“Indiferent ce opinii aveţi, pro sau contra-Băsescu, exercitaţi-vă dreptul de vot la referendum!”, ne-au îndemnat politicienii, dar şi jurnaliştii, la unison. Retorica (in)formatorilor de opinie a transformat un drept, pe care un individ decide dacă şi-l exercită sau nu, într-o obligaţie: dacă nu votezi, nu exişti! Dintr-o cetate de indivizi suverani, sofiştii publici ne-au transformat într-o republică de supuşi. Nu întâmplător, termenii cu care sunt etichetaţi cel mai frecvent românii în ultimul timp de către politicieni sunt cei de „ alegători” şi „contribuabili”. Motivaţia e simplă: alegătorii au “obligaţia” de a-i vota, iar contribuabilii - de a-i plăti.
Ceea ce nu vor ei să recunoască e faptul că, pentru a distribui liniştiţi resursele, pentru a-şi justifica intervenţionismul în economie şi în viaţa privată, politicienii au nevoie de legitimitatea pe care le-o dă votul. Numai că neprezentarea la urne este şi ea un vot. Unul de blam însă!
Elitele politice refuză să accepte faptul că românii participă zilnic la o mulţime de referendumuri. Numai că acestea nu sunt politice, ci economice şi suspendă nu politicieni, ci companii. Iar când piaţa este ocupată de oligopoluri care sacrifică din calitatea produselor la umbra înţelegerilor din spatele uşilor închise, consumatorii dau un vot de blam, abţinându-se de la a mai cumpăra. Pragmaticieni ai concretului, politicienii, din motive populiste, intervin şi impun standarde de calitate. Numai că aceste standarde au fost negociate cu oligopolurile, iar singurul efect al intervenţionismului este majorarea preţurilor, dublată de consolidarea poziţiei companiilor deja existente pe piaţă. Pentru că orice nou intrat trebuie să îndeplinească respectivele standarde, iar costurile pornirii unei noi afaceri vor fi mult mai ridicate. Politicienii sunt, la rândul lor, produsul unui oligopol, reprezentat de partidele politice. Puse în faţa unui vot de blam, partidele preferă să impună standarde - vot uninominal, referendum constituţional, referendum de demitere a preşedintelui etc… Ca şi în economie însă, intervenţionismul aduce costuri suplimentare şi, foarte probabil, noile reguli vor fi făcute în favoarea oligopolului, aflat în dublă (im)postură - şi jucător, şi judecător.
În economie, când producţia internă este slabă calitativ, există oportunitatea achiziţionării de bunuri de import. Şi în politică există această posibilitate, fiindcă entuziasmul românilor faţă de UE nu se explică printr-o încredere necondiţionată în instituţiile europene, ci printr-o dezamăgire profundă faţă de clasa politică autohtonă. În urmă cu două secole, România a importat o întreagă familie regală. Pentru că, la acea vreme, românii erau conştienţi că libertatea nu înseamnă în primul rând dreptul de a alege cine te conduce, ci dreptul de a alege indiferent cine te conduce!
Articolul a fost deja publicat în revista Săptămâna Financiară:
http://www.sfin.ro/articol_8712/in_apararea_absenteismului_.html
moromete a comentat:
14 Iunie 2007 la 10:06
Prezenta la vot nu e un act necesar politicienilor. Daca eu merg la vot si dau un vot alb sau anulat nu aduc avantaj vreunui politician si nici clasei politice. Cei care nu se prezinta la vot pot sa fie ignorati in logica democratica deoarece cei care nu se exprima nu pot sa fie luati in considerare. Este imposibil de ignorat insa un numar foarte mare (sa ne gandim ce s-ar fi intamplat daca jumatate dintre cei 55% care nu s-au exprimat la referendum ar fi venit la vot si ar fi anulat buletinul) de voturi care nu pot sa fie folosite de nici un reprezentant al clasei politice. De accea cred ca prezenta la vot trebuie incurajata in timp ce votul alb/anulat trebuie promovat ca mod de exprimare al nemultumirii publice…
andy a comentat:
14 Iunie 2007 la 12:06
