Robert Nozick (16 noiembrie 1938 – 23 ianuarie 2002) este probabil cel mai cunoscut reprezentant al liberalismului filozofic în secolul XX.
Anarhie, stat şi utopie (1974), principala sa lucrare, a fost considerată ca un moment de resurecţie a teoriei "statului-minimal" şi contraponderea perfectă la social-democraţia teoretizată de John Rawls în O teorie a dreptăţii. Din punct de vedere liberal, Nozick dezvoltă trei idei importante în Anarhie, stat şi utopie: teoria statului-minimal, teoria îndreptăţirii şi, corelat, o critică a utilitarismului. În opinia lui Nozick, problema fundamentală a filosofiei politice este existenţa statului iar răspunsul său pentru această problemă este următorul: singurul stat justificabil moral este statul ce se limitează la asigurarea protecţiei indivizilor şi a proprietăţilor lor. Pentru gânditorul american, o societate este dreaptă dacă respectă următoarele principii:
- Un individ care dobândeşte o proprietate conform principiului dreptăţii în achiziţie este îndreptăţit la acea proprietate;
- Transferul voluntar al proprietăţilor; şi
- Principiul rectificării, necesar istoric pentru a repara eventualele încălcări ale principiilor 1 şi 2.
Indiferent de inegalităţile ce apar în urma aplicării acestor principii, rezultatul final este drept.
Critica utilitarismului se bazează, în principiu, pe o idee kantiană - indivizii sunt scopuri in sine. In agregatele sociale ale utilarismului indivizii sunt doar mijloace în vederea atingerii unei anumite situaţii sociale şi, pe cale de consecinţă, drepturile indivizilor vor fi încălcate. Ulterior, în Viaţa supusă analizei (1989), Nozick şi-a reevaluat poziţia libertariană din Anarhie, stat şi utopie etichetând-o drept inadecvată. Alte lucrări ale filozofului american sunt Teoria normativă a alegerii individuale (1963), Explicaţii filozofice (1981), Natura raţionalităţii (1993).
