În forma sa cea mai simplă şi mai des aplicată, egalitarismul este o politică de redistribuire a veniturilor după un criteriu sau altul de dreptate socială. La prima vedere, o astfel de politică este cât se poate de generoasă. Ea are drept scop coeziunea socială: între cei relativ bogaţi şi cei relativ săraci nu trebuie să existe diferenţe exagerate. Numai în acest caz societatea poate apărea ca un corp comun şi poate fi guvernată în ansamblul ei.
Astfel exprimat, egalitarismul sugerează mai multe lucruri. Mai întâi, că indivizii relativ bogaţi sunt imorali dacă acceptă ca alţi oameni să fie relativ săraci. Cu alte cuvinte, responsabilitatea morală revine în exclusivitate celor relativ bogaţi. Ceilalţi, cei relativ săraci, sunt scutiţi de responsabilitate: obligaţia coeziunii sociale nu-i priveşte în nici un chip. În felul acesta, un om relativ bogat nu mai răspunde doar pentru sine şi pentru faptele sale. El ajunge să fie răspunzător pentru starea societăţii ca întreg.
Dar nici un om nu poate fi făcut răspunzător pentru lucruri pe care nu le generează. Pe o piaţă liberă, bogăţia relativă a unora nu este cauza sărăciei relative a altora. Meritul economiei de piaţă liberă este tocmai acela de a asigura creşterea nivelului de trai al tuturor, fără să putem decide din capul locului cine va avea mai mult sau mai puţin de profitat de pe urma pieţei. Credinţa că cineva poate şi trebuie să fie făcut responsabil de tot ceea ce se întâmplă în societate nu e decât o superstiţie.
Una dintre consecinţele acestei superstiţii este tendinţa de evitare a bogăţiei. Cine mai vrea să se îmbogăţească dacă preţul plătit în caz de reuşită este obligaţia de a răspunde pentru realitatea socială în întregul ei? Cine poate accepta să răspundă pentru acele fapte care nu depind de el?
Tendinţei de evitare a bogăţiei i se adaugă logic o alta: cea de trecere în categoria celor relativ săraci. A căuta un loc călduţ în sistem, loc care garantează apartenenţa la grupul celor lipsiţi de orice responsabilitate, devine principala preocupare a majorităţii oamenilor. Putem înţelege uşor că, prin combinarea celor două tendinţe, egalitarismul generează o societate cenuşie, apatică, lipsită de iniţiativă.
Statul asistenţial creat de egalitarişti (statul care obligă la redistribuirea veniturilor după anumite criterii de dreptate socială) nu are nimic comun cu principiile statului de drept nici măcar la un nivel simplu, în care societatea este divizată în numai două grupuri.
Aceasta pentru că fiecare dintre aceste două grupuri trebuie înzestrat cu un set de legi proprii, care diferă de legile celuilalt grup. Dar într-un stat de drept egalitatea în faţa legii presupune că toţi cetăţenii se supun uneia şi aceleiaşi legi în acelaşi fel şi în aceiaşi măsură. Altfel spus, într-un stat de drept nu există legi diferite pentru grupuri diferite. O lege valabilă doar pentru o parte a cetăţenilor unui stat nu este o lege propriu-zisă, ci un privilegiu (pe care ceilalţi sunt obligaţi să îl plătească).
Anulând universalitatea legii, statul asistenţial invită diferitele grupuri sociale să concureze pentru obţinerea de privilegii pe seama celorlalţi. Violenţa, şantajul, calomnia sunt numai câteva dintre mijloacele de adaptare ale grupurilor sociale la mecanismele redistributive ale statului asistenţial.
Fiecare grup învaţă destul de repede că şansele de a obţine privilegii depind direct de puterea sa: de numărul membrilor, de influenţa ocultă pe care o poate exercita asupra guvernului sau de capacitatea de a organiza acţiuni violente. Astfel, în numele coeziunii sociale, politicile egalitariste generează o societate tot mai puţin coerentă, în care grupurile de influenţă se agresează reciproc şi toate împreună agresează statul pentru a obţine privilegii.
Adrian a comentat:
2 Februarie 2007 la 22:02
Un articol foarte bun, as vrea sa-l vad intr-un editorial in presa mare, dar n-am iluzii.
Dar nu inteleg ultima propozitie:
Membrii statului doresc sa fie apelati, e mijlocul prin care isi asigura legitimitatea. Sau poate am interpretat gresit?
Chatalin a comentat:
4 Februarie 2007 la 10:02
La Hobbes, din caracterul absolut al puterii suverane decurge si invalidarea opiniei ca supusii ar avea vreun drept asupra a ceva (i.e. inainte de institutia puterii suverane, oamenii formau o comunitate in care “fiecare avea dreptul la orice si era in stare de razboi cu toti ceilalti”). […] “Legea generala pentru suverani este sa asigure, pe cat le sta in putinta, binele popurului” din ‘De Corpore Politico’.
Hobbes spune, mai departe, ca “exista o proportie cu capacitatea fiecaruia si exista o proportie a foloaselor pe care i le acorda republica, iar acestea din urma sunt recunoscute de legea naturii”. Propunerea lui Hobbes corespunde unui cod fiscal in care oamenilor le este impusa o taxa forfetara pe venit si una procentuala pe consum, lucruri care nu restrang libertatile indivizilor si consolideaza starea naturala ‘de pace’.
doru a comentat:
4 Februarie 2007 la 13:02
Adevarul este intotdeauna la mijloc. Redistribuirea unui parti din veniturile celor bogati catre cei saraci este necesara, intr-o masura potrivita. Daca nu se face, ajungem imediat in darwinism social, si chiar fascism. Daca se face prea mult ajungem in socialism si, mai rau, comunism. Sper ca confuzia pe care o face autorul intre un ajutor catre semeni, care sa arate ca sintem oameni si nu animale, si o redistributie care ar falimenta societatea, este inocenta.