Un articol care trage aceeasi concluzie gresita si foarte partinitoare, gen Cristoiu-Stan-Badea et comp. De unde si pina unde “Numai că neprezentarea la urne este şi ea un vot. Unul de blam însă!” ? As fi tare curios sa vad argumentatia riguroasa, care sa demonstreze afirmatia dintre ghilimele. Mult mai aproape de adevar e comentatorul dinainte, moromete, abia prezenta la vot, dublata de un mod clar de a-si manifesta nemultumirea fata de “miza” votului ( de exemplu prin anularea voita ) ar insemna un mesaj de blam adresat clasei politice. Neprezentarea are drept posibile numeroase cauze, una foarte probabila fiind lipsa totala de implicare civica a alegatorului. Pur si simplu e “deconectat” total de viata politica si sociala, nu cunoaste mai nimic din ceea ce e cu adevarat in interesul sau. Nu credeti ? Aruncati un ochi pe textele insipide produse de concetateni in jocul acela insipid, “Tu faci realitatea”. Putini stiu sa construiasca, sa “faca realitatea”. Marea majoritate scriu doar ceea ce si-ar dori sa existe in jurul lor, habar n-au cum, efectiv, s-ar putea ajunge acolo. Stiu cum arata pestele, habar n-au de undita. Sa-si bata capul altii, nu conteaza cine, nu conteaza cum, dar e de datoria “cuiva” sa-i livreze pe tava mult dorita Romanie in care sa merite sa traiesti…
Codru Vrabie a comentat:
14 Iunie 2007 la 14:06
imi pare rau ca nu pot fi de acord (in totalitate), Florin… desi nu aduci in discutie votul nul, ma bucura ca a facut-o /moromete/… eu militez, printre prietenii mei, pentru votul nul, de prin 2003…
mi-a placut, insa, analogia cu piata… si vreau s’o duc mai departe: pe piata, pentru a cumpara ceva, am nevoie de bani… daca am bani si decid sa nu cumpar, asta lasa urme in conturi… in politica, pentru a alege ceva, folosesc voturi… daca votul meu nu lasa urme (fiindca am stat acasa), e ca si cum, in piata, n’am bani, da’ judec doar exponatele din vitrine
asta e motivul pentru care absenteismul nu e o solutie, ci mai degraba votul nul… cu votul nul “las urme in conturi,” adica demonstrez fara echivoc faptul ca nu-mi place oferta… abia atunci cand 55% voteaza nul (desi eu cred ca si 25% ar fi suficient), politicienii se vor simti constransi sa-si schimbe oferta politica… altfel, sa nu-mi spui ca un producatori de pantofi se sinchiseste de parerea celor fara bani, care se uita prin vitrine, nu-i asa?!?
toate cele bune! –Codru
Bogdan Enache a comentat:
14 Iunie 2007 la 14:06
Andy argumentarea pe care o cauti este simpla : de ce sa pierd timp si alte resure ca sa scriind o scrisoare unei firme de inghetata ca produsele ei sunt infecte cand pot pur si simplu sa nu le cumpar ? similar, de ce sa investesc timp ca sa bag in urna un vot nul cand pot transmite acelasi mesaj cu costuri zero ? Nu est mai rationala a doua alternativa ? De unde atatea acrobatii conceptuale si fetisim procedural ?! - Si inca ceva : civismul cu forta nu se cheama civism, cel putin daca s-a depasit epoca educatiei socialiste, cu atat mai mult cand esti chemat sa votezi aceiasi oferta de figuri odioase (de la criminali in masa la ilustri saltimbaci) care debiteaza pe mai multe voci despre “binele general” pe care vasazica il intrupeaza si in care nimeni nu crede, nici cel mai prostanac cetatean care “face realitatea” in Piata Universitatii, un instinct laudabil, suficient sa il transfigureze, fie si numai o clipa, chiar si pe cel mai sarac cu duhul dintre ei intr-un filozof.
andy a comentat:
15 Iunie 2007 la 10:06
Bogdane, daca argumentatia ar fi atit de simpla, conform exemplului tau cu inghetata, inseamna ca si guvernarea unei tari e la fel de simpla precum alegerea unei inghetate. Cumpar un alt guvern, un alt presedinte, alt parlament la o adica, de la primul butic de la coltul strazii. Ma tem ca paleta e mai larga in ceea ce priveste motivatiile celor care nu se prezinta la vot: unii nu stiu (ce sa voteze, n-au habar la ce sunt chemati), unii nu pot (simbata a fost o zi de lucru, totusi, chiar daca pentru unii asta pare surprinzator), altora nu le pasa. Iar din categoria celor din urma vor fi fiind si dintre aceia pe care ii banuiesti tu si autorul articolului (care considera ca oferta e de figuri odioase), dar e foarte posibil sa existe si o buna parte care are o optiune politica destul de conturata, dar nu s-au prezentat pentru ca din sondajele premergatoare tendinta era destul de bine conturata (soiul de oameni “las’ ca se descurca si fara mine”). Sincer, cred mult mai mult in varianta lui moromete si a lui Codru, un mesaj subinteles nu are aceeasi valoare cu a celui explicit. Costuri zero nu inseamna profit maxim, ci risc mai mare ca marfa sa nu-ti fie acceptata pe piata si profitul incert. Prea ieftin, de multe ori alunga clientii, sau ii face banuitori.
