti, si se rezuma mai degraba la explicarea necesitatii si a avantajelor provenite din limitarea productiei de legi in general, nu insa si in situatia particulara a Romaniei. De ce spun situatia particulara a Romaniei? Tocmai pentru ca in articol a fost minimalizata importanta multor initiative legislative si politice si pentru ca demersul din articol nu s-a axat pe o analiza de tip cost-beneficiu in termeni reali, ci mai degraba in termeni abstracti.

Ieşirea recentă a Partidului Conservator din coaliţia de guvernământ lasă în urmă un guvern nesigur de încrederea legislativului. In opinia majorităţii comentatorilor politici perspectiva unui guvern minoritar trezeşte suspiciune şi este văzută ca un dezavantaj. La baza acestei opinii stă următorul raţionament : guvernarea minoritară implică un grad mai mare de instabilitate politică şi, prin urmare, ţara ar fi handicapată de existenţa unui guvern slab, incapabil de a trece noi acte legislative prin Parlament şi ameninţat în permanenţă cu un vot de blam.  În realitate, un guvern minoritar ar fi cât se poate de benefic pentru România.

Liberalismul este o filozofie politică universalistă, atât prin susbtanţă cât şi prin formă. Naţionalismul, pe de altă parte, îşi extrage seva din reliefarea unei comunităţi de limbă, tradiţii şi obiceiuri a unor indivizi localizaţi precis în spaţiu şi timp. Şi totuşi, cele două perspective – deşi la nivel fundamental antitetice – se intersectează pentru o scurtă perioadă în istoria politică modernă care a dat naştere statului-naţiune. Aniversarea zilei naţionale de 1 decembrie  este o bună ocazie – din perspectiva semnificaţiilor pe care le implică – de a pune în discuţie relaţia dintre naţionalism şi liberalism.

Romania wants to join the European Union (EU) as soon as it can because it expects membership to increase its business competitiveness and trigger economic growth. But if Romania is to reap the benefits of EU membership, policy makers need to be prepared to deal with EU bureaucracy- which threatens to undermine some of the benefits by imposing costly regulations.