România a performat în multe domenii. Economia turează încă puternic. Chiar dacă structura sa periclitează în viitor echilibrele contului curent, ea nu este supusă riscului activării clauzelor de slavgardare. Totuşi, întârzieri şi greşeli greu de acceptat pot transforma succesul aderării României la UE şi şansele noastre de dezvoltare într-o frustrare. Independenţa justiţiei şi responsabilitatea politică (nici unul din dosarele penale intentate unor demnitari de rang înalt nu a fost finalizat prin pronunţarea sentinţei), respectarea condiţiilor concurenţiale europene prin eliminarea taxei de primă înmatriculare, realizarea de privatizări în condiţii de transparenţă (cazurile Ford, Roman/Mittal sau Petrom), respectarea regimului achiziţiilor publice, gestionarea problemelor agriculturii şi a celor legate de accesarea fondurilor europene (cazul APIA), ar trebui să constituie priorităţile Guvernului actual pe termen foarte scurt pentru a împiedica activarea procedurilor de infracţiune şi chiar a clauzelor de salvgardare.

Tabloul european eterogen al procedurilor de infracţiune

În a doua jumătate a anului 2007, Comisia Europeană a înaintat peste 1000 de acţiuni în justiţie sau atenţionări cu privire la nerespectarea unor obligaţii de către statele membre ale UE. Acestea vizează aproape toate domeniile politicii europene de la funcţionarea pieţei unice până la regulile EURATOM, transport, mediu, achiziţii publice sau politica concurenţei.
Este pentru prima dată când Comisia Europeană ia o atitudine de asemenea anvergură în faţa statelor membre. Executivul UE a aşteptat să treacă summit-ul din iunie ca să declanşeze procedurile în cazurile de infracţiune (infringement proceedings). Caracterul masiv al acţiunii are ca principal scop asigurarea liberei concurenţe în ceea ce priveşte monopolurile din energie, precum şi să-şi facă simţită puterea de decizie în privinţa aplicării directivelor 48 şi 49 privind licenţierea şi funcţionarea instituţiilor de credit pe piaţa internă unică.

Procedura în cazul de infracţiune este acţiunea Comisiei Europene contra unui stat membru care nu şi-a îndeplinit una dintre obligaţiile ce-i revin în virtutea Tratatului CE sau a legislaţiei comunitare secundare. Această procedură este angajată de Comisie, din proprie iniţiativă sau la cererea unui alt stat membru. Persoanele fizice nu pot constrânge Comisia să deschidă o procedură de infracţiune. Această procedură poate, dacă este cazul, să conducă la o hotărâre a Curţii de Justiţie, care să statueze că statul membru în cauză a comis, într-adevăr, o infracţiune. În caz de neexecutare a acestei hotărâri, Curtea poate să-i impună statului respectiv plata unei sume forfetare/a unei penalităţi, în cadrul unei proceduri separate¹. Cert este că statele membre preferă, nu de puţine ori, nesupunerea la regulile concurenţei libere şi plata acestor penalităţi.

Iată, de pildă, câteva din acţiunile Comisiei Europene:

CE a decis să pună capăt obstacolelor în calea liberei circulaţii a serviciilor puse de Austria şi Portugalia şi a declanşat împotriva acestor două state procedurile de infracţiune, deferindu-le Curţii Europene de Justiţie. Austria impune doctorilor cu domiciliul într-o anumită regiune austriacă deschiderea unui cont bancar la o anumită bancă, ceea ce contravine legislaţiei europene². Legislaţia portugheză limitează dreptul întreprinzătorilor din sectorul construcţiilor de a se stabili în Portugalia, ceea ce contravine iarăşi Tratatului de bază al UE. Portugalia a fost deferită Curţii de justitie şi pentru anumite limitări impuse dreptului de rambursare a serviciilor medicale.

Curtea Europeană de Justiţie a fost sesizată şi în cazul Belgiei, care promovează prin legislaţie anumite obstacole pentru forţa de muncă detaşată din ţări terţe, în cadrul prestaţiilor de servicii transfrontaliere. În 2006, Germania a fost deferită Curţii de Justiţie pentru un caz similar³.

