Incurajarile internationale pentru Kareem, studentul egiptean inchis pentru blogging continua. In 27 aprilie, Cato, Hands Across the Middle East Support Alliance, Liberte Cherie, Instituto Bruno Leoni, impreuna cu alte organizatii si indivizi vor sustine demonstratii pro-libertate.
De ce aleg unii sa se preocupe de soarta unui egiptean pe care nu-l vor vedea niciodata? Sigur, egipteanul de 22 de ani este parte a civilizatiei libere intr-un fel in care multi rezidenti teritoriali ai Vestului nu sunt. Dar la nivel personal traim dilema obisnuita - sau il elibereaza, si atunci efortul meu e redundant, sau nu il elibereaza si atunci preocuparea mea e inutila. Deci mai bine ma duc la cinema. Problema apare insa cand descopar ca ma pot bucura de filme ca “300” doar pentru ca stiu ca eu sau altul ca mine face ceva pentru Kareem sau altul ca el. Fara un dram de incredere ca eu sunt mai degraba in tabara “baietilor buni”, nu pot trai emotiile respective si nici intelege mesajul.
De ce ar trebui Kareem eliberat mai degraba decat inchis? Unii se multumesc sa spuna ca libertatea de expresie e un drept fundamental presupunand ca se stiu deja motivele pentru care e un drept fundamental. E interesant de exemplu ca intrarea “freedom of speech” in enciclopedia Stanford e structurata in jurul limitelor dreptului la expresie libera. Si e regretabil ca autorul are si da impresia ca articolul contine argumentele in favoarea liberei expresii. De fapt nu face decat sa citeze concluziile lui J.S. Mill, si sa spuna ca dreptul la libera expresie tine de “demnitatea persoanei”.
O civilizatie libera se erodeaza atunci cand indivizii uita de ce regulile ei sunt reguli bune. De ce Kareem trebuie lasat sa vorbeasca? De ce e importanta libertatea de expresie? CADI si Liberalism.ro lanseaza vizitatorilor si asociatilor invitatia de a contribui la o campanie pro-libertate printr-un raspuns la aceasta intrebare. Pentru multi dintre noi, o lista de motive este importanta intr-un fel mai fundamental decat o lista de semnaturi.
In sprijinul lui Kareem si al civilizatiei libertatii, CADI si Liberalism.ro, va invita sa formulati mai jos (sau pe blogul CADI) argumente in sprijinul libertatii de expresie si sa continuati lista motivelor pentru eliberarea lui Kareem. Vom traduce cele mai bune argumente si trimite lista lui Kareem, sa-i serveasca drept incurajare si in apararea sa.
Ionut Sterpan a comentat:
13 Aprilie 2007 la 23:04
1.
Un motiv pentru a-l ajuta pe Kareem este ca ar putea sa ni se intample oricaruia dintre noi ceva asemanator.
Cum lumea e din ce in ce mai putin izolata, efectele de precedent sunt din ce in ce mai usor raspandite peste continente. Cu atat mai mult sansa de a servi drept precedent pentru dispute viitoare e mai mare in cazurile cunoscute. Deci conteaza cu atat mai mult pentru mine ce se intampla intr-un caz cunoscut precum al lui Kareem. Cazul Kareem ar putea trasa directia disputelor viitoare dincolo de granitele Egiptului. Nu ar fi primul caz de influenta intercontinentala in cazul restrangerii libertatii de expresie, vezi scandalul caricaturilor cu profetul Mahomed din revistele daneze.
2.
Cel mai cunoscut argument (al lui Mill) pentru libertatea de expresie si tolerarea vocilor marginale este legat de evolutia ideilor: ce e azi marginal poate fi maine mainstream.
