Articolul anterior despre avantajele guvernului minoritar pare destul de simplu si coerent, as spune chiar usor de inteles. Totusi, obiectia fundamentala pe care incerc sa o formulez este ca rationamentul pe care se bazeaza articolul nu ia in considerare realitatile scenei politice romanesti, si se rezuma mai degraba la explicarea necesitatii si a avantajelor provenite din limitarea productiei de legi in general, nu insa si in situatia particulara a Romaniei. De ce spun situatia particulara a Romaniei? Tocmai pentru ca in articol a fost minimalizata importanta multor initiative legislative si politice si pentru ca demersul din articol nu s-a axat pe o analiza de tip cost-beneficiu in termeni reali, ci mai degraba in termeni abstracti.

Astfel, voi prezenta in cele ce urmeaza situatia destul de precara a unor initiative legislative si actiuni guvernamentale perfect liberale, ale caror sanse de adoptare devin din ce in ce mai mici din cauza situatiei minoritatii parlamentare care sustine oficial guvernul. Astfel vom putea vedea cam ce ar putea sa piarda si sa castige liberalismul romanesc, concret, in aceste conditii.

Voi incepe cu privatizarea CEC. Pentru a putea finaliza acest proces este nevoie de un vot al Parlamentului, iar in urma recentelor evolutii, opozitia deja s-a grabit sa depuna o motiune de cenzura simpla care cerea stoparea privatizarii. Ce-i drept asta nu inseamna automat ca aceasta propunere va fi acceptata, insa esential este ca procesul in sine poate fi prelungit foarte mult prin asemenea manevre, crescand costul privatizarii. In cel mai rau caz, acest proiect ar putea sa nu fie adoptat. PSD si PRM se opun acestui proiect.

Al doilea proiect important asupra caruia planeaza mari probleme este Fondul Proprietatea, care risca si el sa se vada sabotat de catre Opozitie. Cu toate obiectiile care s-ar putea aduce acestui proiect, esentialmente el nu este unul rau. Statul renunta la o parte din proprietatile sale in favoarea persoanelor deposedate abuziv de catre regimul comunist. Opozitia s-a pronuntat impotriva acestui proiect, iar procesul de listare la Bursa a actiunilor acestui Fond intarzie, conform beneficiarilor, suspect de mult.

Urmatorul proiect, compromis pe jumatate de recentele scandaluri de spionaj economic, este cel referitor la privatizarile din domeniul energetic, care impreuna cu o legislatie concurentiala, ar fi fost singurul garant eficient al unei minime stabilitati in domeniu. Cu actuala configuratie parlamentara, este putin probabil ca procesul sa fie reluat cat mai curand.

Un alt proces compromis de scandaluri si care va fi probabil abandonat este cel referitor la privatizarile din domeniul comunicatiilor si implicit cel referitor la privatizarea Postei. Avand in vedere aversiunea opozitiei fata de privatizare in general, sustinuta puternic si de recentele campanii media contra marilor beneficiari ai privatizarilor postdecembriste, cu greu am putea crede ca acest proiect va fi adus in fata Parlamentului. Mai degraba va fi abandonat, pentru ca asa cum destul de bine se argumenta chiar de la inceputul articolului precedent, guvernul minoritar favorizeaza adoptarea unei legislatii minim necesare si nu proiecte de anvergura, asa cum s-au dovedit a fi privatizarile.

Un lucru putin stiut de romani si la fel de putin discutat de presa in general este o propunere a guvernului, in fond o circulara, care a fost emisa in urma cu vreo sase luni si care prevedea reducerea aparatului birocratic cu circa 10%, insemnand conform estimarilor eliberarea din functie a 20-30.000 de birocrati. O astfel de masura de reducere a aparatului birocratic are mult mai putine sanse sa fie reluata in actualul context politic, axat mai mult pe supravietuirea unui guvern, unii ar zice cu orice pret, si in consecinta pe curtarea opozitiei.

O alta probema care a fost semnalata in spatiul public romanesc este incetinirea procesului de restituire a proprietatilor confiscate de regimul comunist, proces in care decidentii ultimi sunt, in general, autoritatile locale, iar semnalele politice ce vin dinspre autoritatile centrale tind sa fie minimalizate tocmai din cauza situatiei de incertitudine si confuzie creata in ultima vreme pe scena politica romaneasca.
Esentialmente, guvernul format in urma alegerilor din 2004 nu a fost nici pe departe unul care si-a propus schimbari radicale ale societatii, ci din contra a marsat pe o platforma axata pe ralaxarea fiscala, restituirea proprietatilor confiscate de regimul communist si reformele din domeniul sanitar, educational si al justitiei. Majoritatea fragila din parlament ce sustinea guvernul a reusit sa adopte multe dintre propunerile executivului, din care cel putin cateva pot fi catalogate drept liberale. Actualul guvern minoritar, departe de a fi un guvern care va adopta doar legislatia necesara, destul de discutabila si ea, va adopta legi in principiu neproblematice insa in nici un caz nu va mai avea cum sa faca propuneri prea liberale, din cauza faptului ca opozitia a devenit din ce in ce mai puternica, poate intarzia mai mult dezbaterile din Parlament, iar votul final nu mai este atat de sigur ca inainte.

Argumentele in favoarea guvernului minoritar se bazeaza in fond pe ideea ca ar putea fi mai rau cu un guvern cu sustinere parlamentara majoritara si ca, in conditiile in care un guvern majoritar poate impune orice propunere legisativa, este mai dezirabil sa protejam status quo-ul decat sa asistam la implementarea unor legi proaste sau la fenomenul inflatiei legislative. Problema e ca fostul guvern cu sustinere majoritara facuse, in spirit liberal, multe propuneri bune care depindeau si depind in continuare de acea majoritate parlamentara. Un guvern cu sustinere majoritara nu trece legile pe banda rulanta asa cum lasa sa se inteleaga articolul precedent, ci din contra, existenta unei coalitii, dar si a unei vointe politice favorabile generic proprietatii, pietei libere, impozitelor reduse si privatizarii, a incurajat multe propuneri si initiative benefice liberalismului si cetatenilor de rand in general.

Asadar, o analiza corecta a ceea ce pierdem si ceea ce castigam prin existenta unui guvern minoritar are nevoie, pe langa cadrul teoretic favorabil limitarii initativei legislative, si de informatii din mediul politic romanesc.