Abandonarea completă a sistemului de pensii prin repartiţie şi trecerea la sistemul prin capitalizare, dublată de asumarea de către stat a “datoriei publice” către actualii pensionari, ar reprezenta adevărata reformă a pensiilor din România.
Cunoaşteţi pe cineva care să fie mulţumit de sistemul de pensii actual? Este posibil să existe şi câţiva privilegiaţi, însă majoritatea românilor sunt revoltaţi de modul cum sunt trataţi după ce au cotizat decenii la rând, fiind convinşi că vor avea astfel un venit decent la bătrâneţe. Dezamăgirea şi revolta sunt de înţeles, dar ele sunt inevitabile într-un sistem de pensii prin repartiţie, cum este cel actual. Motivul este că sistemele prin repartiţie fac promisiuni pe care, în cele din urmă, nu le pot ţine. Soluţia este trecerea totală (nu doar parţială) la sistemele prin capitalizare.
Modelul lui Bismarck
În sistemele prin repartiţie, cotizaţiile celor activi nu sunt „puse de-o parte” în vederea investirii, ci sunt cheltuite imediat pentru plata pensiilor din perioada curentă. Cotizanţii îşi dau seama prea târziu că pensia lor nu este în funcţie de cotizaţiile pe care le-au plătit ei în tinereţe ci în funcţie de cotizaţiile pe care sunt dispuşi să le plătească activii de azi. Desigur, un astfel de sistem este viabil atunci când există mulţi activi-cotizanţi şi puţini pensionari-beneficiari. Aceasta a fost situaţia când asemenea sisteme au fost instaurate la sfârşitul secolului al XIX-lea, după modelul realizat de Cancelarul Bismarck. Scopul său era, printre altele, de-a obţine „fidelitatea” (de fapt, dependenţa) tuturor cetăţenilor faţă de Imperiul German, recent creat. Vârsta legală de pensionare - 65 de ani - a fost stabilită astfel încât suma cotizaţiilor activilor să fie egală cu suma pensiilor plătite vârstnicilor din aceeaşi perioadă.
Reducerea duratei de cotizare
Între timp, durata de cotizare s-a redus, ca urmare a prelungirii studiilor cu aproape 10 ani, dar şi prin pensionarea anticipată sau chiar reducerea vârstei legale de pensionare pentru anumite profesii. De asemenea, faţă de secolul XIX, speranţa de viaţă a crescut cu peste 10 ani. În mod logic, dacă se cotizează cu 10 ani mai puţin şi se aşteaptă beneficii pentru o perioadă mai lungă cu 10 ani, rezultatul nu poate fi decât un dezechilibru. Rezolvarea lui presupune măsuri obligatorii, dar impopulare: creşterea cotizaţiilor, mărirea vârstei de pensionare şi/sau reducerea pensiilor. Creşterea cotizaţiilor nu poate continua la nesfârşit deoarece acestea au atins deja limita suportabilului: în cazul României, 29% din salariul brut, cumulat pentru angajat şi angajator. Acest nivel ridicat constituie unul din factorii care determină munca la negru, cu toate dezavantajele implicate pentru angajaţi, pentru angajatori şi chiar pentru sistemul actual de pensii. Stabilirea vârstei de pensionare prin lege pune o serie de probleme de principiu sau practice: Cine este în drept să decidă până la ce vârstă poate să lucreze un cetăţean? Autorităţile sau lucrătorul în acord cu angajatorul? Este normal să fie aceeaşi vârstă legală de pensionare pentru toţi, inclusiv pentru cei care lucrează în medii riscante sau toxice? Adaptarea vârstei legale de pensionare la fiecare categorie socio-profesională nu va genera alte nedreptăţi sub forma privilegiilor şi abuzurilor? Stabilirea prin lege a vârstei sau vârstelor de pensionare transformă o problemă privată într-o problemă publică şi generează conflicte care ameninţă solidaritatea naţională şi pacea socială.