Alte şapte state membre - Germania, Franţa, Austria, Grecia, Luxemburg, Belgia şi Portugalia - au urmat un traseu similar pentru discriminarea notarilor de altă naţionalitate, respectiv menţinerea în legislaţia naţională a obligativităţii cetăţeniei pentru exersarea profesiunii de notar⁴.

Împotriva Franţei, Comisia Europeană a introdus acţiune în justiţie pentru interzicerea importurilor paralele de produse fitosanitare, ceea ce creează obstacole în realizarea schimburilor comerciale transfrontaliere.

În 2005, Luxemburg introducea o taxă de 10% asupra dobânzii plătite de diverşi agenţi (bănci, burse etc.) stabiliţi pe plan local⁵. Ca urmare, Comisia Europeană a intentat în 2007 din nou acţiune în justiţie împotriva Luxemburgului.

Pentru neimplementarea sau lipsa comunicării privind implementarea Directivei 38/2004 care stipulează dreptul cetăţenilor UE şi al familiilor lor de a se stabili liber în interiorul UE, Comisia Europeană a declanşat procedurile de infracţiune împotriva Angliei, Luxemburgului, Greciei şi Maltei.

Grecia va trebui să facă faţă unei alte acţiuni de infracţiune declanşată de Comisia Europeană, respectiv discriminarea companiilor străine faţă de cele autohtone în privinţa impozitării dividendelor⁶.

Comisia Europeană şi-a dovedit intransigenţa şi în ceea ce priveşte respectarea regulilor concurenţei. Pe această bază ea a interzis fuziunea dintre operatorii aviatici irlandezi RyanAir şi Aer Lingus, doi operatori care în prezent se concurează puternic. Respingerea fuziunii este un caz de excepţie, care se înscrie în proporţia de 10 refuzuri la aproximativ 3000 de cereri. După investigaţiile necesare, Comisia Europeană a apreciat că fuziunea ar priva consumatorul de beneficiile concurenţei prezente şi ar crea un monopol pe 35 rute operate în prezent de cele două companii. Pe de altă parte, operatorul aerian low-cost, RyanAir ameninţă că va intenta acţiune în justiţie împotriva autorităţilor Uniunii Europene, dacă nu vor rezolva plângerile depuse în ultimii doi ani contra companiilor Lufthansa, Air France, Alitalia şi Olympic Airlines of Greece. Operatorul aerian privat acuză Direcţia Generală de Concurenţă că aplică un dublu standard, în funcţie de importanţa statelor membre sau a companiilor vizate. Aşa se explică că guvernelor din Franţa, Italia, Germania şi Grecia li s-a permis să-şi protejeze liniile aeriene naţionale prin diferite operaţiuni precum subvenţii mascate şi ştergerea de datorii.

Acţiunile Comisiei Europene s-au îndreptat şi împotriva a 24 de state membre (excepţie fac doar Anglia, Irlanda şi România) sub forma aşa numitelor avize motivate prin care le aminteşte că mai au la dispoziţie doar două luni pentru transpunerea în practică a directivelor privind pieţele de instrumente financiare⁷. Modificarea majoră indusă regimului ţine de posibilitatea ca societăţile de investiţii să folosească autorizaţia obţinută într-un stat membru pentru a presta servicii financiare într-un alt stat membru. Avantajele acestui regim nu pot fi percepute pe deplin înainte de transpunerea completă, de către toate statele membre până la 1 noiembrie 2007.

Comentariul reprezentantului Camerei de Comerţ şi Industrie a României la Bruxelles, Maria Şerban, din 5 iulie 2007 suna astfel:

În «ploaia» celor peste 1000 de atenţionări şi acţionări în justiţie adresate de Comisia europeană statelor membre, România se regăseşte cu doar două menţiuni: acţiunea «de aur» a statului român în compania Petrom şi dezacordul CE privind taxa de înmatriculare auto.

Doar că ploaia s-a înteţit în ultima lună, iar numărul atenţionărilor României a crescut rapid la 13, iar lista nu se opreşte.

