Schite de idei:
1. Actuala Constitutie e defectuoasa, permite interventia excesiva a politicienilor in viata privata a oamenilor (vezi interceptarea corespondentei private si in general statutul proprietatii private care poate fi oricand transformata prin lege organica in bun de utilitate publica). Orice politician, oricat de bine intentionat ar fi, isi urmareste maximizarea preferintelor idividuale si va […]

“Indiferent ce opinii aveţi, pro sau contra-Băsescu, exercitaţi-vă dreptul de vot la referendum!”, ne-au îndemnat politicienii, dar şi jurnaliştii, la unison. Retorica (in)formatorilor de opinie a transformat un drept, pe care un individ decide dacă şi-l exercită sau nu, într-o obligaţie: dacă nu votezi, nu exişti! Dintr-o cetate de indivizi suverani, sofiştii publici ne-au transformat într-o republică de supuşi. Nu întâmplător, termenii cu care sunt etichetaţi cel mai frecvent românii în ultimul timp de către politicieni sunt cei de „ alegători” şi „contribuabili”. Motivaţia e simplă: alegătorii au “obligaţia” de a-i vota, iar contribuabilii - de a-i plăti.

Când o instituţie publica devine falimentară, singura soluţie pentru a o salva de la dezastru este creşterea unei taxe. Nici televiziunea publică nu face excepţie, susţine preşedintele TVR. Ca în cazul oricărui alt activ al statului administrat dezastrous, ne-am putea întreba dacă nu ar fi mai bine să trecem la privatizarea sa. Însă nici nu putem deschide gura, pentru că trezim imediat o reacţie vehementă, un strigăt de indignare mobilizator menit a scoate lumea în Piaţa Universităţii. E adevărat că nu se repetă eternul “Nu ne vindem ţara”, ci mult mai intelectualul “Nu ne distrugeţi spiritul!”. Cultura e un bun public ce nu poate fi furnizat privat, spun unii, conştienţi de natura materialistă a comercialului. În plus, actuala deşertificare informaţională cauzată de trusturile mogulilor de presă face absolut necesară o instituţie publică menită a revela adevarul, adaugă noii intelectuali pasionaţi de mitinguri.

Salariul minim de 880 de lei promis absolvenţilor de sindicate şi patronate va îngroşa procentul de 25% de tineri şomeri.

Dacă nu le-ar fi fost „interzisă”, prin noua taxă, achiziţionarea de autovehicule second-hand, poate că o mare parte din deţinătorii de Dacii le înlocuiau, pe cale naturală, şi nu fiscală, pe acestea cu maşini la mâna a doua euro 3 sau euro 4. Astfel, scenariul de coşmar al ministrului mediului s-ar fi transformat într-un film de acţiune în care personajul pozitiv ar fi ieşit câştigător. E adevărat că intriga ar fi avut de suferit, fiind eliminată palpitanta scenă cu procesul de la Luxemburg.

La pomană înainte, la război (concurenţă) înapoi. Acesta este mesajul cu care politicienii români au primit anunţul acceptării României ca membru cu drepturi depline al UE de la 1 ianuarie 2007. Ei au anunţat că nu intenţionează să preia modelul celor 10 state nou-intrate în UE care nu „au reuşit“ să absoarbă decât 26% din fondurile alocate până în prezent, ci pe cel spaniol. Oficialii români cred că aceasta este reţeta de succes numai fiindcă ibericii au reuşit sa sustragă cei mai mulţi bani din buzunarele europenilor.

Miniştrii de Finanţe din Uniunea Europeană vor solicita României în această săptămână majorarea unor impozite pentru a creşte nivelul veniturilor la bugetul de stat şi pentru a încuraja investiţiile guvernamentale. Motivul invocat: introducerea cotei unice de impozitare, la începutul anului trecut, îngreunează posibilitatea acoperirii cheltuielilor legate deintegrarea în UE.

Chiar dacă prelungim dezbaterea pe tema taxării autoconsumului mai mult decât ar crede unii că este necesar, îmi permit să mai scriu un text în care să răspund criticilor.

Foamea de bani a Guvernului şi dorinţa sa de a aduce sub mâna rapace a Fiscului întreaga economie au dus la adoptarea unei forme de impozitare care nu face decât să demonstreze că, în România, proprietatea privată e încă un moft: taxarea autoconsumului.

“De la fiecare după posibilităţi, fiecăruia după nevoi” este principiul marxist după care liberalul Eugen Nicolăescu a compus Fantezia reformei în Sănătate. […] Actualul PNL a tradus dictonul “prin noi înşine” al vechilor liberali în “după cum vrem noi”. Fiecare ministru al actualului cabinet se crede ministru de finanţe şi impune propriile taxe.