Bogdan Enache a comentat:
15 Iunie 2007 la 22:06
Andy, imi pare rau ca nu am reusit sa ma exprim mai convingator. Afirmatiile mele nu trebuie intelese ca o referire la complexitatea sau simplitatea guvernarii unei tari, oras, sat etc Aceasta este o chestiune independenta. Iti recomand totusi o carte care trateaza pe larg ce am incercat eu sa zic in doua fraze, Anthony Downs - An Economic Theory of Democracy; merita citita caci sta la baza unei noi discipline, public choice, care explica si descrie mai bine decat orice lozinca civica, guvernamentala, nationalista, umanista, populista etc etc natura si dinamica fenomenului politic.
andy a comentat:
16 Iunie 2007 la 12:06
Cred ca nu faci decit sa-mi confirmi cele spuse anterior, Bogdan.”the voter is largely ignorant of political issues”( nu stie sau nu-i pasa, asa am scris) este ceea ce se arata in cartea lui Downs, cf. comentariilor de la link-ul cu pricina, ori articolul de fata (al lui Florin Rusu) cauta sa demonstreze tocmai contrariul, ca cei care nu s-au prezentat la vot au dat un foarte constient si responsabil vot de blam clasei politice. Nttt! chiar le convine politicienilor aceasta masa de ignoranti, din asta se hranesc.
Fiordean Dacian a comentat:
16 Iunie 2007 la 16:06
Andy, nu cred ca le convine masa de ignoranti, cel putin nu in democratie. Ei pot sa-si legitimeze actiunile politice ulterioare pe baza increderii acordate prin vot. Daca din 25% cati s-au prezentat la vot au castigat cu 80%, nu au garantia ca deciziile pe care o sa le ia n-o sa se intoarca impotriva lor. In schimb cu 80% din 75% de votanti, e mai bine. Vorbeai de sus de mai multe categorii: care nu stiu nimic, care nu vor, etc. Bunica mea nu stia sa scrie, si punea degetu’ acolo unde-i spuneai aia din sectia de votare. E bine ca mergea la vot? Nu prea. Nu era nici opinia ei (nu stia) si nu-i ajuta nici pe ceilalti.
Dacian
andy a comentat:
20 Iunie 2007 la 04:06
Dacian, bineinteles ca le convine politicienilor o masa cit mai mare de ignoranti. Motivul e chiar foarte simplu: toti aceia pot fi usor manipulati, pot fi convinsi de populisme ieftine. In ceea ce o priveste pe bunica ta, crezi ca era mai bine ca statea acasa, sa dea un vot de blam clasei politice ?
Fiordean Dacian a comentat:
20 Iunie 2007 la 10:06
Eu zica ca da (ma refer la bunica mea :)), era mai bine sa fi stat acasa atata vreme cat nu stia ce face.
Ioana a comentat:
20 Iunie 2007 la 17:06
Comparatia dintre referendumurile politice si asa-zisele referendumuri economice mi se pare neconvingatoare. Cu exceptia unor produse de prima necesitate, nimeni nu te obliga sa cumperi ceva ce nu-ti place. Bineinteles, astfel va fi mai usor sa nu cumperi inghetata decat sa scrii un eseu despre cat de proasta e. Dar, vrem - nu vrem, rezultatul votului ne influenteaza. Practic, urmatorii 4-5 ani ii vom trai condusi de deciziile imperative ai celor alesi. Prin urmare, votul de blam dat pe calea neprezentarii la urne s-ar putea sa nu fie la fel de eficient ca refuzul de a cumpara un produs. Nu vom determina astfel falimentul nimanui.
Un vot nul ar insemna si altceva. Inseamna o incurajare pentru o eventuala alternativa. Pentru un potential viitor partid politic, 40-50% voturi nule ar semnaliza un capital politic neutilizat, gata sa se implica atunci cand va aparea o “oferta” promitatoare. Neprezentandu-ne la vot intram automat intr-o masa in care nu se mai pot distinge cei ce au vrut sa dea votul de blam de cei pur si simplu neinteresati!
Iar in legatura cu bunica: acesta este riscul votului universal si egal intr-o tara in care imensa majoritate este lipsita de orice urma de cultura politica. Bunica nu trebuie sa se abtina ca sa dea un vot de blam, ea ar trebui sa se abtina pur si simplu pentru ca nu intelege ceea ce voteaza. In acesta caz da, absenteismul ar fi motivat.