Restul argumentelor poate fi demolat foarte usor:
Economia de piata este o unealta institutionala, si nu o instanta morala suprema. Ea poate fi sustinuta numai prin transferuri masive catre saraci. De exemplu, educatia gratuita presupune o subventie masiva catre saraci, de care D-l Cucerai nu are nevoie. Armata apara si pe saraci, desi n-ar trebui: fiecare cu bodigard-ul lui. Ajutorul catre saraci nu este dat pentru o coeziune sociala, ci pentru asigurarea eficientei sociale si al unui minim de civilizatie (daca argumentul moral va lasa rece). Saracii sint foarte necesari la alegeri, pentru garantarea democratiei si a unei justitii independente. Toate aceste institutii, care permit o economie de piata mai mult sau mai putin eficienta, sint aparate de cei multi si de obicei saraci, uneori cu viata lor (de exemplu, in razboaie de independenta). Redistributia se poate face intre oameni egali in fata legii: de exemplu, toti platesc 10% din venituri, care apoi se impart in mod egal tuturor. In sfirsit, sintem cu totii responsabili cite putin. Nu zic sa ne omorim, dar cred ca putina educatie sexuala, prezervative date gratis, oferirea unor posibilitati de acces la educatie, informatie si o viata decenta pentru cei care dorm in canale, sint datorii pentru cei care isi permit sa ofere asa ceva. Si sa stiti ca si saracii pot fi darwinisti sociali, asa cum s-a vazut in Rusia la 1917.
doru a comentat:
4 Februarie 2007 la 13:02
Am scris eu site-ul, http://doru001.blogspot.com, dar n-a aparut. Si adresa este: headset001@yahoo.com. Din nou, nu ezitati sa imi raspundeti, va rog.
doru a comentat:
4 Februarie 2007 la 15:02
Hobbes a descris bunurile publice, daca nu ma insel. Bunurile publice sint cele de la a caror folosinta nu pot fi exclusi cei care nu contribuie. Iluminatul public, apararea nationala, parcurile publice sint exemple. O problema pentru cei de dreapta.
Fac raspunzatori pe romani pentru democratia pe care nu o genereaza.
Gabriel Mihalache a comentat:
4 Februarie 2007 la 21:02
Doru, cateva idei…
1. De unde pana unde “se ajunge in darwinism social sau chiar fascism”? Secolul 19 a fost secolul in care sa inregistrat cel mai mare volum de donatii private, cel mai mare numar de institutii dedidate saracilor si handicapatilor, deschise de filantropi privati. In secolul 20 aceste prerogative au fost preluate de catre stat cu efecte dezastruoase.
2. Ajutorul catre semeni de-a sila nu e ajutor, e expropriere sub amenintarea fortei. E usor sa ajuti din buzunarul altuia, nu?
3. A fi “om si nu animal” tine de autonomia individuala, decenta, de libertatea de alegere si libera asociere. Nu tine de ce venit ai. — Unii asceti sunt de 10 ori mai oameni decat unii bogati, de exemplu. Avutia materiala nu e o conditie necesara a umanitatii.
4. “Economia de piata […] poate fi sustinuta numai prin transferuri masive catre saraci”? De unde pana unde? Secolul 19 nu a existat?
5. Saracii in sus, saracii in jos. Insa sursa saraciei sunt mijloacele politice de expropiere, adica folosea fortei statului de catre grupuri politice de interese. Nu de libera asociere in piata.
6. E admirabil ca vrei sa civilizezi societatea. Fa-o cu banii tai, nu cu ai altora. Ei nu au muncit sa-ti finantele tie scopurile tale politice, ci pentru scopurile lor.
7. Taxarea e o forma de constrangere, o amenintarea explicita cu violenta. Asa ca mai bine ne gandim de doua ori inainte s-o vedem ca solutia tuturor problemelor, reale sau imaginare. Abuzurile ei sunt nenumarate, si vizibile oricui.
8. Ce e in neregula cu iluminatul privat, apararea privata si parcurile private? Definitia bunurilor publice este, bunuri care sunt non-excludabile si non-rivale. Insa parcurile “publice” sunt rivale (prezenta mea acolo rivalizeaza pe a ta, parcul are o capacitate limitata), la fel si cu apararea “publica” s.a.
Mai mult, nu ai aratat ca statul, controlat de grupuri de interese ce-i folosesc prerogativele pentru castigul lor privat, vor furniza aceste bunuri publice mai bine decat ar face-o oameni liberi.
9. Prosperitatea cea mai mare si cresterea economica cea mai accelerata, istoric, au fost in tarile cu politici laissez-faire, cu un sector public mic, fara taxe arbitrare si exproprieri motivate ideologic.
Inainte de aproximativ 1700, avutia per capita era relativ constanta. Populatia crestea in acelasi ritm cu productia totala. Dupa 1700, datorita introducerii treptate a institutiilor capitalismului, a drepturilor de proprietate clare si a liberei asocieri, Europa a avut parte de o explozie de avutie nemai intalnita in istorie. Ritmuri de crestere extraordinare, beneficiile productie fiind larg raspandite prin consumul de masa.
“Dreapta” nu are nici o problema, in afara faptului ca “Stanga” foloseste poezioare lacrimogene si inexactitati istorice, sa distruga sursa prosperitatii si cresterii economice, sistemul de piete libere.
sorin a comentat:
5 Februarie 2007 la 01:02
Domnule Georgescu,
Ma tem ca ma puneti in fatza unei aporii. Fie mi-ati demolat argumentele, asa cum sustineti, dar atunci nu inteleg de ce mai cereti un raspuns; fie cereti un raspuns, dar atunci nu puteti sustine ca mi-ati demolat argumentele.
Pe scurt, cele doua pretentii ale dumneavoastra (aceea cum ca mi-ati fi demolat argumentele si cea de a primi un raspuns) se exclud reciproc. In consecinta, ma vad pus in imposibilitatea de a reactiona.
Cu cordialitate,
Sorin Cucerai
Horia a comentat:
5 Februarie 2007 la 15:02
Studiile arata ca odata trecut pragul saraciei lucii, banii nu mai au nimic de-a face cu fericirea. Studiile arata de asemena ca inegalitatile genereaza invidia si nefericirea celor inferiori, indiferent de cati bani ar avea (atata timp cat au mai putin decat cei cu care concureaza).
