Thomas Jefferson (13 aprilie 1743 – 4 iulie 1826)
Al treilea preşedinte al Statelor Unite ale Americii, coautor al Declaraţiei de Independenţă, fondator al Universităţii din Virginia, unul dintre părinţii fondatori ai Statelor Unite şi totodată unul dintre principalii artizani ai limitării puterii statului în sistemul constiţutional american.
Ca filosof politic, a promovat liberalismul clasic, republicanismul şi separarea dintre biserică şi stat. De altfel, el este autorul Regulamentului pentru libertate religioasă al statului Virginia, al cărui guvernator a fost între 1779 şi 1781, regulament care a stat la baza primului amendament al Constituţiei S.U.A.
Puternic influenţat de ideile lui John Locke şi Thomas Paine, Jefferson considera că fiecare individ are o serie de drepturi inalienabile care sunt anterioare oricărui guvernământ. Central filosofiei sale este dreptul la libertate (liberty) pe care îl defineşte astfel: “libertatea îndreptăţită este acţiunea neîngrădită, după propria voinţă, în limitele trasate de dreptul egal al celorlalţi. Nu adaug ‘în limitele legii’ pentru că legea nu este adesea decât voinţa tiranului, şi este întodeauna aşa când violează drepturile individuale” (Scrisoare către Isaac H. Tiffany, 1819).
Guvernământul nu poate crea libertatatea, ci poate doar s-o încalce. Aşadar rolul guvernământului nu este doar de a opri abuzurile unora la adresa libertăţii individuale a altora, ci şi acela de a se limita pe sine în ceea ce priveşte diminuarea libertăţii indivizilor. Pentru Jefferson, democraţia nu este altceva decât tirania maselor, unde 51% dintre cetăţeni pot lua drepturile celorlaţi 49%. De aceea, într-o Republică, Constituţia trebuie să protejeze libertatea individuală de bunul plac al democraţiei.
Jefferson considera că fiecare fiinţă umană se naşte cu un simt al moralităţii şi că o societate poate funcţiona fără guvernământ, cu condiţia să nu fie prea extinsă. De altfel, el admira societatea amerindiană pentru modelul său de funcţionare, fără guvern central.
Un alt punct central al concepţiei sale despre stat este necesitatea existenţei consimţământului celor guvernaţi pentru toate actele guvernarii, chiar şi pentru Constituţie sau lege. Periodic, cetăţenii au dreptul să reconsidere întregul sistem de legi după care funcţionează societatea.
Preambulul Declaraţiei de Independenţă, scris de el, este edificator în acest sens:
Considerăm aceste adevăruri ca de la sine evidente, că toţi oamenii sunt creaţi egal, că sunt înzestraţi de Creatorul lor cu anumite Drepturi inalienabile, că printre acestea sunt dreptul la Viaţă, Libertate şi Căutarea fericirii.- Şi că, pentru a asigura aceste drepturi, Oamenii instituite Guverne, care îşi derivă puterile legitime din consensul celor guvernaţi; Şi că, ori de cate ori vreo Formă de Guvernământ devine contrară acestor scopuri, este Dreptul Poporului de a o schimba sau aboli şi de a crea un nou Guvernământ, punându–i bazele pe asemenea principii şi organizându-i puterile după cum consideră mai adecvat pentru a-şi proteja Siguranţa şi Fericirea.
We hold these truths to be self-evident, that all men are created equal, that they are endowed by their Creator with certain unalienable Rights, that among these are Life, Liberty and the pursuit of Happiness. –That to secure these rights, Governments are instituted among Men, deriving their just powers from the consent of the governed; That whenever any Form of Government becomes destructive of these ends, it is the Right of the People to alter or to abolish it, and to institute new Government, laying its foundation on such principles and organizing its powers in such form, as to them shall seem most likely to effect their Safety and Happiness.