Înlocuirea sistemului prin repartiţie
Pentru a evita dezbaterile pe această temă, politicienii din multe ţări aflate în situaţii similare au amânat cât au putut reformele, negând existenţa problemei sau îngropând-o în rapoarte şi analize. Într-adevăr, sistemele de pensii prin repartiţie se confruntă cu aceleaşi probleme şi în ţări mult mai dezvoltate decât România (Franţa şi SUA îmi sunt mai familiare). Prin urmare, problema nu este una care să ţină de nivelul de dezvoltare economică. Sistemele de pensii prin repartiţie au o problemă structurală. Ele nu pot fi ameliorate în mod durabil, ele trebuie înlocuite.
Soluţia: sistemele prin capitalizare
În sistemele prin capitalizare, cotizaţiile celor activi sunt investite într-un fond de pensii, adică în titluri financiare (acţiuni şi obligaţiuni) cotate la bursă. Cotizantul este proprietarul fondului astfel economisit şi investit iar pensia sa va depinde de cotizaţiile vărsate şi de evoluţia bursieră. El poate fi informat chiar zilnic cu privire la valoarea fondului economisit până în acel moment şi să primească o estimare a pensiei viitoare. Desigur, puţini cotizanţi au cunoştinţele necesare unor investiţii bursiere. Rolul selectării acţiunilor este asumat de societăţile de administrare a fondurilor de pensii. Acestea pot propune una sau mai multe variante de gestiune, mai „dinamice” (cu mai multe acţiuni) sau mai „stabile” (cu mai multe obligaţiuni). Indiferent de varianta aleasă, rezultatul este o pensie mult mai mare la aceeaşi contribuţie plătită.
Reputaţia administratorilor fondurilor
Pentru a minimiza riscul de fraude, titlurile sunt „păstrate” nu de către administratori ci către alte firme (instituţii depozitare), în general bănci. Reputaţia firmelor administratoare de fonduri de pensii, a băncilor depozitare, a auditorilor acestora dar şi seriozitatea autorităţilor de supraveghere şi control sunt esenţiale pentru buna funcţionare a sistemelor de pensii prin capitalizare. Este important să nu se repete experienţe de tip FNI, în care persoane cu un trecut enigmatic să investească resursele oamenilor în acţiuni necotate (adică a căror valoare de piaţă este necunoscută sau contestabilă), sub privirea complezentă a autorităţilor de control, cu complicitatea activă a unor funcţionari sau firme de stat, totul pe fondul naivităţii investitorilor, care „dormeau liniştiţi”, potrivit unui slogan celebru.
Paşi timizi în România
În prezent, în România contribuţiile la sistemul de pensii de stat (prin repartiţie), denumit „Pilonul I”, sunt de 9,5% pentru angajat şi de 19,5% angajator, ceea ce reprezintă un total de 29% din salariul brut. Reforma în curs prevede ca din 2008, echivalentul a doar 2% din salariul brut (din cei 9,5%) să fie vărsat către un fond de pensii prin capitalizare, administrat privat, restul de 7,5% + 19,5% fiind plătit în fondul de pensii de stat. Mai mult, numai salariaţii sub 35 de ani sunt „obligaţi” să iasă dintr-un sistem ineficient pentru a putea beneficia de alternativa capitalizării. Cei între 35 şi 45 de ani pot opta pentru sistemul prin capitalizare, însă cei peste 45 de ani sunt „legaţi de glie” în sistemul prin repartiţie. Aceste cotizaţii vor alimenta „Pilonul II” al sistemului de pensii, adică pensiile private obligatorii. Procentul de 2% este mai mult simbolic şi se preconizează că va creşte - încetul cu încetul - până la 6%. Toţi salariaţii au dreptul să contribuie la „Pilonul III”, adică la o pensie privată facultativă. Ea poate fi alimentată (în limita a 15% din venitul brut) de către oricine doreşte să-şi suplimenteze pensia viitoare. Cotizaţiile astfel virate sunt deductibile din venitul impozabil în limita echivalentului în lei a 200 de Euro. Angajatorul poate contribui, la paritate cu angajatul, la alimentarea Pilonului III, această cheltuială fiind deductibilă fiscal.
