Trimite mai departe  Tipăreşte!

Moştenirea lui Dragoş Bucurenci

18 Mai 2007, Ninel Ganea, Trackback, Legatura permanenta

De ceva vreme încoace, stânga românească şi-a găsit un reprezentant intelectual autentic: tânăr, fără tendinţe sau simpatii comuniste (sau cel puţin aşa declară), cu un discurs aproape echilibrat, conectat la marile teme de dezbatere din Occident, cu priză la publicul urban etc.

Dragoş Bucurenci, căci despre el este vorba, loveşte din nou, în numărul de luni al Evenimentului Zilei, în ideea de bază a capitalismului: dreptul la proprietate privată.

În opinia lui Dragoş Bucurenci, proprietatea privată nu trebuie „fetişizată, pentru ca aceia care doresc să reflecteze asupra ei să o poată face”. Acesta ar fi punctul de pornire al reflecţiei sale, iar ideea principală poate fi rezumată în modul următor: atunci când averi foarte mari sunt transmise unor moştenitori, acest lucru afectează egalitatea şanselor, şi ca urmare veniturile obţinute astfel trebuie taxate de stat. Potrivit autorului nostru, impozitarea marilor averi este necesară pentru ca „statul să nu încurajeze apariţia unor întreţinuţi de lux şi să forţeze recircularea capitalului”. În felul acesta, consideră Dragoş Bucurenci, vom avea garanţia egalităţii şanselor.

În sprijinul acestei idei, editorialistul de la Evenimentul Zilei citează cazul lui Bill Gates, care a apreciat că dreptul la moştenire creează o aristocraţie bazată exclusiv pe avere şi, în consecinţă, nu le va lăsa moştenitorilor săi decât o mică parte din veniturile acumulate.

Exmplul lui Bill Gates nu este unul plăcut urechilor pentru susţinătorii ideii de proprietate privată, deoarece reprezintă un caz tipic de capitalist care se întoarce împotriva capitalismului, dar nu voi insista asupra acestui fapt. Lui Gates şi celor ca el li se pot cita o sumedenie de exemple de copii care au ruinat cu metodă venituri fabuloase moştenite de la parinţii lor magnaţi. Nu se poate spune, deci, că nu a circulat capitalul. Cât priveşte decizia fondatorului Microsoft de a nu le oferi moştenitorilor decât o mică parte din averea sa, singurul lucru cu temei care poate fi spus este un vechi poncif: fiecare face ce vrea cu banii săi!

Din aceste motive, la un nivel fundamental, exemplul lui Gates nu are nicio valoare argumentativă şi de aceea voi analiza, în continuare, problema egalităţii şanselor în conexiune cu soluţia propusă de dl. Bucurenci.

În opinia lui, veniturile mari afectează egalitatea şanselor, dar autorul omite să ne spună şi ce anume înţelege prin egalitatea şanselor. În tradiţia liberală, acest concept se traduce prin egalitatea în faţa legii. Atât şi nimic mai mult. Dacă extindem acest concept şi înţelegem prin el o egalitate aproape esenţială (venituri, aptitudini, înzestrări etc), suntem lipsiţi de orice criteriu prin care să distingem ce afectează şi ce nu afectează egalitatea şanselor. Conform lui Dragoş Bucurenci, veniturile mari lăsate moştenire copiilor diluează considerabil egalitatea şanselor. Dar pentru altcineva,  egalitatea şanselor este afectată de moştenirea  genetică a părinţilor. Unii dintre noi arată mai bine şi au mai mult succes la fete sau băieţi. Alţii sunt mai înzestraţi
intelectual şi fac faţă cu succes la examene, ocupă posturi mai bine plătite etc. Conform logicii folosite de Dragoş Bucurenci, ar trebui ca aceşti oameni să fie taxaţi pentru a nu afecta egalitatea şanselor. În fond, de ce ar trebui ca veniturile să fie singurul criteriu prin care evaluăm eficacitatea egalităţii? Frustrările şi complexele pot fi mult mai mari în cazurile descrise mai sus, decât atunci când diferă venitul.

Egalitatea esenţială nu poate fi atinsă pe acest pământ şi nimic nu poate fi mai benefic pentru dezvoltarea economică, socială şi culturală a umanităţii (un cuvânt sensibil pentru intelectualii de stânga), decât o inegalitate care se opreşte în faţa legii.