Comisia Europeană a continuat iniţializarea procedurilor de infracţiune şi în luna octombrie 2007 împotriva a 12 ţări membre ale UE -Ungaria, Belgia, Estonia, Franţa, Grecia, Letonia, Luxemburgul, Malta, Portugalia, Slovacia, Slovenia şi Suedia - deoarece, contrar prevederilor directivei de anul trecut privind eficientizarea utilizării energiei şi asigurarea serviciilor energetice, aceste ţări nu au înaintat până la data de 30 iunie planurile proprii de acţiune referitoare la creşterea eficienţei sistemelor energetice naţionale. În respectivele planuri de acţiune, statele membre trebuie să prezinte o strategie naţională menită să contribuie la reducerea consumului energetic cu 9%, până la sfârşitul anului 2016.

La Bruxelles s-a anunţat că a fost iniţiată şi procedura de sancţionare a 22 de state membre ale UE – excepţii fac doar Bulgaria, Finlanda, Olanda, Lituania şi Slovenia -, din cauza faptului că a fost omisă implementarea unor directive ale UE privind piaţa internă. Acestea au primit scrisori de atenţionare cu privire la implementarea în legislaţia naţională a normelor referitoare la pregătirea profesională, norme modificate ca urmare a aderării la UE a României şi Bulgariei. Până la implementarea acestei directive în legislaţiile naţionale, specialiştii români şi bulgari vor fi supuşi în continuare unor proceduri birocratice greoaie în cazul în care vor dori să profeseze pe teritoriul UE. Totodată, potrivit deciziei Comisiei Europene, opt ţări membre ale UE - Grecia, Italia, Lituania, Luxemburg, Portugalia, România, Slovacia şi Marea Britanie – au fost avertizate deoarece nu au implementat în legislaţia internă directiva privind respectarea timpului de lucru şi de odihnă în transportul rutier.

Trei clauze de salvgardare suplimentare pentru România şi Bulgaria

Ele sunt mecanisme de siguranţă de ultimă instanţă, aplicabile proporţional cu deficienţele care ameninţă buna funcţionare a UE. Sistemul juridic al UE - care se aplică tuturor statelor membre - prevede numeroase clauze de salvgardare în diferite domenii. Faţă de acestea, Tratatul de Aderare pentru Bulgaria şi România prevede şi alte măsuri de siguranţă care să soluţioneze potenţiale dificultăţi semnalate după aderare. Trei clauze de salvgardare pot fi invocate:

a. Clauza generală de salvgardare în domeniul economiei - Articolul 36 din Tratat - este o măsură tradiţională în domeniul politicii comerciale. Scopul ei este de a soluţiona dificultăţile de adaptare care pot fi întâmpinate într-un sector sau domeniu economic. Statele membre (noi şi vechi) pot aplica pentru obţinerea unei autorizări de a lua măsuri de protecţie pentru remedierea acestor dificultăţi economice. Comisia poate aplica şi măsuri tranzitorii, timp de 3 ani după aderare, prin care să stopeze exportul produselor româneşti care nu respectă regulile veterinare, fitosanitare şi de siguranţă alimentară în celelalte state ale UE.

Un exemplu concret este legat de interzicerea exportului de porci vii şi produse din carne de porc din România către restul ţărilor din UE atât timp cât pesta porcină nu este eradicată. Totodată, Comisia poate adăuga firme de produse alimentare pe lista celor care au interdicţie de export, timp de 3 ani după aderare, dacă nu respectă standardele UE, astfel încât îşi pot vinde produsele doar pe piaţa domestică.

b. Dacă Bulgaria şi România eşuează să implementeze legislaţia privitoare la piaţa internă, cu efect transfrontalier, iar acest lucru duce la o breşă serioasă în funcţionarea pieţei interne, Comisia Europeană poate lua măsuri de salvgardare în domeniul pieţei interne. Poate face asta fie din proprie iniţiativă sau la cererea unui stat membru. Aceste măsuri de salvgardare pot fi luate într-o perioadă de până la trei ani după aderare, dar pot fi aplicate şi după această dată până la remedierea situaţiei. Modificarea, reducerea sau încetarea acestor măsuri se pot constitui ca răspuns la progresul înregistrat. Clauza de salvgardare pentru piaţa internă acoperă cele patru libertăţi fundamentale şi alte politici sectoriale precum concurenţa, energia, transportul, telecomunicaţiile, agricultura, sănătatea şi protecţia consumatorului. Comisia decide asupra acestor măsuri de la caz la caz.

