Lobby-ul făcut de Asociaţia Producătorilor şi Importatorilor de Automobile (APIA) pentru introducerea taxei pe prima nmatriculare s-a întors împotriva propriilor interese. Românii nu sunt atât de iraţionali, încât să rişte să achiziţioneze o maşină şi să plătească o taxă care peste o lună-două ar putea fi micşorată, dacă nu chiar eliminată.

"Există un fenomen de aşteptare a clarificărilor cu privire la taxa de prima înmatriculare care a condus, în primele trei săptămâni din acest an, la o scădere cu 50% a vânzărilor pe piaţa românească", a recunoscut vicepreşedintele Automobile Dacia, Constantin Stroe.

Anunţul posibilităţii micşorării "birului" a fost făcut chiar de ministrul finanţelor publice, Sebastian Vlădescu. Acesta a adăugat că până la momentul modificării taxei se va plăti cuantumul prevăzut în Codul Fiscal aprobat de Parlament şi că, în cazul micşorării acesteia, nu are de gând să returneze banii celor care deja au plătit-o.

Opoziţia, responsabilă de politica fiscală a Guvernului

Haosul din jurul controversatei taxe este pus de putere pe seama opoziţiei. Deputaţii din Comisia de buget-finanţe sunt responsabili pentru modificarea tabelelor în urma căreia nou-introdusa taxă s-a dublat faţă de varianta Guvernului, susţine ministrul mediului, Sulfina Barbu. Demnitarul PD afirmă că principala modificare a cuantumurilor a fost operată de "oamenii opoziţiei, de social-democratul Tănăsescu", în urma dezbaterilor din Comisia de buget-finanţe, pe care acesta o conduce. Numai că niciun deputat nu a stat să calculeze şi să elaboreze noi tabele în cadrul lucrărilor comisiei, ci acestea au fost „înaintate”, potrivit unor surse parlamentare, de reprezentanţii APIA, prezenţi la lucrări.

Mercantilism liberal

De altfel, faptul că taxa pe prima înmatriculare este o taxă vamală mascată a fost confirmat indirect de ministrul finanţelor, Sebastian Vlădescu, prin pledoaria sa protecţionistă din cadrul conferinţei de presă de săptămâna trecută. În opinia sa, chiar dacă prin această taxă nu s-a urmărit favorizarea producţiei interne (sic!), argumentele împotriva unei astfel de opţiuni afectează interesul naţional. Motivele invocate sunt demne de un veritabil mercantilist de secol XVI-XVII (împotriva cărora a elaborat Adam Smith „Wealth of Nations”), şi nu ale unui liberal modern: industria auto autohtonă trebuie protejată pentru că aduce încasări mai mari la bugetul de stat, pentru că încurajează dezvoltarea altor industrii conexe autohtone şi pentru că echilibrează balanţa comercială. Probabil că, în noua sa calitate de preşedinte al comisiei de privatizare a Daewoo, Sebastian Vlădescu se teme că fabrica de la Craiova va duce lipsă de peţitori. Ceea ce ar infirma o altă teză a ministrului, care declara că România, prin fiscalitatea sa relaxată, este un paradis pentru investitorii aflaţi în căutarea unui mediu de afaceri prietenos. Din fericire însă, mai mult ca sigur se va găsi şi pentru Daewoo un investitor şi nici Renault Dacia nu va da faliment. Singura lor problemă este că vor fi nevoite să devină mai performante, ele urmând a face faţă concurenţei celorlalte autovehicule noi importate pe piaţă, dar şi maşinilor second-hand cu o vechime redusă, de un an-doi. Asta spre beneficiul consumatorului, care va cumpăra maşini mai performante la preţuri mai mici. Maşini pe care, în prezenţa taxei pe prima înmatriculare, le-ar achiziţiona la preţuri mai mari chiar cu câteva mii de euro, bani care altfel ar fi fost folosiţi în alte scopuri, consum, investiţii sau economisiri, după voia fiecăruia. De altfel, acesta este unul dintre cazurile clasice prin care alocarea resurselor nu este făcută de legea cererii şi ofertei, ci de impozite, o redistribuire prin biruri nu de la bogaţi la săraci, ci invers.