Succesul sistemului din Chile
Fonduri de pensii administrate privat există în toate ţările dezvoltate, adesea în completarea unui sistem de pensii prin repartiţie, administrat de către stat. Fondurile private sunt deosebit de puternice în ţările anglo-saxone. Totuşi, cea mai radicală reformă a sistemului de pensii a avut loc în Chile. În această ţară, angajaţii care au intrat pe piaţa muncii după 1 Mai 1982 nu mai erau obligaţi să cotizeze în sistemul de pensii prin repartiţie (de stat) ci aveau de ales între mai multe fonduri de pensii prin capitalizare, administrate privat. Lucrătorii care erau deja pe piaţa muncii aveau dreptul să iasă din sistemul prin repartiţie şi să treacă la un fond privat, primind un „bon” în contul cotizaţiilor vărsate până atunci. Rezultatul a fost un succes chiar şi după cele mai exigente standarde: chilienii cotizează mai puţin şi primesc sau vor primi pensii mai mari; economia ţării a înregistrat de atunci încoace cea mai ridicată creştere economică din regiune şi una dintre cele mai ridicate din lume; cotizaţiile au fost investite în bursă, ceea ce a permis privatizarea fostelor întreprinderi de stat în interesul celor care, în trecut, au muncit pentru crearea lor, aceştia din urmă fiind cei care au beneficiat de creşterile cursurilor acţiunilor; Chile este una din destinaţiile favorite ale investiţiilor străine, etc. Rezultatul este o creştere generalizată a nivelului de trai care a întrecut cele mai optimiste aşteptări.
O soluţie pentru sistemul românesc
Comparaţia cu reforma din Chile arată că reforma românească este foarte timidă. Problema cu care se confruntă ţara noastră este finanţarea tranziţiei de la vechiul sistem la cel nou: cei aflaţi acum la pensie sau în pragul pensionării nu pot fi abandonaţi. Această problemă este agravată de raportul subunitar dintre numărul cotizanţilor şi cel al beneficiarilor. Situaţia de acum este rezultatul politicilor demagogice de după 1989, când pensionarea anticipată a fost una dintre „strategiile” preferate de luptă împotriva şomajului. De asemenea, ea este consecinţa amânării acestei reforme până după încheierea marilor privatizări, care ar fi putut finanţa tranziţia la un sistem prin capitalizare, după modelul chilian. Chiar şi acum ar fi posibilă o reformă adevărată a sistemului de pensii prin abandonarea repartiţiei şi trecerea la capitalizare. Soluţia ar presupune calculul obligaţiilor explicite şi implicite asumate de statul român faţă de pensionari şi angajaţi. Acestea ar fi asumate în mod explicit şi recunoscute ca o datorie publică. Rambursarea acesteia, etalată în timp, ar fi realizată de către toţi cetăţenii. „Preţul” plătit de cetăţeni ar fi astfel explicit şi nu mascat, ca acum. El ar fi preţul ieşirii din capcana repartiţiei şi al câştigării autonomiei faţă de stat. În ciuda lui Bismarck…
Articolul a apărut iniţial în Săptămâna Clujeană:
radu florian a comentat:
1 Iulie 2007 la 12:07
Nu v-ar fi rusine de capitalisti nesimtiti, sa veniti cu asemenea propuneri care i-ar face pana si pe nazisti invidiosi? Sunteti o rusine nu numai pentru Romania ci si pentru lumea intreaga, nu-i de mirare ca nu da nimeni doi bani pe voi (ma refer la cei care muncesc cu adevarat, nu la capitalistii caref ura munca altora).
Radu Nechita a comentat:
1 Iulie 2007 la 20:07
Am ezitat sa raspund la acest comentariu pentru ca autorul unor astfel de randuri nu lasa impresia ca ar fi interesat de un dialog bazat pe logica si pe respect reciproc. R aspund totusi, din respect pentru cei care frecventeaza acest site.
1. Nu imi este rusine sa apar ideea ca libertatea este cel mai important lucru pentru umanitate. Libertatea este ceea ce permite oamenilor sa fie oameni (chiar daca nu garanteaza aceasta…). Numai oamenii au proiecte si vise, numai ei dispun de liberul arbitru, incercand sa-si imagineze si sa-si schimbe viitorul, in timp ce animalele isi urmeaza doar instinctele. Desigur, liberatea este inseparabila de responsabilitate si ea nu poate fi protejata daca nu sunt respectate drepturile de proprietate. Domnii din pozele de pe site au explicat toate acestea cu mai mult talent decat mine.