Avand acestea doua in vedere, mi se pare normal si indicat sa actionam spre o societate egalitarista, in care bogatii sunt deposedati de mare parte din bunuri, care oricum le sunt inutile (in sensul ca nu le aduc fericirea), iar cei sub pragul saraciei sa fie ajutati sa-l treaca (avand astfel mult mai multe sanse de a fi fericiti). Mai departe, e suficient sa se obtina egalitatea averii membrilor societatii, avere care sa depaseasca pragul saraciei lucii, ca societatea sa aiba mai multe sanse de a fi fericita.
Fiordean Dacian a comentat:
5 Februarie 2007 la 17:02
Si cine stabileste Horia pragul saraciei lucii? Daca speri sa obtii totusi un bun rar, insa pt. ca esti pe prag, n-ai nevoie de el (ca oricum nu-ti aduce nimic). In consecinta te ‘abtii’. Acuma dat fiind ca indivizii sunt diferiti (eu am nevoie de vin, tu esti vegetarian, altu’ isi cheltuieste banii pe imbracaminte, altu’ vrea sa-si faca vacantele la munte, altu’ vrea o casa, etc.), cum impacam pe toata lumea sa accepte “pragul saraciei lucii” ca fiind standardu’ deasupra caruia oricum n-are rost sa se ‘miste’? Ca sa nu mai vorbim ca intram intr-un fel de imobilism, ca odata ajuns la ‘prag’, nu mai vrem sa iesim (’in sus’ n-are rost dupa cate ne spui tu, iar ‘in jos’ e cam nasol). Care e societatea aia imobila, da’ care in acelasi timp ne si satisface?
Gabriel Mihalache a comentat:
5 Februarie 2007 la 21:02
Ce-mi place asta cu “studiile arata”… suna asa de mult a autoritate.
Ionut Sterpan a comentat:
6 Februarie 2007 la 00:02
Horia, egalitarismul la care te gandesti nu ar rezolva problema invidiei.
De ce? Pentru ca invidia exista si cu privire la lucruri care nu se pot redistribui: frumusetea vecinului, sau a sotiei lui, inteligenta lui, simtul umorului, inaltimea lui etc. Nu mai vorbesc de bunuri unice (aceasta femeie, nu alta “similara”) care fac obiectul invidiei de cand lumea. Nu poti redistribui bunurile unice.
Ai putea raspunde ca suma totala / sociala a invidiei ar scadea totusi in egalitarism, pentru ca am elimina bunurile marketabile ca sursa aditionala a invidiei.
Ma tem ca nu e asa. Nu bunurile sunt sursa invidiei, invidia e in natura umana (asta presupune argumentul tau). Bunurile sunt doar obiecte catre care ne indreptam invidia. Daca forta care ne conduce este comparatia cu altii nu ma voi gandi toata ziua decat la ce nu am si la ce are vecinul: par negru corb ondulat natural! Voi fi nefericit. Mai mult, voi fi la fel de nefericit! Iata de ce: Natura umana ramane la fel, nu imi amorteste capacitatea de a dori si simti, chiar daca schimbam institutiile. Dar daca intensitatea trairilor mele va fi ca si acum, tot ce se va schimba va fi ca atentia mea nu va mai fi distribuita catre bunurile marketabile plus bunurile non-marketabile ca in capitalism ci va fi toata indreptata doar spre bunurile non-marketabile neredistribuite inca.
Razvan Tanjala a comentat:
6 Februarie 2007 la 10:02
Ma tem ca subapreciati stanga. Toate cele de mai sus sunt foarte bine cunoscute, stanga a cautat mereu solutii problemelor de acest fel. In timpul revolutiei bolsevice au existat tentative de a nationaliza femeile. Pur si simplu bolsevicii au trecut decrete de nationalizare a femeilor.
Iar daca citim Michael Moore, daca urmarim cu atentie discursul stangii universitare americane, vom vedea ca bolsevicii au fost moderati in comparatie cu oferta stangii occidentale actuale. Ce sunt politicile de nivelare disciminatorii introduse de stanga moderna in mai toate tarile occidentale – ma refer la actiunea afirmativa?
Rhea a comentat:
6 Februarie 2007 la 10:02
Cum sa nationalizeze femeile??? Nu inteleg. Ce prevedeau decretele in cauza, mai exact? Asta nu e un lucru bine cunoscut; eu, cel putin, aud pentru prima oara de el.
Horia a comentat:
6 Februarie 2007 la 11:02
Fiordean Dacian
Asa cum varsta de 18 ani e considerata in mod rezonabil, desi nu absolut, ca fiind pragul majoratului, la fel lipsa hranei ori a unui acoperis poate fi vazuta ca fiind sub pragul saraciei.
Oricat de diferiti sunt indivizii, cert este ca nu cresterea cantitatii de bani le aduce fericirea. Astfel, toti pot avea aceeasi cantitate de bunuri, diferind doar componenta acestora, modul de folosire al lor, modul de folosire al timpului liber etc.
Nu s-ar ajunge la imobilism decat dpdv al obtinerii banilor. In schimb, oamenii se pot ocupa cu multiple indeletniciri, de la cele literare la cele sportive, de exemplu.
Gabriel Mihalache
Studiile respective chiar au autoritate. Un exemplu este cel al lui Ed Diener, in care se arata ca cei mai bogati oameni din topul Forbes au acelasi nivel de fericire ca al ciobanilor Maasai care traiesc in Africa, in colibe facute din balega.
http://www.psychologicalscience.org/pdf/pspi/pspi5_1.pdf
Vezi si cartea lui Tim Kasser, `The High Price of Materialism`, in care se argumenteaza ca materialismul si ambitia de a avea mai multa avere, caracteristice capitalismului, sunt o adevarata tortura psihologica:
http://mitpress.mit.edu/catalog/item/default.asp?ttype=2&tid=8959
Ionut Sterpan
Poate ca invidia este inerenta naturii umane, insa capitalismul, ce incurajeaza consumerismul si competitia materialista, in care doar daca ai bani ai valoare, o exacerbeaza. Se ajunge la situatia aberanta de a munci pe branci doar pt a avea o masina mai frumoasa decat a vecinului, chiar daca nu ai nevoie deloc de ea.
Efectele inclusiv asupra mediului a acestui mod de a trai sunt dezastruoase pentru sanatatea mintala a omului si sanatatea mediului.
