Ludwig von Mises (29 septembrie 1881 – 10 octombrie 1973) este reprezentantul cel mai de seamă al Şcolii austriece de drept şi economie. În opera lui Mises, liberalismul îşi găseşte o fundamentare a cărei coerenţă şi rigoare intelectuală sunt greu egalabile. Pentru gânditorul austriac, ordinea proprietăţii private este conceptul ce subsumează perfect filozofia politică liberală. În opinia sa, toate celelalte realizări teoretice majore ale liberalismului - pledoaria pentru libertate, toleranţă, pace -pot fi înţelese drept consecinţe fireşti ale dreptului la proprietate privată.
Numele lui von Mises este inextricabil legat de disputa privind imposibilitatea calculului economic în socialism. Într-un eseu din 1919, "Calculul economic în societatea socialistă", economistul austriac demonstrează cum o economie socialistă, care este lipsită de sistemul de preţuri al pieţei libere si în care proprietatea privată asupra bunurilor de capital este abolită, nu permite alocarea eficientă a factorilor de producţie şi nici calculul raţional al costurilor. Concluzia analizei sale este că socialismul distruge cooperarea socială, sistemul preţurilor şi diviziunea muncii. Mises şi-a dezvoltat teoria iniţială într-un tratat publicat în 1920, Socialismul, unde, printre altele, face o critică demolatoare a diverselor forme de socialism precum şi a sistemelor pseudo-socialiste.
Cea mai importantă lucrare rămâne însă Acţiunea umană (1949), "biblia economică a omului civilizat", după cum a caracterizat-o Murray Rothbard. Mises construieşte un sistem economic dedus raţional din cateva axiome, data ultimă find acţiunea umană. "Este ştiinţa economică dezvoltată ca disciplină deductivă, pe firul implicaţiilor logice ale existenţei acţiunii umane", a spus Murray Rothbard despre "magnum opus"-ul misesian. Cele mai importante contribuţii ale lui Mises sunt: evidenţierea caracterului redistributiv şi destabilizator al inflaţiei ca urmare a etatizării sistemului bancar, legătura necesară dintre moneda sănătoasă şi instituţia proprietăţii private ş.a.m.d.
Alte lucrări: Teoria banilor şi a creditului (1922), Birocraţia (1944), Teorie şi istorie (1957).