Şi din punct de vedere tehnic, soluţia editorialistului de la Evenimentul Zilei prezintă o mulţime de dificultăţi. „Care este suma de la care trebuie impozitată moştenirea? Trebuie taxate doar veniturile monetare sau şi cele imobiliare?”. Totuşi, dincolo de aceste întrebări legitime, rămâne o nelămurire: de ce am vrea ca statul să ia din veniturile unor oameni pentru a le transfera altora? Persoanele care vor primi o parte din veniturile deturnate de la moştenitori au vreun merit?– asta ca să folosim obiecţiile pe care Dragoş Bucurenci le ridica împotriva moştenitorilor.

Chiar dacă autorul nostru susţine că nu vrea abolirea dreptului de succesiune, „ci taxarea drastică a moştenirilor astronomice”, este greu de înţeles ce mai rămâne din dreptul de proprietate şi, implicit, din dreptul la succesiune, dacă propunerea sa ar fi pusă în practică. „În ce priveşte moştenirea, ca şi în cazul proprietăţii, problema apare când statul permite exercitarea nelimitată a acestui drept”, afirmă Bucurenci.

Ceea ce este îngrijorător la tipul acesta de articole şi argumente este influenţa lor din ce în ce mai mare. Tot mai mulţi intelectuali români descoperă că, pe lângă beneficiile extrem de reconfortante ale unor burse în străinătate, se pot obţine o sumedenie de avantaje şi din preluarea "dezinteresată" a unor idei de stânga contemporane: egalitatea şanselor, discriminarea pozitivă, drepturile animalelor, încălzirea globală ş.a.m.d.

 

11 comentarii la “Moştenirea lui Dragoş Bucurenci”

  1. Fiordean Dacian a comentat:
    20 Mai 2007 la 10:05

    E clar ca in multe state din UE aceste practici propuse de Bucurenci o sa fie curente in viitor. Ele apar din ce in ce mai mult in discursul si chiar in programele politice. A fost si pe forumul liberalism.ro un exemplu al lui Johnny Holliday, artist francez exilat in Elvetia. Socialistii francezii propuneau taxarea ‘bogatilor’ care traiesc in afara granitelor?! dupa ce-au strans avere si incearca sa se substraga ‘impozitului cetatenesc’. Toate aceste frustrari se vor transforma intr-o lupta intre cei ce detin capitalul si socialisti, presiuni asupra legiferarii unor astfel de practici din partea statului, etc. Totusi, e important ca azi existe posibilitatea ‘iesirii’ din sistem (din interiorul granitelor statului cu astfel de practici) a celor care nu doresc sa se supuna. Asta poate crea o anumita competitie intre state si atragerea ‘averilor’ - Tony Blair, desi om de stanga, a primit cu bratele deschise tot felu’ de miliardari in Anglia, fara sa le creeze probleme de genu’ celor de care vorbeste Bucurenci.
    Ninel, in articol nu atingi chestiunea asta: mobilitatea in UE e destul de mare azi, poate asta avea efecte pozitive asupra mostenitorilor care nu doresc sa se supuna unor astfel de agresiuni?

  2. ninel a comentat:
    21 Mai 2007 la 07:05

    Cat timp exista o competitie fiscala, mobilitatea in UE poate avea efecte benefice nu doar asupra mostenitorilor. Dar, repet, problema fundamentala este cea a taxarii, de unde si discutiile tot mai intense privind o “armonizare fiscala” la nivelul UE

  3. Radu Şimandan a comentat:
    22 Mai 2007 la 15:05

    Viziunea dlui Bucurenci despre stat şi proprietate este greşită din capul locului. Statul nu permite exercitarea dreptului de proprietate. Conceptul de proprietate este anterior statului şi în consecinţă tot ce poate face statul este recunoaşterea acestei realităţi şi crearea cadrului de exercitare a acestui drept.
    În ce priveşte anxiogenia ideilor socialiste (i.e. de confiscare a proprietăţii), ea este cât se poate de firească: cum aş mai putea eu dormi liniştit ştiind că un grup de oameni se gândesc să se folosească de puterea de constrângere a legii pentru a hotărî cum pot eu să îmi folosesc proprietatea mea legitim dobândită?
    Confuzia voită pe care o face autorul la finalul articolului între stânga (i.e. socialism) şi democraţie nu este lipsită de semnificaţie. Regula de luare a deciziilor colective prin majorităţi simple nu poate să fie decât pe placul socialiştilor: cum altfel ar putea ei să înzestreze cu putere de lege toate tentativele de confiscare a proprietăţii făcute în numele sporirii egalităţii de şanse?