Razvan Tanjala a comentat:
6 Februarie 2007 la 11:02
o rapida cautare in Google:
http://www.naval-history.net/WW1z05NorthRussia.htm#6
dar si
http://www.guardian.co.uk/russia/article/0,,1757148,00.html
doru a comentat:
6 Februarie 2007 la 16:02
D-le Cucerai: dar mi-ati raspuns.
Desigur, cred ca ar trebui sa imi aratati unde gresesc sau sa incercati sa oferiti alte argumente, sau sa schimbati ceea ce sustineti. Sint interesat intr-un dialog. Sper ca aceasta este ideea acestui site si a acestui articol. Mai mult, nici articolul Dv., nici raspunsul meu nu clarifica pozitiile noastre. Comunicarea depinde de un context care nu este mentionat explicit. De aceea, cred ca fiecare dintre noi este dator cu unele lamuriri. Este posibil ca fiecare dintre noi sa foloseasca in gindire contexte diferite. Aceasta ar trebui sa faca discutia si mai interesanta.
doru a comentat:
6 Februarie 2007 la 17:02
D-l Gabriel Mihalache: va multumesc pentru raspuns. Voi incerca sa explic pe ce ma bazez cind fac afirmatiile pe care le puneti sub semnul intrebarii.
1. a. donatiile private sufera de un dezavantaj important: sint date numai daca doreste donatorul. Eu consider ca este o datorie morala pentru cei care isi permit (fara sa se omoare pentru asta) sa ii ajute pe cei carora le lipsesc bunurile elementare necesare vietii. Copiii din canale sint un exemplu. Mai mult, consider ca un asemenea ajutor institutionalizat, adica facut regula, prin lege, ar da o legitimitate mai mare societatii in care traim. Aceasta deoarece ar justifica moral si ar crea si conditiile practice pentru ca indivizii, la rindul lor, sa se preocupe de binele comunitatii, adica al altor indivizi. Aceasta sta, cred eu, la baza apararii legii si a unei politici fiabile pe termen lung. Ca un exemplu practic, daca tu consideri ca eu merit sa mor de foame pe strada, atunci mie imi va fi mai greu sa ma preocup de apararea proprietatii tale, chiar daca doresc asta. Interesul pentru celalalt sta de fapt la baza unei societati suportabile.
b. problemele secolului 20 au fost sistematice. Ele trebuiau combatute prin mijloace sistematice. Astfel, in locul ajutorului familiei largite, care functioneaza intr-o comunitate mica, au trebuit introduse actiuni institutionalizate de ajutor social. In acest mod a fost combatuta marea depresie. De altfel, somajul este o problema de sistem. Il putem privi ca pe o ineficienta a pietei, chiar daca raminem in cadru strict economic.
2. Proprietatea exista numai datorita sistemului social in care traim. Exista legi, politie, parlament, justitie, si multe alte institutii, cum ar fi scoala, care ne conving, si ne invata sa aparam proprietatea privata. De asta am mentionat revolutia din Rusia, ca sa va amintiti ca aveti drepturi datorita celorlalti. E usor sa pretinzi ca ai dreptul la proprietate si la viata, dar trebuie sa sustii politici corecte ca sa te bucuri de aceste drepturi. Vi se pare ca puteti pastra toti banii si ca va bucurati de ei fara sa platiti nimic pentru sustinerea institutiilor statului. Chiar banii sint o institutie a statului. Aceste institutii, la rindul lor, sint sustinute de oameni care trebuie convinsi ca acesta este sistemul moral si suportabil economic pe care e bine sa-l sustina.
3. Bine, acum raspundeti-mi in legatura cu copiii din canale si cu cersetorii de la coltul strazii.
4. Totusi, secolul 19 a durat destul de putin. Poate ca sistemele totalitare au fost generate si de excesele din secolul 19. Credeti ca secolul 19 ar fi avut vreo sansa sa rezolve problemele ecologice pe care le-a generat, asa cum le-am vazut rezolvate in Anglia? Ca sa nu mai mentionez pe cele nerezolvate inca pina acum. In plus, secolul 19 mai este faimos si pentru copiii care munceau 10 ore pe zi. Din cite inteleg eu, sustineti ca o comunitate poate refuza mincare unui copil de 2 ani fara parinti. Daca asa vor indivizii respectivi. Eu as fi impotriva unei asemenea situatii. Eu sustin o regula cum ca trebuie sa contribuim cu taxe si sa il hranim pe acel copil. Va rog sa imi spuneti ce credeti Dv.
5. Absolut corect, saracia este cauzata de politici institutionale proaste, si, pina la urma, de functionarii din acele institutii. Asa ca m-am intrebat ce ar trebui sa facem ca sa corectam aceasta situatie. Raspunsul a fost relativ usor, pentru ca alte tari au reusit deja sa traiasca in relativa bogatie. Raspunsul este intr-un articol pe care s-ar putea ca liberalism.ro sa nu-l publice, desi l-am trimis. Asta e situatia.
N-am vazut nici o libera asociere in piata. Am vazut un politist care oprea oamenii sa fure. Poate ca e posibil, dar un asemenea experiment nu va fi facut pe 20.000.000 de oameni, tocmai unde locuiesc eu. Poate ca il facem pe citiva oameni, pentru inceput.
6. Fa-ti banii tai, si nu mai folosi banii tipariti si aparati din taxele pe care le platesc. Nu mai spune altora ce sa faca, daca tu nu vrei sa contribui cu nimic.
7. Aici sintem de acord.
8. Nu e nimic in neregula, doar ca nu apar. Tocmai din cauza ca nu poti cere taxa cuiva sa mearga pe strada, nu apar asemenea bunuri publice. Sint oferite in cantitate prea mica. Si ar costa enorm sa impui taxe. Dar, daca poti, fa-o. Te si sustin. Dar nu experimenta pe 20.000.000, unde locuiesc eu.
Sigur, sint mai multe definitii pentru bunuri publice si modele matematice precise, dar cred ca e clar ce vreau sa spun: bunurile publice sint oferite prea putin. Buna guvernare, bunele legi sint bunuri publice. Sigur ca nu pot toti romanii sa emigreze in Elvetia, dar cei nascuti acolo se bucura de buna guvernare, chiar daca nu contribuie, ca cetateni. Asta e din manual.