De exemplu, Comisia Europeană a propus pe 16 mai o Directivă europeană cu reglementări şi sancţiuni mult mai drastice, la nivel de acquis comunitar, pentru firmele care angajează imigranţi fără forme legale, dar şi măsuri pentru evitarea “paradisurilor legislative” în acest sens. În încercarea de a elimina atracţia pentru imigraţia şi munca ilegală, propunerea de Directivă prevede că angajatorii vor efectua un anumit set de verificări înainte să angajeze un cetăţean dintr-un stat nemembru UE, şi vor notifica autoritatea publică competentă din statul unde îşi desfăşoară activitatea. Angajatorii care nu vor putea demonstra că şi-au îndeplinit aceste obligaţii vor fi pasibili de amenzi şi alte măsuri administrative. Statele membre vor trebui să stabilească sancţiunile penale în ceea ce priveşte patru cazuri grave: recidiva faptei penale, angajarea unui număr mare de imigranţi ilegali, condiţii de muncă exploatatorii şi dacă angajatorul cunoaşte faptul că a angajat o victimă a traficului de persoane. Sectoarele în care angajarea imigranţilor ilegali “înfloreşte” în Europa sunt construcţiile, agricultura, menajul casnic, serviciile de curăţenie, catering, etc. Statele membre au deja, fiecare, un sistem de sancţionare a angajărilor ilegale, dar sancţiunile diferă de la stat la stat. În 2006, din cele 22 de milioane de firme existente pe piaţa comună europeană, doar 2% au fost verificate în ceea ce priveşte formele lor de angajare, deci aceste firme nu “riscă” să fie descoperite. Directiva propusă de Comisie stabileşte un prag obligatoriu al controalelor efectuate în statele membre la 10% dintre firmele aflate pe teritoriul unui stat.

c. Dacă există riscuri iminente şi serioase de deficienţe în Bulgaria sau România în ceea ce priveşte transpunerea sau implementarea regulilor Uniunii Europene referitoare la recunoaşterea reciprocă a deciziilor în legislaţia penală şi civilă, Comisia poate, după ce se consultă cu Statele Membre, să aplice clauza de salvgardare în domeniul justiţiei. Din nou, ea poate face acest lucru fie din proprie iniţiativă, fie la cererea unui stat membru şi pot fi aplicate tot în primii 3 ani de după aderare, dar şi după acea dată, până ce situaţia este remediată.

Exemple de domenii în care pot fi aplicabile clauzele sunt procedurile de faliment, procedurile privind chestiuni conjugale şi chestiuni de responsabilitate parentală, acuzaţiile dovedite sau Mandatul de Arestare European. Concret, Comisia poate suspenda temporar României drepturile specifice care derivă din legislaţia şi standardele UE. De exemplu, poate acorda statelor membre dreptul de a refuza recunoaşterea automată şi punerea în aplicare a unor anumite decizii judecătoreşti penale sau civile şi a mandatelor de arestare din România.