  4. Cristi M. a comentat:
    22 Mai 2007 la 19:05

    Observ o situatie paradoxala: desi toti acesti intelectuali care imbratiseaza ideile socialiste din Europa de Vest nu sunt nici unul dezinteresati si nici sinceri, ei parca sunt acum mai atragatori (decat, de pilda, cei care scriu pe liberalism.ro). Si nu este numai faptul ca ideile stangii radicale ar parea mai atragatoare. Minciuna nu este atragatoare decat limitat, daca adevarul este rostit frumos si raspicat. Iar aici eu vad o buba: scrierile “mincinosilor” (folosesc ghilimele pentru ca este o formulare noua, nu pentru ca ei ar fi mincinosi doar intre ghilimele) sunt mai atragatoare, stilistic si din punct de vedere al accesibilitatii…

  5. ninel a comentat:
    23 Mai 2007 la 08:05

    ai dreptate Cristi M. cei mai multi intelectuali de stanga scriu mult mai bine, dar exista si exceptii (la noi Patapievici, Steinhard, C. Comanescu, etc). Totusi acest lucru are o explicatie: majoritatea celor de stanga au o formatie literara, pe cand la dreapta se folosesc argumente economice si din filozofia politica. In concluzie, acestea sunt mai greu de comprimat intr-o formula stilistica memorabila sau cel putin placuta. Cum ar suna “lasati spaima de rosu bovinelor” intr-o versiune opusa ideologic?

  6. Fiordean Dacian a comentat:
    24 Mai 2007 la 14:05

    Off topic: ninel, eu cred ca-ti trebuie curaj si o anumita doza de inteligenta ca sa fii liberal. Intelectualii aia de stanga, ce scriu frumos, mie nu-mi inspira prea multa incredere. Stanga induioseaza pt. ca vorbeste despre mizeria umana, insa la gasit solutii-s cam pe spate (le rezolva cu ‘milostenia altora’, sau in cazul celor mai cinici, cu tortura si forta bruta, indreptata impotriva dizidentilor, evident).

  7. Marcus a comentat:
    25 Mai 2007 la 11:05

    Stanga apeleaza la sentimente, iar capitalistii la ratiune, la reflectie. Daca n-ar fi asa, cum ar fi reusit socialistii sa fie atat de populari? Majoritatea oamenilor se conduc dupa instinctele de moment; de aia democratia asta e imorala: oamenii cei mai valorosi, adica cei care gandesc, se supun celor care nu o fac.
    Oamenii sunt atat de impresionati de discursul tip-Charles Dickens fara a-si da seama ca e impotriva lor; un exemplu ca fix asa se intampla e treaba asta cu protectia animalelor (si neglijarea oamenilor, in consecinta). Ieri zbiera o nebuna la un bloc vecin dimineata, cand incercam sa dorm, ca venisera hingherii sa ridice doi maidanezi de pe strada. “Criminalilor! Nu aveti mila!” zicea ea, de se auzea in toate colturile cartierului.
    Eu ma intreb care e psihologia unor oameni gen Bucurenci. Cand analizeaza, efectiv, consecintele in toate planurile ale gandirii lor, de ce nu se opresc? De ce isi pun un val in fata, si refuza sa vada realitatea asa cum este? In fond, nici nu e chiar asa de greu… Eu ii banuiesc de ipocrizie, sau cel putin de un exces de sentimentalism.

  8. nicky a comentat:
    27 Mai 2007 la 21:05

    Dl Bucurenci greseste chiar si cand il da exemplu pe Bill Gates. Sau cel putin exemplul este unul nefericit in contextul abordarii pe care o propune asupra proprietatii private. Iata de ce. Bill Gtes poate face orice cu averea sa. Tocmai pentru ca este proprietar poate sa o instraineze cum si cui doreste. Faptul ca Bill Gates a ajuns la o asemenea concluzie poate avea o posibila explicatie in faptul ca a realizat ca nu are copii la fel de “dotati” ca el. Si atunci nu doreste sa lase averea pe mana lor. Nu-mi miroase a exces de generozitate gestul sau ci mai degraba a egoism tipic capitalist.
    A propune ca averile foarte mari sa fie impozitate de stat pe motivul asigurarii egalitatii de sanse mi se pare o idee stupida. Daca prin egalitate de sanse intelegem cresterea sanselor unora in detrimentul altora, atunci dl. Bucurenci ar trebui sa analizeze un pic stimulentele pe care le genereaza redistribuirea averilor asupra beneficiarilor. Sunt zero. Sa luam un exemplu. Ce stimulente au somerii pentru a-si cauta un loc de munca atata vreme cat, in virtutea egalitatii de sanse, statul ia o parte din banii celor mai norocosi, care au un loc de munca, pentru a-i pune la dispozitia celor carora providenta nu le-a suras? Teoria hazardului moral, din perspectiva austriaca si nu mainstream, demonstreaza clar ca atunci cand guvernul redistribuie veniturile ucide stimulentele atat pentru cei care sunt harnici, norocosi, inspirati si acumuleaza averi cat si in planul celor care se simt “asigurati” pe polite platite de cei mai norocosi decat ei.

