Milton Friedman a murit pe data de 16 noiembrie 2006. În încercara de a-i onora memoria, am publicat o descriere mai detaliată a publicaţiilor sale şi a contribuţiilor aduse la gândirea economică şi politică: Despre Milton Friedman; cât şi o reacţie de moment, la auzirea veştii Milton Friedman is Dead (English). Biografia care urmează va fi modificată cât mai curând.
Milton Friedman (31 iulie 1912 – 16 noiembrie 2006) este unul dintre cei mai proeminenţi economişti ai secolului XX. Un membru al celei de-a 2-a Şcoli de la Chicago, contribuţiile sale cele mai notabile sunt în domeniul economiei teoretice. În afară de realizările remarcabile încadrate în sfera „economiei pozitive”, în concordanţă cu propria distincţie metodologică, o parte din ce în ce mai mare a activităţii sale, începând cu anii ’80, este destinată apărării principiilor liberale.
Friedman îşi începe studiile academice la Rutgers University, fiind interesat la început de matematici actuariale. Situaţia precară a economiei mondiale în anii ’30 îi trezeşte interesul pentru problemele şi istoria economiei.
În perioada celui de al doilea război mondial lucrează ca statistician şi are prima sa contribuţie semnificativă, testul Friedman, folosit ulterior pe scară largă la controlul calităţii producţiei prin eşantionare.
Ca economist, realizările sale sunt numeroase, însă cel puţin două sunt notabile prin aceea ca au ajutat la limitarea şi într-un final la respingerea tendinţelor dirijiste de inspiraţie keynesiană: ipoteza venitului permanent înlocuieşte modelarea simplistă precedentă, care lega consumul curent de venitul curent, cu un model mai precis în care se recunoaşte că indivizii cheltuiesc şi economisesc din perspectiva propriilor aşteptări referitoare la venitul viitor. Cererea agregată capătă aşadar noi caracteristici, iar consecinţele complexe ale intervenţiei statului discreditează credinţa naivă în stat a gândirii keynesiene.
Contribuţia cea mai fecundă a lui Milton Friedman a fost Cantitatea optima de moneda si alte eseuri, în care demonstrează cu rigurozitate că „Inflaţia este, oriunde si oricând, un fenomen monetar.” Monetarismul, politica macroeconomică rezultată, este o reluare, rafinare şi extindere a teoriilor existente referitoare la impactul cantităţii de monedă asupra economiei.
Cu acelaşi volum Friedman declanşează şi o dezbatere metodologică, poziţia sa fiind detaliată în Metodologia economiei pozitive, un volum de referinţă pentru buna înţelegere a demersului economic contemporan.
Milton Friedman primeşte în 1976 premiul Băncii Centrale a Suediei în memoria lui Alfred Nobel „pentru realizările sale în analiza consumului, istoria şi teoria monetară şi demonstrarea complexităţii politicii de stabilizare”, distincţie acordată şi unora dintre studenţii săi, dovadă a relevanţei în timp a ideilor formulate de economistul din Chicago.
Apărător energic al liberalismului clasic, Friedman devine reprezentantul politicilor laissez-faire şi susţinătorul libertăţii individuale în cultura americană a anilor ’80 şi ’90, prin volumele sale de popularizare a concluziilor economiei neoclasice şi a complexităţii asociate cu deciziile politice.
Liber sa alegi, un serial documentar de succes în anii ’80 şi reluat în anii ’90, readuce în discuţia publică rolul statului, limitele intervenţiei, eficienţa şi eleganţa capitalismului şi eşecul economic si moral al socialismului. În urma succesului primelor apariţii publice, Friedman decide sa publice, în colaborare cu Rose D. Friedman, soţia sa, o serie de cărţi şi materiale în apărarea libertăţilor economice şi sociale. În momentul actual, Milton Friedman activează în cadrul Institutului Hoover şi lucrează la o autobiografie.