2. Nu stiu daca sunt capitalist in sensul pe care il atribuie Marx acestui termen. Sunt proprietarul “fortei mele de munca” si nu exploatez in nici un fel clasa muncitoare. Sunt profesor, la fel ca si parintii mei. Bunicii mei au fost tarani. Au avut impreuna mai putin de 15 ha de teren. Unul dintre strabunicii mei a fost “exploatat” de catre capitalistii americani inainte de primul razboi, fapt ce i-a permis sa cumpere o parte din pamantul amintit.
3. Nu inteleg legatura dintre fondurile de pensii private si national-socialism sau nazism, pe numele de alint al acestui sistem totalitar respins de orice liberal. Nazistii nu au urmarit apararea libertatii individuale ci subordonarea individului unui “fuhrer”, ca personificare a statului. Sistemele de pensii private inseamna ca muncitorul (si nu statul) ramane proprietarul cotizatiilor sale. Acestea sunt investite in actiuni sau alte titluri de proprietate sau de creanta. Rezultatul este intr-un fel ironic si paradoxal: clasa muncitoare devine astfel proprietara de drept a mijloacelor de productie. Poate ca acest lucru ar trebui sa-i faca invidiosi pe socialisti si comunisti. Sau sa-i enerveze, pentru ca “lupta de clasa” este mai greu de inteles in acest context.
In orice acaz, sistemul de pensii prin capitalizare inseamna o mai mare autonomie a individului fata de stat. Cel prin repartitie inseamna dependenta de stat: pensia va depinde de bunavointa politicienilor la putere peste 30 de ani. Pensia de astazi nu depinde foarte tare de cat au lucrat bietii oameni in trecut, nu-i asa ?
4. Daca s-ar fi trecut la un astfel de sistem imediat dupa 1989, cresterea valorii actiunilor ar fi fost in beneficiul tuturor salariatilor (cotizantilor) din Romania, nu numai al unui numar redus de oameni mai bine informati si/sau a unor escroci. Proiectul a fost facut (s-au platit zeci de miloane in consultanta la Banca Mondiala) si putea fi aplicat inca din 2000, ceea ce era deja destul de tarziu. De-atunci, s-au pierdut inca 8 ani pentru modificari minore in proiectul de lege. Dar chiar si asa, vedeti pe www.bvb.ro cat au crescut actiunile la SIF-uri din 2000 incoace.
radu florian a comentat:
2 Iulie 2007 la 09:07
Pentru Radu Nechita:
1. Nu esti capitalist, dar sustii capitalismul. Esti un MIC-BURGHEZ care-i sustine pe marii burghezi.
2. Nu l-ai cictit pe Marx si nici pe alti marxisti. Daca l-ai fi citit ti-ai fi dat seama ca marxistii NU sunt impotriva libertatii individuale, ci exclusiv impotriva libertatii de a EXPLOATA pe altii. Manifestul Comunist spune asa: ” Comunismul nu ia nimanui putinta de a-si insusi produse sociale, el ia doar putinta ca prin aceasta insusire sa fie aservia munca altuia”
Si noi credem in libertate la fel de mult ca si voi. Numai ca libertatea adevarata nu e posibila in caonditiile capitalismului, in conditiile exploatarii omului de catre om. ADEVARATA libertate presupune DESFIINTAREA CLASELOR.
3. National-socialismul A FOST o ideologie PRO-CAPITALISTA. In caz ca va lasa memoria, nazistii germani, fascistii italieni si legionarii romani au aparut ca APARATORI AI PROPRIETATII. Cunosteti, cred, povestea cu Codreanu spargator de greva. Ar trebui sa-l iubiti pe Codreanu, doar e de-al vostru. Mai tarziu, dupa ce au preluat puterea, nazistii si fascistii au INTARIT marele capital. Marii capitalisti (exceptandu-i pe cei evrei) s-au imbogatit in Germania lui Hitler, iar in Italia lui Mussolini s-au imbogatit si cei “arieni” si cei evrei.
