De curând a fost modificata Legea nr. 115/1999 privind responsabilitatea ministerială prin deja faimoasa O.U.G 95/2007. La baza acestei ordonanţe stă o şi mai controversata Decizie a Curţii Constituţionale, respectiv decizia nr. 665/2007 prin care au fost declarate ca fiind neconstituţionale aliniatele 2 si 3 ale art. 23 din Legea 115/1999. […] Argumentele Curţii Constituţionale sunt în mod evident conjuncturale şi sofistice. Ele expun voit o găunoasă logică juridică ambalată în sintagme de genul “protecţia demnitarilor împotriva abuzurilor” sau “interesul public”, cu atât mai mult cu cât decizia în cauză nu este luată cu unanimitate de opinii.

Deşi Birocraţia (1944) a fost pentru Mises prilejul unei completări a discuţiei iniţiate în articolul din 1920 despre calculul economic în societatea socialistă şi expandate ulterior în Socialismul. O analiză sociologică (1922), ea poate la fel de bine sluji ca punct de pornire în această discuţie. Mai ales că, în prezent, realitatea istorică pune înaintea observatorului nu atât cazuri de socialism sau capitalism cât mai apropiate de forma pură, cât, cu precădere, sisteme intervenţioniste, îmbâcsite tocmai de spiritul birocratic, magistral evocat de Mises în rândurile acestei lucrări.

Nu de puţine ori ne-a fost dat să asistăm la o serie de manifestări emoţionale în favoarea sau împotriva proprietăţii private. Concetăţeni de-ai noştri, grupaţi sub numele de politicieni, parcurg - precum nişte actori pricepuţi - toate stările afective atunci când vorbesc despre proprietatea privată. De la cristalinul lacrimilor care li se strâng în colţul ochilor atunci când se pronunţă în favoarea restituirii proprietăţilor confiscate abuziv în timpul regimului comunist, până la încleştarea din glas atunci când înfierează „capitalismul sălbatic” de sorginte balcanică, politicienii români fac dovada deţinerii unor abilităţi demagogice care le-ar stârni invidia chiar şi celor mai savuroase personaje ale lui Caragiale. În viziunea îngustă şi duplicitară a politicianului, economia de piaţă poate exista în absenţa dreptului de proprietate şi a acumulării de capital care însoţeşte schimburile voluntare ale drepturilor de proprietate.

O stafie bintuie lumea. Este stafia sistemului falimentar al pensiilor de stat. Sistemul pensiilor de stat, care a detinut suprematia pe aproape toata durata acestui secol, are un defect fundamental, nascut dintr-o conceptie falsa despre comportamentul uman: el distruge, la nivelul individului, legatura esentiala dintre efort si recompensa—cu alte cuvinte, dintre raspunderile si drepturile individuale. Intotdeauna cind acest lucru se intimpla pe scara larga si pentru o perioada lunga de timp, rezultatul este dezastrul.