Patternul evolutiei este cresterea graduala a unei scoli marginale in defavoarea unei scoli mainstream care se erodeaza sub critici si noi cazuri pe care nu le poate explica sau pentru care scoala marginala e mai de ajutor. Dar daca interzici dezbaterea dintre voci marginale si vocea mainstream, sau izolezi vocea marginala, ai putea sa o blochezi tocmai pe cea care s-ar fi dovedit mai buna daca ar fi fost tolerata.
3.
Simpatizez cu Kareem si din alt motiv. O voce marginala precum a unui libertarian cetatean al unui stat social-democrat sau liberal-democrat lupta aceeasi batalie ca si Kareem chiar daca la alt nivel. E tot o batalie pentru capacitatea de a exprima un mesaj.
Pentru ca patternul evolutiv sa se reproduca (pentru ca evolutia sa functioneze), e nevoie de mai mult decat permisiunea formala de a transmite mesaje, anume de intelegerea mesajelor plus dezbatere. Daca exista suficient de mult zgomot incat sa acopere transmiterea mesajului unei voci marginale, nu mai e nevoie de interdictie formala a transmisiei. Tabara marginala nu se poate face auzita si inteleasa de adeptii pozitiei mainstream; capacitatea de expresie fiind frustrata, e intarziata dezbaterea si evolutia. Acelasi efect al tiraniei status-quo-ului e produs in alt fel.
Care este mecanismul de producere a zgomotului?
Intr-un sistem democratic cu presa libera (televiziuni private etc) e suficient de multa putere la centru incat sa se formeze grupuri sau factiunile care sa caute sa castige pozitiile respective si in acest scop sa ofere cel mai mult pentru cumpararea spatiilor media cu audienta cea mai ridicata. Daca puterea rezervata pozitiilor de la centru ar fi nesemnificativa, nu s-ar mai investi in castigarea cursei.
Chiar daca factiunile sau partidele sunt diverse si spatiul media e impartit intre ele, toate taberele transmit in mod neintentionat, dar cat se poate de constant un mesaj comun: pozitia de putere si castigarea ei sunt importante. Indiferent cine castiga cursa, mediatizarea ei continua transmite mesajul ca insasi cursa e teribil de importanta. Soarta mesajelor nerelevante pentru cursa (de exemplu un mesaj artistic subtil) sau a mesajelor care contesta importanta cursei (de exemplu mesajul lui Hayek ca ordinea si bunastarea nu vin de la centru ci sunt rezultatele unui proces de continuu de schimb economic in conditii constante de proprietate privata si liber schimb, centrul nefacand altceva decat sa paraziteze acest proces daca isi aroga mai multe sarcini decat sa garanteze conditiile respective) e usor de ghicit. Asemenea mesaje sunt ignorate. Teoria comunicarii spune ca sunt acoperite de zgomot; sunt neintelese si considerate neimportante de vreme ce semnalul e perceput atat de slab. “Pozitia de la centru e un lucru esential”, pare sa spuna orice ziar sau televiziune. Publicul larg devine prizonierul statu-quo-ului pentru ca din cauza repetitiei infernale a mesajului pro statu-quo, publicul nu poate auzi, nu poate intelege si in cele din urma nu poate lua in serios o opinie marginala care neaga status-quo-ul. Daca mesajul respectiv mai este si suficient de complex incat sa fie inteles usor (asa cum este mesajul libertarian), sansele unei dezbateri reale scad si mai tare.
Motivul 3 explica si o parte din amorteala miscarii libertariene din Romania, de exemplu cea care domneste pe situl Liberalism.ro. E dificil sa te lupti in conditiile unor dezavantaje structurale. E dificil sa accepti ca vei fi ignorat in mod repetat. Inteleg acum, de ce tata spunea “Si? La ce-mi foloseste libertatea cuvantului?”
Atentie insa, argumentul trei nu arata ca libertatea de expresie e inutila (desi ar fi si asta o consolare pentru Kareem, chiar daca perversa) ci doar ca nu e suficienta pentru actiuni de tip outreach. Trebuie combinata cu alte elemente.