Consiliul Suprem de Apărare a Ţării a fost convocat la cererea preşedintelui Traian Băsescu pentru a analiza situaţia creată de secetă şi a lua măsuri pentru a combate efectele sale negative. După asigurarea unei justiţii independente sau a unor resurse energetice adecvate ritmului intern de consum, încă un domeniu civil intră în mod curios pe agenda unei instituţii ale cărei atribuţii se reduc statutar la a dezbate, formula şi implementa strategia naţionala de securitate.

Schite de idei:
1. Actuala Constitutie e defectuoasa, permite interventia excesiva a politicienilor in viata privata a oamenilor (vezi interceptarea corespondentei private si in general statutul proprietatii private care poate fi oricand transformata prin lege organica in bun de utilitate publica). Orice politician, oricat de bine intentionat ar fi, isi urmareste maximizarea preferintelor idividuale si va […]

„Cu cine ţii?” Iată o întrebare care are sens când vine vorba de fotbal, de tenis sau de snooker. Totuşi, ea e perfect absurdă când este pusă cu referire la politică. Desigur, într-un regim parlamentar politica este şi ea o formă de competiţie. Însă diferenţele dintre competiţia politică şi cea sportivă sunt importante.

Abandonarea completă a sistemului de pensii prin repartiţie şi trecerea la sistemul prin capitalizare, dublată de asumarea de către stat a “datoriei publice” către actualii pensionari, ar reprezenta adevărata reformă a pensiilor din România.

“Indiferent ce opinii aveţi, pro sau contra-Băsescu, exercitaţi-vă dreptul de vot la referendum!”, ne-au îndemnat politicienii, dar şi jurnaliştii, la unison. Retorica (in)formatorilor de opinie a transformat un drept, pe care un individ decide dacă şi-l exercită sau nu, într-o obligaţie: dacă nu votezi, nu exişti! Dintr-o cetate de indivizi suverani, sofiştii publici ne-au transformat într-o republică de supuşi. Nu întâmplător, termenii cu care sunt etichetaţi cel mai frecvent românii în ultimul timp de către politicieni sunt cei de „ alegători” şi „contribuabili”. Motivaţia e simplă: alegătorii au “obligaţia” de a-i vota, iar contribuabilii - de a-i plăti.