Tocmai am publicat înregistrarea celei de-a doua conferinţă din Săptămâna Libertariană. Aşteptăm comentarii–aici şi pe adresa de mail specificată în pagina Despre noi!

Confederaţia Patronală a Industriei, Serviciilor şi Comerţului din România (CPISC), împreună cu Asociaţia Oamenilor de Afaceri din România (AOAR) au protestat împotriva privatizării CEC. Demersul patronatelor scapă logicii uzuale a situaţiei. Şi totuşi… Asociaţiile patronale din România au învăţat repede că reţeta infailibilă a succesului are la bază abilitatea de a se comporta ca nişte sindicate pe dos. Că atunci când sindicatele pretind un privilegiu de la stat, cel mai productiv curs de acţiune este de a pretinde, în contrapartidă, un alt privilegiu.

Demonstraţiile violente din Franţa de azi nu sunt rodul unui moment de rătăcire întâmplătoare. Ceea ce îi mână în luptă pe studenţii furioşi sunt aceleaşi reflexe mentale care au dus, anul trecut, la respingerea proiectului constituţiei europene. Natura protestului este însă paradoxală.

Continuare la articolul de vineri.… Aproape jumătate din populaţia României trăieşte în mediul rural, principala ocupaţie a acestui segment fiind, în mod direct sau indirect, agricultura. În condiţiile în care nimeni nu s-a străduit să le explice acestor oameni care vor fi pentru ei urmările integrării în UE, situaţia lor are destule şanse să devină dramatică.

În ultimele luni, diverşi oficiali europeni au fluturat prin faţa guvernului de la Bucureşti, ca pe o ameninţare, posibilitatea activării clauzei de salvgardare, echivalentă cu amânarea integrării europene a României cu cel puţin un an. La fiecare astfel de declaraţie, reacţia din partea oamenilor politici şi a presei româneşti este o combinaţie de detaşare mioritică şi sindrom al drobului de sare. […] Ceea ce au în comun toate aceste reacţii este faptul că presupun imediat că amânarea integrării ar fi un dezastru cu urmări ireparabile.