4. De mai bine de trei decenii intarirea pozitiilor capitalului nu a dus decat la accentuarea mizeriei celor multi. Neo-liberalismul nu a facut decat sa CONFIRME teza marxista dupa care capitalul si munca NU se pot intari in acelsi timp.
Bogdan Enache a comentat:
2 Iulie 2007 la 10:07
D-le Radu Florian, in caz ca va lasa memoria, am avut peste 40 de ani de “libertate” comunista : nu este vina dumneavoastra ca nu a-ti trait-o mai mult pe propria piele, insa este vina dumneavoastra ca nu ati reusit sa intelegeti nimic dupa jumatate de secol de funeasta istorie. Va sugerez, cu toata amabilitatea, sa investigati mai indeoaproape national-socialismul sau conditiile de viata din Cuba si Coreea de Nord, tari in care dupa filozofia dumneavoastra nu exista exploatare si deci sunt sigur ca v-ati dori sa va dezvoltati fortele creative, inainte de a a scrie o carte de filozofie politica.
P.S. Nu luati raspunsul meu ca o incurajare pentru exprimari prea familiare legate de memoria cuiva; pe acest site, proprietate privata, incurajam libertate de exprimare si dezbaterea libera de idei, insa nu toleram atacul la persoana.
radu florian a comentat:
2 Iulie 2007 la 11:07
Ba va lasa memoria rau de tot.
Un exemplu: cand a cazut Pinochet, idolul vostru, in Chile se traia mai rau (pentru marea masa) decat in 1973, cand a preluat puterea, printr-o lovitura de stat chiar mai sangeroasa decat cea a lui Iliescu.
Un alt exemplu: un mare capitalist ca Henry Ford era un mare admirator la nazismului, si, invers, nazistii il admirau foarte mult.
National-socialismul a fost o inventie capitalista cu unicul scop de a prosti masele.
radu florian a comentat:
2 Iulie 2007 la 11:07
Inca ceva: ce am scris acolo pe site-ul ala (care nici macar nu e facut de mine) nu e cartea, ci schita cartii. Cartea se gaseste la librarii, si s-a vandut chiar destul de bine- desi tirajul a fost unul foarte mic.
radu florian a comentat:
2 Iulie 2007 la 11:07
Capitalismul nu se bazeaza pe libertate individuala. Capitalismul se bazeaza pe URMARIREA PROFITULUI, care se obtine din exploatarea muncii salariate si care se ACUMULEAZA in mainile capitalistilor, adica a celor ce nu muncesc. Ma mir ca nu ma cunosteti macar atata lucru. Capitalismul nu inseamna libertate, ci inseamna JAF. Adica SCLAVIE. Eu, ca om liber, care cred in LIBERTATE, nu pot sa sustin nici jaful, nici sclavia.
Pentru cei care cred ca in capitalism ai libertate: cum se face ca in China, care are o economie MAI CAPITALISTA decat Suedia, exista MAI PUTINA lbertate ca in Suedia? Cum se face ca in Chile, sub Pinochet, care dupa voi a fost un mare “reformator” s-au inregistrat MAI MULT DE O SUTA DE MII de cazuri de tortura?
Mai vreti si alte exemple cum ca va lasa memoria? Ori veniti cu argumente ori taceti!
Tudor Glodeanu a comentat:
2 Iulie 2007 la 22:07
Radu Florian: daca nu esti politicos, iti sterg comentariile. Pe acest site, comentariile sunt moderate, iar limbajul d-tale este nepotrivit, ca sa folosesc un eufemism.
Raluca Mihai a comentat:
3 Iulie 2007 la 22:07
Domnule Nechita, de-abia acum vad articolul acesta. In sfarsit incep sa inteleg si eu ce se intampla la noi. Va multumesc :).
P.S. Am inceput o discutie pe tema pensiilor si pe forum (aici: http://www.forum.liberalism.ro/viewtopic.php?t=3088&start=50 ). Daca n-am gresit la calcule, diferenta dintre cele doua sisteme este uriasa.
radu florian a comentat:
4 Iulie 2007 la 08:07
Eu mai de mult intelesesem ca se pregateste un mare jaf, pentru ca domnii capitalisti nu vor mai vrea sa plateasca nici macar banii de pensie, dar uite ca acum se confirma.