  9. zbagang a comentat:
    28 Mai 2007 la 11:05

    Bucurenci are mmare dreptatre si curaj.

  10. Serban a comentat:
    28 Mai 2007 la 14:05

    Realitatea este ca sistemul social nu este echitabil, iar propunerea lui Dragos Bucurenci nu e doar o aberatie socialista. Exista o argumentatie in spatele ei, iar aceasta argumentatie trebuie demontata atent. Nu e ok sa dezvuam o atitudine pt ca o consideram socialista (nu vreau sub nici o forma sa acuz pe nimeni, doar vreau sa subliniez ca “atitudinea” analizei critice nu trebuie sa fie bazata pe nici o prejudecata).
    In primul rand inegalitatea sociala exista, si da este posibil ca un individ sa trebuiasca sa munceasca 20 de ani sau o viata intreaga, pentru ce un altul are din start. Asta e un fapt. Pe de alta parte, faptul ca exista si altfel de inegalitati (frustrari, talente, frumusetze etc.) nu inseamna deloc ca nu am putea sa incercam sa reglam acele inegalitati care pot fi reglate, de vreme ce acestea in mod clar nu pot fi reglate.
    Acestea fiind spuse, nu consider principiul moral din spatele propunerii ca fiind gresit, problemele apar din cauza agentului.. statul, si din cauza abuzului asupra omului care a produs valoarea. Statul este un agent total inechitabil, pentru ca el preluand, mare bucata din averea lasata mostenire nu asigura de fapt echitabilitatea scontata, si in plus preia in mod abuziv, in numele colectivitatii, fructul muncii altuia.
    In fapt, poti alege sa lasi cui doresti, valoarea, de orice fel pe care o produci in viata, iar daca este just sa donez averea mea de 1 milion de euro unui spital pt batrini, de ce e mai putin just sa o donez fiului meu. In fond e valoarea produsa de mine, pe riscul, timpul si viata mea. Daca altcineva vrea ceea ce eu am obtinut, poate sa imi urmeze exemplul sau sa se foloseasca de propria capabilitate. Daca justitia sociala este o valoare in care eu voi crede, poate ca imi voi impartii averea intre saraci, si cei care cred asta pot sa incerce sa ma convinga.
    Finalmente mai exista si problema eficacitatii. Nu voi realiza nimic, decat voi arunca bani pe birocratie si politici publice ineficiente. Nu o sa fac pe nimeni fericit cu ajutoare de la stat, sau cupoane de masa (compensatiile obtinute prin taxarea mostenirilor), singurul mod real de a ajunge la un nivel echitabil, este asumarea riscului si muncii implicata in producerea valorii materiale (daca respectivul individ o doreste). Oameni dependenti de ce produc altii, raman la fel mult intr-o margine sociala.

  11. BlindGirl a comentat:
    16 Octombrie 2007 la 22:10

    Din cate citisem eu in alta parte Bucurenci e adeptul ideii asteia pur teoretice si e constient de imposibilitatea aplicarii ei in mod real si de miile de probleme rezultate in cazul incercarii punerii lor in aplicare (probleme nerezolvate de destule state/ganditori/savanti etc in atatia ani de stanga). Poate ma insel.

    Eu impartasesc ideile lui Radu Şimandan intr-o versiune mai blanda, dar convinsa de dreapta. In capitalism si de la 0 se poate lupta si de pe un munte de bani ca sa devii ceea ce vrei. Nu stiu sincer de unde e mai usor…

Lasa un comentariu

XHTML: Se pot folosi urmatoarele tag-uri: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <code> <em> <i> <strike> <strong>

Ghid pentru comentarii

  • Nu este permis ca o persoană să comenteze sub mai multe nume.
  • Este interzisă propaganda politică în favoarea sau împotriva unui partid politic sau politician.
  • Mesajele cu continut publicitar sunt interzise.
  • Este interzis orice atac la persoană.
  • Nu trimiteţi mesaje cu conţinut personal sau irelevante pentru subiectul articolului.
  • Dacă regulile de mai sus sunt încalcate voit sau repetat, persoanelor în cauză le va fi blocat accesul la site.
  • Administratorii liberalism.ro îşi rezervă dreptul să modereze comentariile oricum consideră de cuviinţă.
  • Eventualele comentarii, sugestii sau plângeri legate de acest regulament sau de administrarea siteului pot fi formulate în cadrul acestui forum.
Închide
E-mail