Asta e neclar: la noi in tara sint grupuri de interese care controleaza statul si bunurile publice sint oferite foarte putin si prost. Cred ca cetatenii ar trebui sa isi faca treaba mai eficient.
9. ” Prosperitatea cea mai mare si cresterea economica cea mai accelerata, istoric, au fost in tarile cu politici laissez-faire, cu un sector public mic, fara taxe arbitrare si exproprieri motivate ideologic.
Inainte de aproximativ 1700, avutia per capita era relativ constanta. Populatia crestea in acelasi ritm cu productia totala. Dupa 1700, datorita introducerii treptate a institutiilor capitalismului, a drepturilor de proprietate clare si a liberei asocieri, Europa a avut parte de o explozie de avutie nemai intalnita in istorie. Ritmuri de crestere extraordinare, beneficiile productie fiind larg raspandite prin consumul de masa.
“Dreapta” nu are nici o problema, in afara faptului ca “Stanga” foloseste poezioare lacrimogene si inexactitati istorice, sa distruga sursa prosperitatii si cresterii economice, sistemul de piete libere.”
Da, si eu sustin institutii eficiente care sa se opuna taxelor arbitrare. Si paragraful 2, absolut corect. Dreapta nu e o problema, de fapt, pentru noi e o solutie. Absolut corect.
“Poezioare lacrimogene” nu ma satisface. Am spus, respectul pentru celalalt sta la baza oricarei cooperari. Dar si fara morala, tot avem probleme cu disparitia proprietatii odata cu disparitia institutiilor, a educatiei si a tuturor prajiturilor care fac sandramaua sa mearga. Oamenii nu platesc taxe din cauza poeziilor lacrimogene, ci din cauza ca cei care au incercat altceva (si noi stim asta) au luat-o pe coaja rau de tot. Cer raspunsuri punctuale, dar va cer iertare daca voi raspunde de abia in week-end. Sau poate scrieti mai putine puncte odata, sa le luam pe rind.
Va multumesc pentru raspuns, din nou, si va amintesc ca imi puteti scrie si la: headset001@yahoo.com
Sa ne vedem cu bine
Gabriel Mihalache a comentat:
6 Februarie 2007 la 20:02
Horia,
Daca sunt la fel de fericiti, orice ar insemna asta, orice “fericiometru” ai lua :-), atunci cum de nu aleg sa se duca si ei in casele de balegar? Viata ar fi mai simpla si ar fi la fel de fericiti, nu?
Asa zis-a cercetare a fericirii, “happiness research”, e o gluma ieftina, ce nu are nimic de-a face cu stiinta. Foloseste chestionare si apeleaza la cuvinte vagi, gen fericire.
Daca s-ar face chestionare in care oamenii ar fi intrebati cat de frumosi se cred, ai avea rezultate foarte… egalitariene
In privinta materialismului… foarte ciudat, domne, insa liberalii vorbesc despre libertatea de alegere, libertatea de asociere, tratament egal in fata legii, autonomie si responsabilitate individuala, etc. … Iar “Stanga” vorbeste obsesiv de venit. Venit, venit, venit. E inegal. Sariti. — Acum, spune-mi tu cine e materialistul?
Doru,
Confunzi o datorie morala cu una legala, astfel anihiland datoria morala ca atare. Mai pot spune ca fac bine daca ceea ce fac, nu fac din intentia si alegerea mea morala, ci de frica pistolului tau? Gandeste-te.
Problemele secolului 20, inclusiv Primul Razboi Mondial, cel de-al Doilea Razboi Mondial, si Marea Depresie, sunt direct atribuibile statului, birocratilor si politicienilor. Piata civilizeaza si incurajeaza cooperarea prin comert. Doar statul modern face posibil razboiul (si holocaustul) modern.
In lumea anglo-saxona, cea mai capitalista, somajul a fost in medie 5-6% in perioada postbelica. Un minim istoric. Si asta aproximativ invariabila de ce politici au fost urmarite.
Proprietatea privata e antecedenta, istoric, oricarui stat in sens modern. Ea a avut un succes la fel de mare, chiar mai mare, in formele de organizare mai liberale ale secolului 19. — Pe de alta parte, insa, nu ai contrazis cu nimic afirmatia mea ca proprietatea privata e mecanismul fundamental prin care oamenii sunt motivati sa produca si sa se asocieze productiv. Intr-o societate in care fiecare are garantat un venit egal, orice ai face, de ce ai mai munci?
Secolul 19 a durat un secol. Si a fost o explozie exceptionala de prosperitate, stiinta si expansiune a spiritului uman in sens larg. A fost un secol liberal.
Regimurile totalitare, adica Socialismul de Stanga (in URSS) si Socialismul de Dreapta/Nationalist (in Germania), sunt productii ale credintei naive ale intelectualilor lipsiti de perspectiva in puterea statului de a rezolva toate problemele, reale sau imaginare, ale lumii. Atunci cand au esuat sistematic, au dat vina tot pe capitalism, sistemul pe care-l lichidasera cu prima ocazie.
Da… libertatea e o notiunea periculoasa.
Dar poate da, totusi o vom incerca intr-o zi. In paranteza fie spus, nu am nevoie de un politist de la statul socialist sa ma apere de furt. Sunt mai mult decat capabil sa-mi rezolv singur aceasta nevoie, asa cum sunt in stare sa contractez nenumarate alte servicii. Mai bine protectie privata decat taxe 50%.
As folosi alta moneda. Defapt, o si fac. De ce crezi ca salariile se negociaza in Euro si Dolari?
Din pacate, preaminunatul stat insista ca trebuie sa platesc taxe, si ca le pot plati doar in lei. Si atunci, ce sa faca sarmanul liberal?
Pardon stimabile… eu contribui. Nu stiu cu ce te ocupi tu, si nici nu ma intereseaza, insa eu am o activitate productiva, in vederea careia m-am asociat cu altii, cu care inteactionez pe baza de contract liber-consimtit. Oameni liberi care aleg sa coopereze.
Daca ceea ce spui tu despre bunuri publice ar fi adevarat, atunci ti-ai spus singur o problema. “Buna guvernare e un bun public”; “bunurile publice sunt furnizate prea putin”. Nu vezi contradictia? Daca oamenii sunt prea haini ca sa furnizeze bunuri publice, de ce te-ai astepta de la politicieni, cunoscuti excroci, sa o faca?