Ne trebuie organizatii noi care sa lupte pentru drepturile muncitorilor si pensionarilor, organizatii care sa nu fie uneltele patronilor cum sunt cele de acum. E nevoie de organizatii marxiste!
vizigot a comentat:
6 Iulie 2007 la 11:07
Pacat ca nu am avut si noi in Romania un Pinochet care sa ne scape de Ceausescu si mostenitorii lui. “Drepturile” muncitorilor sint de fapt furturi organizate de sindicate stat si patronate. Jumatate din salariul meu este furat de stat care il obliga pe angajator sa imi retina 50% din banii pentru care eu am muncit. Eu nu am nevoie de astfel de “drepturi”.
radu florian a comentat:
6 Iulie 2007 la 17:07
Vizigotule, pacat ca n-a mai trait Ceausescu ca daca mai traia tu nu mai aveai curajul sa spui asa ceva! De ce toti care va dati acum mari liberali si anticomunisti pe vremea aia n-aveati curajul sa scoateti o vorba?
Drepturiel muncitorilor sunt DREPTURI SACRE. Dar pentru voi nu conteaza decat un singur drept, stim cu totii care. Asa stau lucrurile cand nu muncesti si traiesti din munca altuia!
vizigot a comentat:
6 Iulie 2007 la 18:07
“Asa stau lucrurile cand nu muncesti si traiesti din munca altuia!” Cum ai aflat ca sint pensionar? Lucrezi la SRI? lool
radu florian a comentat:
6 Iulie 2007 la 19:07
Nu bai Vizigotule, PATRONII traiesc din munca altora, nu pensionarii! SRI-ul este un organ al burghziei menit sa-i pazeasca pe cei ce nu muncesc de furia legitima a celor ce muncesc si sunt exploatati. Dar vine ea Revolutia Mondiala! Lenin si Trotki curata lumea de paraziti!(si de paraditi).
vizigot a comentat:
6 Iulie 2007 la 19:07
Eu nu prea inteleg cum “traiesc patronii” din munca altora. Te rog sa-mi explici mecanismul.
radu florian a comentat:
6 Iulie 2007 la 19:07
Pentru Vizigot: citeste-l pe Marx si ai sa vezi.
vizigot a comentat:
6 Iulie 2007 la 20:07
L-am citit. L-a plagiat pe David Ricardo (un liberal clasic) care nu a reusit sa rezolve paradoxul valorii.
Sursa erorii:
http://www.librarie.net/carti/11092/Principiile-de-economie-politica-si-impunere-David-Ricardo
radu florian a comentat:
7 Iulie 2007 la 08:07
Tare as vrea sa vad macar un autor burghez care sa fi scris o lucrare comparabila macar de departe cu Capitalul lui Marx. Nu, toate sunt niste balitati jalnice! Marx e DEASUPRA TUTUROR! Asta e adevarul!
radu florian a comentat:
7 Iulie 2007 la 08:07
Am vrut sa spun “banalitati jalnice”. Marx e deasupra tuturor si n-o sa-l ajungeti niciodata din urma, oricat de mult ar incerca asa-zisii vostri “intelectuali”.
Mortar Socialistul a comentat:
10 Octombrie 2007 la 19:10
dragilor, am pus 2 linkuri despre asa zisul succes al sistemului privat de pensii in chile. unde de fapt e un dezastru, iar acum nu stiu cum sa faca sa scape de el. unul era un articol din international heral tribune iar altul era la o baza de date cu studii economice despre situatia din chile.
marii iubitori ai libertatii cuvantului de pe acest site au sters ambele comentarii. mari libertarieni, nu am cuvinte ….
Administrator a comentat:
11 Octombrie 2007 la 13:10
Orice mesaj care contine mai mult de un link e automat etichetat drept spam, de catre programul de protectie impotriva spam-ului pe care-l folosim. Am deblocat eu comentariile, si in consecinta au aparut.
In alta ordine de idei, astept scuze pentru atacurile la persoana. Altminteri, acestea sunt ultimele comentarii pe care le mai faceti pe acest site.