Ar trebui să ne amintim mai des că orice instituţie, oricât de impunătoare, solidă şi vastă, începe cu un lucru care nu poate fi nici măcar atins. Începe cu o idee.

Taxa de primă înmatriculare – s-a spus, atunci când a fost introdusă – este o chestiune de ecologie. Şi e adevărat.

Statul nostru, în marea… nu; în exagerata, ba chiar aş zice în dubioasa sa grijă ca tot ce mişcă să fie controlat, regulat, vegheat si supravegheat, a instituit o testare psihologică obligatorie a profesorilor. O primă etapă s-a încheiat în Capitală şi, după cercetarea câtorva mii din profesorii bucureşteni, ziarele descoperă, satisfăcute de titlul percutant, "Perverşi de şcoală nouă". Problema e că, dacă cercetăm efectiv faptele prezentate, noi descoperim mai degrabă perversiunea unui etatism de şcoală veche, nărăvit în răutate şi prostie.

Dacă eu aş hotărî să nu-mi mai plătesc facturile sunt convins că nu s-ar vorbi de o criză, decât eventual de una de caracter. Dacă un cartier de oameni face asta atunci, nu ştiu de ce, e o criză, una "socială"; ca şi cum termenul are puterea magică de a redefini ce e o criză. Dacă eu aş opta să mă-ngrop în datorii atunci ar fi problema mea personală. În clipa în care câteva mii de oameni fac asta problema este "socială" şi devine, nu ştiu de ce, a altora; ca şi cum termenul are puterea magică de a scuti oamenii de răspunderea proprie. Dacă eu aş sustrage un lucru atunci nu s-ar cere intervenţia Statului, decât ca să-l dau înapoi şi să fiu pedepsit. Dacă mulţimea de pe stradă face asta atunci, nu ştiu de ce, se cere intervenţia Statului ca să le rezolve problema, şi e învinovăţit de analişti şi de opoziţie dacă n-o face. Or, avem o încalcare a legii şi a unui contract de către o persoană privată, iar multiplicarea cazului nu-l schimbă absolut deloc. Nu văd ce rezolvare le-ar putea oferi Statul, alta decât una foarte vinovată.

În presa şi în discursul public autohton liberalismul este mai degrabă absent. Există, bineînţeles, şi excepţii, cu atât mai notabile cu cât sunt foarte puţine. Nu doar că sunt ignorate principiile liberale, dar sunt ignorate şi realităţi incontestabile, lucruri care ar trebui susţinute, nu pentru că sunt liberale, ci pentru că sunt adevărate. Nu doar că presa preia, conştient sau nu, principii ale stângii politice, dar îi preia şi minciunile sau amăgirile, pe care ar trebui să le respingă, nu pentru că sunt de stânga, ci pentru că sunt false.