Protecţionism să fie, dar să-l ştim şi noi

În tentativa sa de a apăra interesul naţional, ministrul Vlădescu şi-a exprimat convingerea că "România are nevoie de o industrie auto, aşa cum toate ţările europene au nevoie de o astfel de industrie pe care o susţin la rândul lor. La fel se întâmplă în Germania, Spania sau Cehia", a mai spus Vlădescu. Numai că exemplele alese de ministru contrazic propria sa teorie: Cehia nu are nicio taxă pe prima înmatriculare, iar Germania are o taxă unică, indiferent de capacitatea cilindrică a vehiculului şi de vechimea sa, care se ridică la „fabuloasa” sumă de 25,6 euro. Guvernul spaniol este mai „lacom”, el percepând o taxă unică de înmatriculare, indiferent de capacitate cilindrică şi vechime, de… 66,6 euro. Asta în timp ce în România taxa ajunge la o maşină cu euro 4 de 3.200 cmc produsă în 2006 (veche de un an şi din punct de vedere al mediului la fel de poluantă ca una nouă) la 4.302 euro. Culmea ironiei: aceste date au fost furnizate în cadrul aceleiaşi conferinţe de presă de colegul său de cabinet, ministrul mediului, Sulfina Barbu. Majoritatea ţărilor europene invocate de ministrul mediului care au introdus o astfel de taxă se plimbă deja pe culoarele Curţii Europene de Justiţie, fiind date în judecată de Comisia Europeană pentru încălcarea principiului liberei circulaţii a mărfurilor sau a principiului concurenţei.

Nici nu e de mirare, din moment ce pentru o maşină fabricată de Daimler-Benz în Germania, vândută pe piaţa românească, se plăteşte o taxă de câteva sute de euro, dacă nu chiar peste 1.000 (în funcţie de capacitatea cilindrică), iar pentru o Dacia vândută la Berlin - o taxă de numai 25,6 euro. Şi asta pe o piaţă unică, despre care se zice că a eliminat barierele vamale.

Conservarea Daciilor prin protecţia mediului

Taxa de înmatriculare a fost gândită exlusiv pe considerente de protecţie a mediului, fără vreun scop fiscal, este argumentul suprem invocat de cei doi miniştri. În susţinerea acestei idei, Sulfina Barbu a prezentat o imagine de coşmar a mediului în România: peste 50% din parcul auto autohton este format din maşini cu o vechime de 12-15 ani, cu un grad ridicat de poluare. De asmenea, 70% din poluarea chimică a aerului din aglomeraţiile urbane provine de la autoturisme. Eliminarea taxei de primă înmatriculare ar duce, într-o singură lună, la anularea rezultatelor programului de înnoire al parcului auto, derulat de Guvern în ultimii doi ani, ca urmare a importului unui număr mare de maşini uzate, a continuat ministrul mediului.

"Am ales această variantă, şi nu o majorare a taxelor pe mediu pentru toate autoturismele poluante, pentru că am avut în vedere raportul dintre veniturile populaţiei şi puterea lor de a plăti impozite", a răspuns Vlădescu, întrebat de ce nu a introdus o o taxă pentru toate vehiculele poluante înmatriculate în România.

Numai că ministrul se contrazice, prin introducerea taxei pe prima înmatriculare demonstrând că puţin îl intersează de puterea românilor de a plăti impozitele. Nu toţi românii îşi permit să achiziţioneze maşini noi, iar noua taxă nu face altceva decât să-i sancţioneze în momentul în care vor să-şi cumpere o altă maşină. Iar efectul noii taxe se va întoarce ca un bumerang împotriva elanului ecologist al celor doi miniştri. Este foarte probabil ca un posesor al unei Dacii de 12-15 ani să nu-şi permită cumpărarea unei maşini noi, dar să dispună de banii necesari achiziţionării uneia second-hand. Aceasta este evident mai bună şi mai puţin poluantă decât vechea Dacie. Pus în faţa alegerii între a achita un preţ umflat cu câteva mii de euro de taxa pe prima înmatriculare şi a utiliza în continuare „bătrâna” Dacie, contribuabilul român va opta, probabil, pentru ultima variantă. Astfel, procentul poluant de 50% din parcul auto autohton format din maşini cu o vechime de 12-15 ani va rămâne constant tocmai ca urmare a elanului ecologist al miniştrilor democrat şi liberal. Dacă nu le-ar fi fost „interzisă”, prin noua taxă, achiziţionarea de autovehicule second-hand, poate că o mare parte din deţinătorii de Dacii le înlocuiau, pe cale naturală, şi nu fiscală, pe acestea cu maşini la mâna a doua euro 3 sau euro 4. Astfel, scenariul de coşmar al ministrului mediului s-ar fi transformat într-un film de acţiune în care personajul pozitiv ar fi ieşit câştigător. E adevărat că intriga ar fi avut de suferit, fiind eliminată palpitanta scenă cu procesul de la Luxemburg.

Notă: o variantă mai detaliată a articolului a fost deja publicată în revista Săptămâna Financiară: Cursa infernală cu maşini second-hand