Ayn Rand (2 februarie 1905 – 6 martie 1982) – nascută Alisa Zinov’yevna Rosenbaum (Алиса Зиновьевна Розенбаум) – este indubitabil cel mai popular romancier si filozof american al secolului XX. Succesul operei sale în rândul unor largi categorii de public (de la intelectuali la oameni obişnuiti) se datoreaza vigorii, prospeţimii si expresivitătii cu care a apărat libertatea, individul, ratiunea şi capitalismul într-o epocă marcată de triumful forţei, colectivismului şi totalitarismului.
Încă din copilarie, Rand manifestă un viu interes pentru literatură şi film şi începe să scrie piese de teatru şi proză. După izbucnirea revoluţiei bolşevice, familia sa – “mici burghezi” de origine evreiască – se refugiază în Crimeea, dar se va reîntoarce la Sankt Petersburg imediat ce bolşevicii îşi extind controlul asupra acestei regiuni. Aici Rand îşi începe studiile universitare în filozofie şi istorie pe care le încheie în anul 1924. Se va înscrie în acelaşi an la Institutul de Stat pentru Arta Cinematografică, însă în 1925 i se eliberează o viză pentru a-şi vizita nişte rude în Statele Unite şi cu această ocazie părăseşte definitiv Uniunea Sovietică.
Dupa o scurtă şedere la rudele din Chicago, pleacă la Hollywood cu intenţia de a-şi construi o carieră de scenarist, moment în care adopta numele de Ayn Rand. Îşi câştigă existenţa ocupând diverse slujbe de ocazie până când îl întâlneşte pe regizorul Cecile B. Demille care o angajează ca figurant şi ulterior ca scenarist. În această perioadă îl întâlneşte pe actorul Frank O’Connor cu care va fi căsătorită până la moartea acestuia în anul 1979.
La Hollywood cunoaşte succesul ca scenarist şi mai apoi ca dramaturg pe Broadway, însă reputaţia literară şi notorietatea le obţinute treptat, după publicarea marilor sale romane: We the Living (1936), o poveste impresionantă despre viaţa cotidiană inumană din Rusia bolşevică; Anthem (1938), o distopie în care este descrisă o societate în care individualitatea a fost abolită; The Fountainhead (1943), primul mare succes literar, o punere în scenă eroică a luptei dintre aspiraţiile individuale şi constrângerile impuse de o societate colectivistă ; şi Atlas Shrugged – opera sa principală, o monumentală poveste despre indivizi excepţionali într-o lume care sucombă sub fascinaţia socialismului.
La începutul anilor ’50 Rand se mută la New York unde constituie un grup de intelectuali intitulat ironic “The Collective” care se întâlneste regulat în apartamentul său pentru a discuta chestiuni sociale, economice, politice şi filozofice. Printre membrii marcanţi ai “Colectivului” se numără Nathaniel Branden, Barbara Branden, Leonard Peikoff, şi viitorul guvernator al U.S. Federal Reserve, Alan Greenspan. Întâlnirile conviviale ale grupului lasă curând loc unor activităţi formale. Membrii “Colectivului” ţin conferinţe prin Institutul Nathaniel Branden, publică revista The Objectivist şi contribuie la editarea lucrărilor lui Rand. În această perioadă apar principalele lucrări eseistice în care Rand îşi dezvoltă viziunea liberală si perspectiva filozofică si artistică: For the New Intellectual (1961), The Virtue of Selfishness (împreună cu Nathaniel Branden, 1964), Capitalism: The Unknown Ideal (cu Nathaniel Branden, Alan Greenspan si Robert Hessen, 1966), Introduction to Objectivist Epistemology (1967), The Romantic Manifesto (1969) şi The New-Left: The Anti-Industrial revolution (1967).
Perspectiva liberală a lui Ayn Rand este susţinută de un original sistem filozofic structurat ierarhic pe mai multe nivele. În metafizică, Rand susţine că realitatea este obiectivă şi absolută ; în epistemologie, consideră că omul, prin intermediul raţiunii, este capabil să obţină în mod obiectiv cunoaştere validă despre realitate ; în etică, dezvoltă o teorie a egoismului raţional derivată din natura omului de fiinţă raţională şi de scop în sine conform căreia orice individ trebuie lăsat liber să acţioneze conform propriilor principii pentru a-şi atinge potenţialul ca individ uman; în sfârşit, în filozofie politică, Ayn Rand apăra capitalismul laissez- faire ca singurul sistemul social moral, în care drepturile individului – inclusiv dreptul de proprietate – sunt respectate iar acesta este liber să îşi împlinească aspiraţiile, rolul guvernului fiind limitat la protejarea drepturilor individuale prin retaliere împotriva celor care utilizează forţa împotriva celorlaţi.
Deşi ideile sale filozofice nu au avut decât un slab ecou în mediul academic, filozofia sa inspiră astăzi un grup semnificativ de intelectuali dedicaţi aprofundării “programului obiectivist” şi se bucură de atenţia unui public numeros în întreaga lume. Exprimările sale energice – în popularele sale lucrări de ficţiune, eseuri sau în presă – în favoarea libertăţii şi responsabilităţii individuale şi a capitalismului laissez-faire ca ideal etic şi raţional al cooperării sociale, precum şi virulentele luări de poziţie împotriva transgresării libertăţii individuale, a colectivismului si a intervenţionismului (uneori, extrem de surprinzătoare, şi împotriva etichetei “politically correct”, ca de exemplu denunţarea egalitarismului promovat de feminismul radical sau apărarea dreptului angajatorilor de a discrimina indivizii pe care vor să îi angajeze pe criterii de sex, rasă, naţionalitate sau orice alte criterii) fac din Ayn Rand o vie sursă de inspiraţie şi un reper intelectual al liberalismului secolului XX.