Cat despre respectul pentru celalalt… el incepe prin a accepta ca nu e in regula sa constrangi oameni liberi sa se supuna viziunii tale politice totale. Oamenii platest taxe, si platesc cat platesc, pentru ca altfel ajung la bulau. Taxarea nu e voluntara, ci e sub amenintare. Daca nu ma crezi, incearca sa nu platesti.
Civilizatia e procesul prin care tirania colectivului se restrange si spatiul autonomiei individuale creste. In trecut, a fi homosexual era o crima impotriva comunitatii. Acum e ceva ce tine de privat. In trecut, adulterul era o crima. Nici ei nu vedeau diferenta intre o datorie morala si una legala. Acum, de bine de rau, numai executam adulterinele.
Tot ce cere liberal este extinderea civilizatiei si-n zona activitatii productive, a economiei. Tocmai respectul pentru individ, decenta, si o minima intelegere a proceselor economice (dintr-o perspectiva alta decat cea marxista), ne dau incredere in superioritatea morala a unei sistem bazat pe alegere libera, un sistem al spatiului privat/initim, al asocierii bilateral consimtite.
Cat despre “rascoala saracilor”, cu care tot ne ameninti, ea a avut loc in regimuri monarhice absolutiste (Rusia, ca tot veni vorba) si in regimuri socialiste/egalitare/morale (URSS). Ele nu au avut loc in tari capitaliste, singurele tari in care, defapt, beneficiile cresterii economice au fost larg raspandite.
Doar in tarile capitalista, ceea ce era lux pentru o generatie, a devenit trivial si universal valabil pentru generatia urmatoare (ex. cuptorul cu microunde, McDonalds, etc.) Si pentru ca tot veni vorba de McDonalds… pana in sec. 18 problema era inanitia. Acum ne plangem de obezitate. Avem prea multa mancare. Vai! Capitalism ticalos!
Asa ca, normal ca nu ne impresioneaza preocuparea morbida a unora pentru venituri… fie ele asa inegale cum sunt.
Fiordean Dacian a comentat:
6 Februarie 2007 la 21:02
Doru, as adauga (punctual) la cele spuse de Gabriel (punctele pe care nu le-am atins au deja raspunsul lui Gabriel):
1. Cel mai mare filantrop al timpurilor noastre este un capitalist, ai auzit cu siguranta de el. Problema ‘donatiilor’ prin taxare sufera de o si mai mare problema: daca dau 10 lei pt. copiii din canale, doar 3 lei ajung la ei, restul folosesc la plata functionarilor care trateaza ‘dosare’. Capitalistu’ de care vorbeam mai sus s-a decis sa imparta cu mana lui, in mod direct, fara vreo constrangere. Ca despre apararea proprietatii, nu-ti cere nimeni sa te preocupi tu de proprietatea altcuiva, ci e treaba lui sa se ocupe.
2. Statul trebuie sa garanteze intr-adevar dreptul la viata si proprietatea. Nimeni n-o sa-ti spuna altceva, si deci e nevoie de institutii. Problema e ca institutiile alea se intand uneori prea mult. Nu exista dreptul la ‘locuinta’ de exemplu, cred ca aici e confuzia. Daca inteleg bine, tu ceri ceva de genu’: in momentu’ in care te-ai nascut, poftim, asta va fi casa ta.
4. S-ar putea sa fi surprins cat de multi capitalisti ar da o farfurie de mancare unui copil din canal. Daca tu cinsideri ca nu e moral sa i se refuze mancarea unui copil de 2 ani, ce te impiedica s-o faci? Cum poate stii, statu’ comunist a incercat sa rationalizeze mancarea intr-o maniera stiintifica, rezultatul il stim cu totii. Dar spune-mi, tu cand te asezi la rand s-ti cumperi un kg. de cafea, de ce nu dai la casa intotdeauna cu 10 lei mai mult decat pretul afisat pe eticheta, ca doar i-ar ajuta pe copiii de 12 ani din Brazilia sa aiba 2 mese pe zi, in loc de una?
8. Nu e nimic in neregula, doar ca nu apar. Tocmai din cauza ca nu poti cere taxa cuiva sa mearga pe strada, nu apar asemenea bunuri publice. Sint oferite in cantitate prea mica. Si ar costa enorm sa impui taxe. Dar, daca poti, fa-o. Te si sustin. Dar nu experimenta pe 20.000.000, unde locuiesc eu.
Sigur, sint mai multe definitii pentru bunuri publice si modele matematice precise, dar cred ca e clar ce vreau sa spun: bunurile publice sint oferite prea putin. Buna guvernare, bunele legi sint bunuri publice. Sigur ca nu pot toti romanii sa emigreze in Elvetia, dar cei nascuti acolo se bucura de buna guvernare, chiar daca nu contribuie, ca cetateni. Asta e din manual.
Asta e neclar: la noi in tara sint grupuri de interese care controleaza statul si bunurile publice sint oferite foarte putin si prost. Cred ca cetatenii ar trebui sa isi faca treaba mai eficient.
8. Nu vad vina liberalismului aici: liberalismul incurajeaza concurenta (adica bunuri multe) care atrage dupa sine scaderea preturilor (fata de situatiile monopoliste - de stat sau private).
Iulian MANEA a comentat:
7 Februarie 2007 la 23:02
Sorin,
Un articol cu un forum acesibil si fara reactie nu trebuie scris. Cum stii asta? Pur si simplu scriindu-l. Cum stii dinainte ca oamenii vor reactiona? Crezand. In ce? Aici fiecare va raspunde. In ce crezi tu? Nu stiu, desi are mare importanta pentru mine, dar nu in acest context. De ce? Pentru ca multi cred ca exista libertate fara credinta. Este?
Liberalism are un forum extraordinar, creat, cred eu, din dorinta de a pune la dispozitie loc de discutie: pentru coerenta, discutia colaterala articolului de fata s-o purtam acolo.