Corecţiile financiare privind fondurilor europene

Orice utilizare incorectă a fondurilor europene, atât a celor structurale şi de coeziune, cât şi a fondurilor destinate agriculturii, va conduce la corecţii financiare. Acestea pot consta în amânarea plăţilor, reducerea tranşelor ulterioare de plăţi sau în recuperarea banilor alocaţi.
Pentru fondurile structurale, legislaţia şi standardele europene au la dispoziţie 4 tipuri de control care pot duce la corecţii financiare.
În primul rând, fiecare stat membru trebuie să depună programe operaţionale, aprobate de către Comisie, înainte de efectuarea oricărei plăţi. Pas îndeplinit de către România.
În al doilea rând, dacă România nu gestionează corespunzător implementarea lor, nu beneficiază de certificare şi autorităţi de audit adecvate. Mai concret, nu se va efectua nici o plată intermediară.
În al treilea rând, plăţile pentru programe pot fi întrerupte, suspendate sau anulate, în cazul în care Comisia suspectează sau descoperă cazuri de nereguli sau fraudă, inclusiv practici corupte.
În final, corecţiile financiare se pot aplica în cazul în care neregulile sunt găsite în timpul controlului ex-post obişnuit.
Pentru fondurile destinate agriculturii, statele membre sunt obligate să aibă în primul rând, agenţii de plăţi acreditate şi eficiente pentru a asigura o bună administrare şi un control solid al cheltuielilor aferente. Aici sudoarea românească nu şi-a arătat încă efectele.
În al doilea rând, statelor membre li se cere să opereze un Sistem Integrat de Administrare şi Control (IACS) pentru plăţile directe către fermieri şi o parte a cheltuielilor de dezvoltare rurală, cu scopul de a evita, de exemplu, practicile frauduloase şi plăţile neconforme.
În al treilea rând, dacă statele membre nu reuşesc să facă operaţional un asemenea sistem de control, Comisia poate decide ex-post corecţii financiare prin sistemul anual de control financiar.
În cele din urmă, în cazul în care Comisia ajunge la concluzia că fondurile nu sunt cheltuite conform regulilor, ea poate suspenda sau reduce temporar, de la caz la caz, plata avansurilor.
Pe lângă aceste mecanisme pentru fondurile destinate agriculturii, aplicabile oricărui stat membru, Comisia a introdus reguli specifice pentru Bulgaria şi România, în scopul prevenirii riscului ca IACS să nu funcţioneze corect după aderare. Fondurile derulate prin IACS constituie aproximativ 80% din fondurile destinate agriculturii şi privesc plăţile directe către fermieri şi cheltuielile legate de dezvoltarea rurală. Comisia monitorizează îndeaproape situaţia pe parcursul acestui an.
În cazul unor probleme apărute în cadrul sistemului de administrare a fondurilor destinate agriculturii, Comisia decide în anul curent dacă va retrage, preventiv, 25% din cuantumul plăţilor efectuate prin IACS. În timpul controalelor anuale ex-post, Comisia decide dacă menţine în continuare reducerea respectivă.
Semnalele sunt proaste pe aspecte concrete legate de toate cele trei domenii supuse clauzelor de salvgardare suplimentare. Răsuflarea rece a UE în ceafă a grăbit modificările aduse legilor, dar dezinteresul este generalizat în aplicarea lor. Guvernul actual nu poate demonta criticile dure aduse de parlamentarii europeni decât dacă reuşeşte să convingă că justiţia română, economia şi absorbţia fondurilor europene respectă criteriile impuse nu doar pe hârtie, cât mai ales pe teren. Mulţi îşi imaginează că semnalele transmise Bruxelles-ului nu vor avea ecou. Posibilitatea activării clauzei de salvgardare pentru România nu este latentă, ci una reală. Ea se suprapune şi celorlalte îngrijorări politice şi economice, dificultăţilor României în a se alinia la politicile pieţei interne. Rămâne să vedem cum vor fi toate aceste probleme discutate şi tranşate în deja demarata campanie pentru europarlamentare. Intrăm rapid în iarnă şi aşteptăm soluţiile cu înfrigurare.

Note:

¹Vezi art. 226 – 228 ale Tratatului de bază al UE.

²Vezi art. 43, 49 şi 56 din Tratatul de bază al UE.

³Încalcă art. 226 din Tratatul de bază al UE.

⁴Nu respectă art. 43 din Tratatul de bază al UE.

⁵Contravine art. 56 şi 49 ale Tratatului de bază al UE.

⁶Încalcă art. 56 din Tratatului de bază al UE.

⁷În esenţă ele creează un nou cadru legal pentru prestarea de servicii de investiţii în UE, stabilind condiţiile de autorizare şi de funcţionare pentru societăţile de investiţii şi pieţele reglementate.