Iulian MANEA a comentat:
7 Februarie 2007 la 23:02
Lasand la o parte divagatiile anterioare lansate pentru a directiona altundeva si cu temele specifice discutiile sau polemicile, cred ca Sorin CUCERAI lanseaza o tema veche, daca veche putem considera epoca in care, ca model planetar, a nu muri de foame nu mai era o problema de masa. Era epoca in care proletarul era exploatat la maxim (se zice) dar tot ce era nonproletariat se dorea asta (cu agricultura se murea de foame). Era epoca in care lumea se bucura c-ar putea asigura “paine si maine” (nimic nu era sigur la vremea aceea, putina istorie, domnilor).
Acum, ce vreti? Aveti multe. Copiilor ce lasati? Nimic.
Am uitat, multi dintre noi, am uitat (ma refer la cei care n-am dorit) sa avem copii.
Iulian MANEA a comentat:
8 Februarie 2007 la 00:02
Prosperitatea este un produs individual. Contrar obisnuintei, cred ca si unii din cei mai bogati pot risipi, inconstienti, in decursul propriei vieti, darul primit de la parinti cum, de asemenea cred, ca indiferent de conditii, unii saraci pot crea bogatii in jur. E dat, e lipsa sau puterea vointei in cele doua cazuri, nu stiu sau mai bine zis nu am invatat din carti: pe acesti oameni i-am intalnit si ei scriu istoria.
Noi, ceilalti, suntem umbre…
Iulian MANEA a comentat:
8 Februarie 2007 la 00:02
Numai ca eu muncitorul mi-am luat niste lucruri pe care nici nu mai stiu daca le-am dorit sau nu, acum nu mai are importanta, pentru ca erau rezultatul platii pentru munca pe care am facut-o. Vecinul meu, care nici gand sa mearga la munca (e greu sa-ti gasesti de munca, zicea, cand stateam la o bere: eu taceam, am fost la acelasi interviu) era normal, zice el, sa-i spele nevasta rufele cu masina automata: asa-s vremurile. Ca el sunt multi, e democratie si obtine masina de spalat dorita pentru care eu am muncit din greu. O fi bine, o fi rau? Nu mai stiu. Totul e de domeniul trecutului. Cu prietenul meu, vecinul, impart de multa vreme acelasi butoi de bere de cand am zis ca munca nu mai e pentru mine. Decat sa duc eu pe altii in spate e bine sa ma duca altii pe mine. Cat va mai tine…
Ce bine ca n-am copii sa gandesca ca mine…
(Cacofonia e intentionata si am copii.)
Ionut Sterpan a comentat:
8 Februarie 2007 la 16:02
Imi permit sa rezum argumentul domnului Iulian Manea, mi se pare important. Cresterea productivitatii (datorata doar celor care muncesc) duce la scaderea preturilor (de care beneficiaza si cei care nu muncesc). Este unul din multele mecanisme de redistributie sau egalizare ale pietei libere, nu ale statului. Cu alte cuvinte redistributia nu este doar la mila celor bogati intr-o ordine clasic-liberala.
doru a comentat:
11 Februarie 2007 la 16:02
D-le Mihalache,
Multumesc pentru raspuns. Acum cred ca fiecare dintre noi intelege mai clar pozitia celuilalt. Voi incerca sa concentrez argumentele mele:
1. Teoretic si moral:
a. Ceea ce spuneti Dv. este corect. Problema, cum o vad eu, este ca ignorati cealalta fata a realitatii. De exemplu, eu nu aleg intre a sustine politic o situatie in care Dv. sinteti obligat sa platiti taxe si o situatie in care nu sinteti obligat sa platiti taxe. Aleg politic intre o situatie in care platiti taxe si din ele sint oferite bunuri publice si ajutor minimal pentru saraci si o situatie in care nu platiti taxe si nu sint oferite ajutor minimal, justitie, etc. Dv. imi cereti sa va sustin dreptul de a nu fi fortat sa platiti taxe pentru ca nu va intereseaza ceilalti oameni. Dar exista o contradictie. De ce mi-ar pasa de 10% din venitul Dv. (care oricum se datoreaza si guvernarii, nu numai Dv. personal) mai mult decit imi pasa de viata unor oameni? Eu sustin ca viata precede proprietatea. Oamenii sint proprietarii, si daca nu ii respecti pe ei cit sa le salvezi viata cind o poti face cu usurinta, sigur vor fi probleme si cu apararea proprietatii.
b. Piata libera poate exista numai in cadrul unor institutii care sa o faca sa mearga. Ea nu apare spontan. Noi trebuie sa cooperam pentru a crea asemenea institutii, care nu pot fi cumparate pe piata libera.
2. Practic:
a. Singurul exemplu de tara fara stat pe care il stiu este Somalia. Ar mai fi de vazut New Orleans dupa uragan si unele regiuni din fosta Uniune Sovietica dupa caderea Uniunii. Nu e de dorit. Nici vorba de libertate. Iar taxe mi-e teama ca se platesc, cu adevarat cu pistolul la timpla. In schimb, tarile civilizate au state puternice, de exemplu Elvetia, Suedia. Eu sustin un stat optimal pentru Romania, mai putin extins decit cel Elvetian sau cel Suedez.
b. Practic, din ce spuneti Dv. rezulta ca nu aveti nevoie de stat pentru o viata buna si libertate. Dar cum ar arata aceasta situatie? Pentru ca, puteti sa va eliberati de statul roman cu ajutorul unei armate particulare, sa va aparati proprietatea cu o politie particulara, sa folositi moneda si sosele particulare. (SUA si UE sint tot structuri statale). De ce mai scrieti pe site, daca puteti face totul sa se intimple practic, in domeniul particular? Daca, in schimb, scrieti pe site cautind o cooperare pentru a va cistiga libertatea fata de statul roman, atunci aceasta cooperare nu cumva creeaza din nou structuri institutionale care nu sint oferite pe piata libera de catre sectorul particular?
3. Pozitia Dv. este oarecum simetrica cu cea marxista sau comunista. Am discutat cu asemenea oameni si, pe de o parte aveau dreptate ca ar fi minunat ca fiecare sa aibe dupa nevoi, si ca bogatii adopta strategii care le permit sa abuzeze de puterea lor. Dar, degeaba le spuneam eu ca oamenii trebuie motivati sa produca si ca bogatii nu trebuie omoriti ca sa fie convinsi sa respecte legea, ei o tineau pe a lor. In Romania, din motive care sint explicate in articolul meu nepublicat, opinia publica este polarizata in extreme. Iar solutia este la mijloc. (Marxistii au sustinut si ei ca statul trebuie sa dispara.)
Citeva raspunsuri punctuale:
” Pe de alta parte, insa, nu ai contrazis cu nimic afirmatia mea ca proprietatea privata e mecanismul fundamental prin care oamenii sunt motivati sa produca si sa se asocieze productiv. Intr-o societate in care fiecare are garantat un venit egal, orice ai face, de ce ai mai munci?”
Am spus clar, in mai multe rinduri, ca sustin economia de piata si venituri inegale. De fapt, sustin statul tocmai pentru ca economia de piata exista numai in cadrul unor institutii.
” In lumea anglo-saxona, cea mai capitalista, somajul a fost in medie 5-6% in perioada postbelica. Un minim istoric. Si asta aproximativ invariabila de ce politici au fost urmarite.”
Politicile urmarite au fost atit de incisive incit m-am speriat si eu cind am citit. Eu n-as fi avut curajul sa cheltuiesc atit de mult din fondurile publice. Dar le-a mers, “Marea depresie” nu s-a repetat.
Femeile adultere erau omorite de oameni, inainte de a exista statul. Acum, in cadrul statului, au o sansa mai buna. Statul este un instrument. Depinde de noi daca il putem controla ca sa ne serveasca sau nu.
“Cat despre “rascoala saracilor”, cu care tot ne ameninti, ea a avut loc in regimuri monarhice absolutiste (Rusia, ca tot veni vorba)”
Nu va amenint. Exista deja crime in Romania pentru 10 lei, si destul de multe. Victimele nu se bucura de proprietate si nici de faptul ca asasinul este la inchisoare. Ce e de facut? Daca oamenii mor de foame, asta se intimpla. Iar Rusia, cred ca avea un sistem economic capitalist sub regimul politic tarist. Se faceau afaceri, nu gluma.
Va multumesc pentru gazduirea comentariilor mele, uneori cam lungi, pe acest site atit de viu. Sa auzim de bine.
doru a comentat:
11 Februarie 2007 la 16:02
D-l Fiordean Dacian:
“Statul trebuie sa garanteze intr-adevar dreptul la viata si proprietatea. Nimeni n-o sa-ti spuna altceva, si deci e nevoie de institutii. Problema e ca institutiile alea se intand uneori prea mult. Nu exista dreptul la ‘locuinta’ de exemplu, cred ca aici e confuzia. Daca inteleg bine, tu ceri ceva de genu’: in momentu’ in care te-ai nascut, poftim, asta va fi casa ta.”
Sintem absolut de acord. Va rog, cititi ce am scris. Eu sustin ca trebuie institutii care sa garanteze proprietatea, D-l Mihalache ca nu trebuie. De asemenea, am spus ca trebuie sa oferim mincare copiilor care nu au, nu sa le oferim case personale. Poate ar trebui sa intelegeti si Dv. ce ma impiedica pe mine, dar si pe Tiriac, sa le oferim cersetorilor din Romania ceea ce au nevoie. Lipsa unui stat functional, care se datoreaza incompetentei civice a romanilor.
doru a comentat:
11 Februarie 2007 la 16:02
D-le Cucerai, decizia pe care ati luat-o, de a nu-mi raspunde, este pragmatica. Asemenea decizii va ofera sansa de a avea o cariera de succes in politica, filozofie, sau ca ideolog la dreapta dreptei.
Gabriel Mihalache a comentat:
11 Februarie 2007 la 22:02
Insist asupra distinctiei dintre moral si legal. Treaba mea daca vreau sa ajut. Iar daca vreau sa ajut, vreau sa ajut asa cum consider eu de cuviinta. Vreau sa ajut dar poate nu sunt de acord cu masurile politice propuse de unii sau altii. Poate cred ca unele masuri ar face mai mult rau. De unde concluzia ca nu vreau sa ajut? Din oficiu?
Piata tocmai ca apare spontan, oriunde oamenii pot beneficia din schimburi intre ei. De exemplu, “piata neagra”, ce apare inevitabil in orice regim socialist “serios”, apare spontana si e foarte benefica. Nu ne mai aducem aminte ce bine era ca puteam cumpara meditatii pe pui sau cartuse de Kent?
Piata e spontana. Si e o institutie voluntara. Constrangerea politica nu este necesara ei. Desi poate fi o forma de impunere a dreptului de proprietate, una dintre mai multe.
De ce ar trebui sa va pese de 10% din venitul meu? Pentru ca ar trebui sa va pese de decenta si dreptate. Nu e tot venitul meu datorat mie? E datorat si stapanirii?
Stapanirea da cu un deget pe de-o parte si ia cu pumnul pe de alta parte.
Cum ar arata o societate cu un stat minimal (politie, curti, armata) sua o societate fara stat? Exista o bogata literatura pe tema asta, pe care nu ma simt capabil a o sumariza aici. Inteleg totusi o retinere initiala. Cu aceeasi retinere s-au luptat si republicanii, confruntati cu o lume monarhica.
Fantezia de a controla statul, pentru a face bine cu acest “instrument”, e asemanatoare cu fantezia de a controla ciuma, pentru a face bine cu ea. Tot ce se poate, nu pot si nu vreau sa elimin aceasta posibilitate, la nivel teoretic. Raman totusi profund sceptic.
In rest, ne repetam. M-as putea repeta si eu si sustine ca Marea Depresie a fost un esec al politicii monetare, nu unul al pietei, ca oamenii nu “mor de foame” de la libertate economica, ci din cauza constrangerii politice s.a.m.d. Insa prefer sa ma opresc aici.
In ceea ce priveste articolul, din cate inteleg, nu a fost primit nici unul pe adresa de contact. Mai mult de atat nu stiu nimic.
doru a comentat:
22 Februarie 2007 la 13:02
Stimate D-le Mihalache,
Articolul a fost trimis la contact@liberalism.ro pe 4 februarie 2007. Nu am primit nici un mesaj de eroare si, desi era de dreapta, mi-e teama ca a fost considerat prea de stinga ca sa merite discutat. L-am publicat la http://teoria001.blogspot.com/.
toma rafaela bianca a comentat:
20 Ianuarie 2008 la 15:01
imi place stiinta (*) =:) :@)